Decizia nr. 2727/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2727/2012
Ședința din data de 03 aprilie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. A. M.
JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : D. P.
G. : M. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 1801 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata S. M. L. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1801 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale active invocate de către pârâta D. M..
S-a admis cererea formulată de reclamanta S. M. L. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M. și D. G. A F. P. M.,
Pârâta D. M. a fost obligată să restituie reclamantei suma de 58.707 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare nelegal percepută, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 după cum urmează:
- pentru suma de 3.667 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.793 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 3.286 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 3.075 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.704 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.704 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 10.998 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.704 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.704 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.704 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 2.864 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.769 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.794 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 563 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 5.123 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 2.903 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 3.806 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 993 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 3.075 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 614 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 535 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 535 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.793 lei începând cu data de (...)
- pentru suma de 1.001 lei începând cu data de (...).
Pârâta D. M. a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.104 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că contractul de cesiune de creanță nr.34/(...) încheiat între reclamanta S. M. L., în calitate de creditor cesionar și cedenta SC Somplast M. SRL are ca obiect transmiterea dreptului de creanță al cărei debitor sunt pârâtele, creanță care are ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru înmatricularea în R. a unui număr de 24 de vehicule care provin din spațiul Uniunii E.
Prin cererea înregistrată sub nr.1161/(...) la A. F. P. a municipiului
B. M. reclamanta a notificat cesiunea de creanță care a devenit astfel opozabilă pârâtelor. C. de restituire a creanțelor cesionate pe care reclamanta a formulat-o a fost înregistrată la aceeași dată, fără a fi soluționată până în prezent.
Cedenta SC Somplast M. SRL a înmatriculat un număr de 24 de vehicule dintre care pentru 20 de vehicule a depus la filele 15-17, 20-22,
26-27, 32,0 37-39, 42-44, 48-49, 54-55, 59-60, 64-65, 74-76, 80-83, 87-
88, 91-92, 97-98, 103-105, 112-(...)27-131 certificatele de înmatriculare și facturile care fac dovada înmatriculării anterioare în state membre ale uniunii E. Pentru alte patru vehicule înmatriculate pentru prima dată în R. conform înscrisurilor depuse la filele 69,77-79, 106-108, 115-125 cedentul achitat taxa de primă înmatriculare deși această operațiune s-a realizat pentru prima dată , fiind vehicule noi, ulterior datei de 1 ianuarie
2007. Plata taxei de înmatriculare s-a făcut însă în ace st scop și în
condițiile în care autoturismele au fost importate din spațiul comunitar instanța apreciază că intră sub incidenț a art.214 indice 1 - art.214 indice 3 din Codul fiscal dacă nu s -au achitat accizele în ipotezele descrise în aceste texte de lege.
Validitatea actului juridic de cesiune se impune a fi analizată prin prisma excepțiilor și a apărărilor de fond pe care le-au invocat pârâtele. Din acest punct de vedere instanța reține că dreptul de creanță transmis se materializează în restituirea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art.214 indice 1 - art.214 indice 3 din Codul fiscal, taxă care era obligatorie la înmatricularea în R. a vehiculelor de import, inclusiv a celor care provin din spațiul comunitar.
Potrivit art.30 alin.1 Cod pr. fiscală creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii . Această ultimă sintagmă
a fost asimilată de c ătre pârâte cu pron unțarea unei hotărâ ri judecătorești care să stabileasc ă dreptul cedentul ui la restituirea ta xei și care să condiționeze admisibilitatea cererii, concluzie pe care instanța a înlăturat -
o pentru următoarele argumente :
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data înmatriculării autoturismelor de către cedent, se datora cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul enumerat la art. 2. Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1. ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire.
Taxa de primă înmatriculare nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în R. și nici pentru cele a căror primă înmatriculare în R. s-a realizat după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006.
Pentru plata taxei de primă înmatriculare nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material și nici un act fiscal, deoarece legislația nu prevedea emiterea unui act administrativ fiscal cu acest obiect. Plata
„benevolă"; constatată numai prin chitanța emisă de către organul fiscal constituia una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în R. a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității E.
Articolul 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (TCE) în prezent art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în R.
În consecință, această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin.
1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că art. 214 ind.1-214 ind. 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Instanța a constatat că art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității
Europene (TCE) în prezent art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în R.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la U. E., prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Întrucât R. este stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul nediscriminării. C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului.
A considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale de primă înmatriculare în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție,cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună parcurgerea procedurii administrative, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță, nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative .
Pe de altă parte constituie o practică previzibilă a instanțelor de judecată naționale admiterea cererilor de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, impunându-se recunoașterea dreptului de creanță transmis de către cedent prin incidența art.1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului.
Pe cale de consecință instanța apreciază că este admisibilă cesiunea de creanță care justifică totodată calitatea de creditor a reclam antei și se vor respinge exce pția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția inadmisibilității ,cauza fiind examinată în continuare pe fond .
Se impune a fi analizată legalitatea refuzului de restituire și prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie
2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Prin Ordonanța de U. nr. 5. s-au abrogat prevederile art. 2. - 214/2 din Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. A. act normativ a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4 obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.
Comparând dispozițiile art. 2. - 214/3 din L. nr. 571/2003 (în prezent abrogate) pe de o parte și prevederile OUG nr. 5., pe de altă parte, se constată că reglementează două taxe distincte.
Dacă s-ar accepta că se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 6., ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 5., diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s- ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce iar cea legală presupune îndeplinirea anumitor condiții. Pornind de la realitatea că pârâtele au obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație de plată a taxei de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 01 iulie 2008 retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, deși potrivit OUG nr. 5. taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
Pe de altă parte procedura de restituire reglementată de H.G nr. 6. reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia, în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuie să fie compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 6. ar obliga instanța să depășească și cadrul procesual dedus judecății și în același timp să se substituie autorităților administrativ fiscale, cu încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești și a principiului disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii, deoarece OUG nr. 5. nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
Pentru aceste considerente instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 2 din Codul fiscal și pentru diferența reținută în mod nelegal în temeiul art. 11 din OUG nr. 5.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de primă înmatriculare
și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu,prejudiciu care în dreptul intern este evaluat legal la nivelul dobânzii pe care reclamantul a solicitat-o conform O.G nr. 9/2000.
Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea reclamantului de către stat,prin autoritățile fiscale,de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal,cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 3 alin.
3 din OG nr. 9/2000 de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A
J. M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins excepția de inadmisibilitate și de lipsa a calității procesuale active a reclamantului, instanța nu a apreciat efectele cesiunii de creanță și prin prisma disp.art.30 alin.1 C.. Dreptul la restituirea taxei pe poluare nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art.117 C. dreptul la restituirea taxei pe poluare trebuie mai întâi constatat de instanța de judecată și ulterior poate face obiectul unei cesiuni de creanță.
În ce privește modul de calcul al taxei pe poluare instituit prin OUG nr.5. atât în forma inițială cât și cu modificările ulterioare Curtea E. de
Justiție a reținut că taxa pe poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate nu depășește valoarea reziduală a taxei incorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național.
Cu privire la dobânda legală arată că potrivit disp.art.1088 alin.2
C.civ. dobânda legală ar putea fi acordată cu titlu daune interese cel mult de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei de primă înmatriculare.
Analizind recursul declarat Curtea retione urmatoarele :
In analiza recursului declarat in cauza Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica vizind calitatea procesual activa a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C. ,motiv care daca ar fi intemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs .
Reclamantul a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor pe care persoanele indicate ca si cedenti in contractele de cesiune depuse la dosarul instantei de fond le-ar avea împotriva S.ui ,creante constând in restituirea taxei pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5. ,reglementare nationala apreciata a fi contrară dreptului comunitar
.
După încheierea contractelorde cesiune , reclamantul a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală,respectiv cereri de restituire a taxei de poluare .
A.e contestații si cereri au fost respinse ca nedepuse in termenul de
30 de zile prevăzut de articolul 207 cod procedură fiscală respectiv ca neintemeiate .
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creantei prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil
,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi asadar drepturi litigioase sau drepturi al caror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit inca ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al caror caracter cert
,lichid si exigibil este stabilit in modalitatile sus mentionate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroboreaza in sensul celor mai sus mentionate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formularii unui cereri de restituire a unor creante fiscale prevad obligativitatea in primul rind a compensarii sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urminind ca doar suma ramasa in urma compensarii sa fie supusa restituirii .Ca atare in toate situatiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rind se verifica daca nu opereaza compensarea si doar apoi se stabileste suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C. impune ca o conditie de validitate a cesiunii de creanta ca in cauza creanta cesionata sa fie stabilita adica sa aiba un caracter cert si lichid .
In speta dreptul cedentilor la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in conditiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire ,fie prin hotarare judecatoreasca.Rezulta asadar ca cesiunea de creanta din speta nu este valabila ,iar cesionarul nu a dobandit nici un drept legal de restituire.Pe cale de consecinta cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevazuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare intrucit nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speta .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac functioneaza si in cazul exercitarii actiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciaza insa ca in speta exceptia lipsei calitatii procesual active putea fi invocata de catre parate in fata instantei de fond si ca admiterea ei fie de catre instanta de fond sau recurs nu reprezinta o agravare a situatiei reclamantului in propria cale de atac .
Astfel asa cum s-a aratat mai sus contestatiile si cererile formulate de catre reclamant au fost respinse ca neintemeiate sau ca nedepuse in termen .Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus mentionate pentru reclamant situatia este aceeasi respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar .
Principiul agravarii situatiei in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in functie de interesele urmarite de catre parti in litigiul concret in care se analizeaza .
Din analiza cesiunilor de creanta rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de catre parti ca un mecanism care sa usureze recuperarea taxei de poluare de catre cedenti .Din aceasta perspectiva respingerea actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa este chiar mai favorabila reclamantei care ar purtea uza in mod legal de prevederile art. 30 C. in faza unei eventuale executari silite a sumelor stabilite in favoarea cedentilor prin hotarari judecatoresti irevocabile .
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac in cazul in care este vorba de incalcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta dindu-se ca exemplu posibilitatea invocarii exceptiei de prescriptie ,a exceptiei autoritatii de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o inrautatire a situatiei in propria cale de atac in situatia unui drept nul din start.Si in speta instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantului un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispozitii legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s-ar recunoaste reclamantei un drept nul de la chiar data incheierii contractului de cesiune de creanta .
Imprejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanta este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala asa cum s-a statuat prin decizia 2. de catre I. nu contrazic cele mai sus expuse .Altfel spus solutia de fata nu incalca principiul prioritatii dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.
Pe langa aceste principii o alta trasatura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala nationala in aplicarea acestui drept
.Aplicind si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa asa cum s-a aratat deja intrucit nu este titularul unui drept legal dobandit si pe cale de consecinta nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin incalcarea de catre legislatia interna a dreptului Uniunii E.
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar asa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate caile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor platite cu incalcarea dreptului intern cu conditia ca acestei cai sa fie efective si sa nu faca imposibla recuperarea taxei .
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare in speta cedentii au si in prezent in limita termenului de prescriptie deschisa calea actiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este asadar o cale de atac efectiva si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodata in ipoteza acestor actiuni la fel ca si pentru actiunele de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E,verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia , fie de catre instanta de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizind compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor ,aceste reguli neimpiedicind efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu incalcarea dreptului UE si neincalcind principiul prioritatii dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .
Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C. este o prevedere legala cu caracter imperativ,iar vatamarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicarii art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala
,vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin respingerea actiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință ,in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din L. 554/2004 va admite recursul declarat in cauza si va modifica sentinta recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesual active si respingerii actiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa .
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1801 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ALEXANDRA A. M. M. S. D. P.
G. M. B.
Red.AAM Dact.SzM/2ex. (...)
