Decizia nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA din 29 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. M., împotriva sentinței civile nr. 4.590 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. C., A. F. P. A M. D. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal și este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4.590 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., s-a respins excepția de inadmisibilitate a actiunii și s-a respins acțiunea față de D. G. A F. P. C., pentru lipsa calității procesuale pasive. S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. D., și A. F. PENTRU M., ca neîntemeiată. S-a respins cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. P. D. impotriva chematei in garantie A. F. pentru M..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat autoturismul marca WV tip 351 in cursul anului 2008 dintr-un stat membru al Comunitatii Europene. Pentru înmatricularea acestui autoturism în R. a fost obligat la plata sumei de 3360 lei. La dosarul cauzei nu exista dovada plații acestei sume cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule.
Cu privire la excepțile invocate de pârâta A. F. P. tribunalul, le-a respins respectiv, calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte este dată de faptul ca se invocă încasarea de la reclamant a unei sume cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicole.
Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGFP.
Reclamantul fiind în situația de a cere restituirea unei sume plătite, ca urmare a aplicării prevederilor legale pe care le apreciază ca fiind eronate, calitatea procesuală pasivă o are doar pârâta AFP D. care avea competența sa primească de la reclamant suma reprezentând taxă de poluare lei pentru autovehicule.
Excepția inadmisibilității acțiunii nu a putut fi primită întrucât tribunalul a apreciat că sunt incidente prevederile art. 8 al.1 din L. nr. 554-2004 coroborat cu art. 117 al.1 lit d, din Codul de procedura fiscală, reclamantul fiind în situația de a cere restituirea unei sume plătite, ca urmare a aplicării prevederilor legale pe care le apreciază ca fiind eronate.
Pe fondul acțiunii, tribunalul a apreciat ca cererea nu poate fi primită întrucât reclamantul nu a făcut dovada plații sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule.
Acțiunea formulată fiind nefondată, în temeiul art. 8 și 18 din L. 554/2004, instnața de fond a respins-o, iar pe cale de consecință, în temeiul art. 60 si urm
C.pr.civ a respins și cererea de chemare în garanție .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., reclamantul a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5., a respins în mod nelegal acțiunea formulată.
În continuarea motivării recursului, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei de poluare, în condițiile în care aplică un tratament juridic și fiscal diferit unor situații identice concretizate în achiziționarea de către o persoană a unui autovehicul, concluzionând că O.U.G. nr. 5. încalcă prev. art.90 din T.ul de I. a C.
Examinând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În cauza este de reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 (110) din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza
Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5., Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza conexată nr. C-
290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă și nu a dobânzii întemeiată pe art. 124 C., iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie fiscală de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr.
9/2000 .
In ce priveste excepția calității procesuale pasive a pârâtei D. C., invocată de pârâtele D. C. și A. D., Curtea apreciază ca acesta este fondată întrucât plata taxei a cărei restituire se solicita în speță, cerere de restituire si refuzul de restituire au fost depuse la A. D. singura autoritate fiscala care astfel a intrat intr-un raport juridic cu reclamantul .
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M..";
Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate sa cheme in garantie o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubiri.";
În consecință, față de cele menționate anterior se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului și în consecință se va anula decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 18.261/(...) emisă de pârâta A. D. și se va dispune restituirea către reclamant a sumei de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data de (...) și până la data plății de către pârâtele A. D. și A.
Se va admite cererea de chemare în garanție și va fi obligată A. F. pentru M. să restituie către A. D. suma de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii legale în materie civilă.
Se va admite lipsa calității procesuale pasive a D. C. și se va respinge acțiunea față de aceasta
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâta A. D. va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 58.45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul R. M. împotriva sentinței civile nr.
4.590 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul R. M., împotriva pârâtelor A. F. PENTRU M., D. G. A F. P. C. și A. F. P. D. și, în consecință:
- dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 18.261/(...) emisă de pârâta A. D.
- dispune restituirea către reclamant a sumei de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii legale în materie civilă, calculată de la data de (...) și până la data plății de către pârâtele A. D. și A.
- admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. pentru M. să restituie către A. D. suma de 3.360 lei reprezentând taxă de poluare și a dobânzii legale în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data plății.
- admite excepția lipsei calității procesuale pasive a D. C. și respinge acțiunea față de aceasta.
Obligă pârâta A. D. să plătească reclamantului R. M. suma de 58.45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.
Red. G.A.N/ (...)
Dact.H.C../3 ex. Jud.fond: A.Rădulescu.
