Decizia nr. 3299/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR. 3299

Ședința din data de (...)

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. M.

JUDECĂTOR : G. A. N. JUDECĂTOR : L. U.

G. : V. D.

S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. T. și reclamanta S. X. S. împotriva sentinței civile nr. 3869 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxei de timbru.

Față de faptul neachitării taxei judiciare de timbru de către reclamantă pentru recursul promovat Curtea rămâne în pronunțare asupra acestui recurs pe excepția netimbrării.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din

L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare în condițiile art. 304 1 c.pr.civ și din perspectiva cesiunilor de creanță.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.3869 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile invocate de pârâta D. M..

A fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC X. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. T. L. și A. F. PENTRU M. și, în consecință s-a dispus anularea deciziei de calcul nr.2672/(...) emisă de A. F. P. T. L., precum și anularea deciziei de respingere a contestației nr. 700/(...) emisă de D. M..

A fost obligată pârâta A. F. pentru M. B. să restituie reclamantei suma de 2.141 lei, cu dobânda legală prevăzută de art.3 alin.3 din O.G. nr.

9/2000, de la data achitării, (...) și până la restituirea efectivă a sumei.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 43 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul menționat mai sus pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P., prin D. nr.2672/(...) a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 2.141 lei.

Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

T. a considerat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. T. și reclamanta S. X. S.

Prin recursul declarat de pârâtă se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul repingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.

5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dipozițiile codului de procedură fiscală.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..

Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și

2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.

Prin recursul declarat de reclamantă se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, admiterea în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune și obligarea pârâtei A. F. P. T. L. la restituirea taxelor și obligarea pârâtelor la plata integrală a cheltuielilor de judecată în fond în cuantum suplimentar de 150 lei onorariu avocațial precum și a cheltuielilor de judecată în recurs.

Analizând recursul pârâtei în condițiile art. 304 1 c.pr.civ din perspectiva cesiunilor de creanță Curtea reține următoarele:

Reclamanta a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor fiscale pe care terți, persoane fizice le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.

După încheierea contractelor, reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate de către terții cedenți. Aceste cereri au fost respinse prin decizii de soluționare a contestațiilor emise în procedura fiscală.

Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.

Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.

Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .

Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească.

Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului.

Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală.

Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale.

Împrejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.

Pe lângă aceste principii o alta trăsatură definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala în aplicarea acestui drept.

Aplicând și acest principiu este evident că în cazul de față reclamanta nu are calitatea procesual activă așa cum s-a aratăt deja, întrucât nu este titulara unui drept legal dobandit și pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încalcarea de către legislația internă a dreptului Uniunii Europene.

În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar așa cum se arată în literatura de specialitate în virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încalcarea dreptului intern cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposiblă recuperarea taxei .

Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare în speță cedenții au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) din C.pr fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.

Totodata în ipoteza acestor acțiuni, la fel ca și pentru acțiunile de restituire a taxelor interne, există un mecanism de verificare a existenței dreptului de restituire, respectiv se verifică dacă taxa a fost achitată pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E, verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa, în cazul în care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecată. Și în acest caz, la fel ca și în cazurile din dreptul intern, rămân în vigoare, în virtutea principiului autonomiei procedurale, celelalte reguli cuprinse în Codul de procedura fiscală, respectiv cele vizînd compensarea și restituirea doar a sumei rămase după compensare și posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedicând efectivitatea căii procedurale recunoscute celor în drept pentru recuperarea taxei de poluare achitată cu încalcarea dreptului UE și neîncălcând principiul priorității dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .

Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezultă din nerespectarea sa constă în imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitatății procesual active .

Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 c.pr.civ. va admite recursurile declarate de D. G. a F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 3869 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în sensul că respinge acțiunea.

Referitor la recursul reclamantei:

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997.

Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara.

Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza

Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).

Constatând că reclamanta recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plata pana la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anularii acțiunii în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de D. G. a F. P. în nume propriu și în numele A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr.3869 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.

Anulează ca netimbrat recursul reclamantei S. X. S.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. M. G. A. N. L. U.

G. V. D.

Red.D.M./S.M.D.

2 ex./(...)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 3299/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal