Decizia nr. 365/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 365/2012
Ședința din data de 18 I. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. G. D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul F. V. și pârâtul B. G. împotriva sentinței civile nr. 3214 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâtul P. C. S.- G. D., având ca obiect - obligația de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3214 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea promovată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâții P. comunei S. - G. D. și B. G.
F. cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din cuprinsul adresei nr. 1867/(...) (fila 21) emisă de P. comunei S. reiese că pârâtul B. G. a scos țărușii care îngustau drumul de acces spre locuința reclamantului, în planșele foto depuse la dosar și efectuate la data de (...) nedistingându-se nici un stâlp de țeavă, ci numai gardul de lemn prin care se delimitează terenurile proprietate privată de drumul de țară (potecă).
Pe de altă parte nu se poate reține în sarcina P. comunei S. existența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în condițiile în care dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 invocate de reclamant în susținerea cererii sale nu sunt incidente în situația de față, acestea vizând situația în care construcțiile, respectiv lucrările au fost executate de o persoană sancționată contravențional.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Cererea pârâtului B. G. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă în condițiile în care așa cum s-a arătat anterior, situația litigioasă dintre părți a fost soluționată, așa cum recunoaște însuși pârâtul abia la data de (...), ulterior promovării acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. V. solicitând admiterea recursului, casarea hotararii atacate si admiterea actiunii asa cum a fost promovata si precizata.
In drept: art.304 pct.9 si art.304 ind. 1 din Codul de procedura civilă si art. 28 al.2 si art.33 al. 1 din Legea nr.50 /1991.
A formulat actiunea in urma refuzului primarului comunei S. de a inlatura de pe domeniul public un stalp prin care a fost strangulat accesul reclamantului la locuinta sa cu carute incarcate cu fan si mijloace auto.
In sustinerea actiunii a indicat textele legale aplicabile respectiv art.33 din Legea nr.50/1991, art.52 al.2 si art.59 al.l OUG nr.43/1997; Legea nr.215/2001- art.5, 21, 66 si 68 pct.o si q.
Autoritatile judetene respectiv I. P. si C. J. au confirmat ca este atributie a P. actul solicitat.(fila 4 si 5).
Chiar primarul l-a indrumat sa se adreseze instantei.(fila 3).
Cu toate ca, cu adresa nr.1867/ (...) primarul comunica instantei ca cel care a plantat stalpul (B. G.) l-ar fi scos din fotografiile executate de avocatul acestuia rezulta contrariul (foto nr.7).
Prin incheierea din (...) a fost intrebat ca intelege sa se judece si cu numitul B. G. a raspuns afirmativ necunoscand consecintele acestui act, neavand pregatire si nici asistenta juridica la acea data fiind in varsta de 80 de ani. A. consecinte nu i-au fost aduse la cunostiinta si crede ca a fost o masura excesiva din partea lui B. G. de a angaja avocat din C. Napoca. Din Planul de U. G. al comunei rezulta ca drumul in cauza chiar daca este de pamant este public si pe domeniul public ca atare vatamarea reclamantului prin ingustarea arbitrara a acestuia este evidenta pentru care solicită admiterea recursului si a actiunii asa cum a fost formulata cu obligarea primarului la daune interese pana la executarea in natura a obligatiei sale.
Solicită obligarea paratului la cheltuieli de judecata, onorar avocat in fond si in recurs si 480 cheltuieli de deplasare conform documentelor depuse.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul B. G. solicitând să se dispună modificarea ei în sensul acordării cheltuielilor de judecată din fond în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței fiscale seria STI nr. 0. din (...).
În baza arta 304 ind. 1 C. proc. civ. invocă următoarele motive de nelegalitate și de netemeinicie a sentinței recurate:
1. În fapt intimatul reclamant F. V. a promovat o acțiune în instanță la data de 23 aprilie 2010 chemând în judecată inițial pe P. comunei S. D. G. solicitând ca instanța să dispună obligarea P. de a îndepărta piedicile (stâlp de țeavă) care strangulează drumul de acces spre locuința sa, precum și obligarea acestuia la daune interese în sumă de 100 lei/zi calculate până la executarea obligației de a face.
Prin încheierea de ședință din data de (...) intimatul reclamant a precizat că înțelege să își extindă acțiunea și față de pârâtul recurent B. G. Primul termen de judecată în care a fost citat ca pârât a fost data de (...).
Anterior acestui prim termen de judecată la data de 9 septembrie
2010 filele 22-23 dosar fond, prin adresa 1862 emisă de P. S. , comisia formată din primar D. G. și D.ci I. agent agricol constată că vecinii Covaci V., F. V. și D.ci Toader au Îngrădit drumul de acces pre locuința intimatului reclamant F. V. În acest proces verbal nu s-a consemnat ca pârâtul recurent ar fi bătut vreun stâlp sau țăruș.
Prin urmare judecătorul fondului este într-o gravă eroare de judecată atunci când costată că situația litigioasă dintre părți a fost soluționată la data de 16 octombrie 2010, afirmând în mod cu totul eronat că așa ar fi recunoscut însuși pârâtul recurent prin apărările care și le-a făcut. FALS.
Prin intâmpinarea depusă la dosar pârâtul recurent a afirmat și a probat că situația litigioasă a fost soluționată anterior extinderii de acțiune în justiție față de mine pentru termenul din 9 noiembrie 2010, și anume la data de 9 septembrie 2010 când o comisie a Primăriei a constatat care au fost vecinii care au îngrădit drumul de acces pre locuința intimatului reclamant F. V. .. Printre aceștia nu figurează în niciun caz numele pârâtului.
Așadar, la data de 9 septembrie 2010, deci anterior datei de 9 noiembrie 2010, când intimatul reclamant F. V. ar fi trebuit să justifice un interes legitim în extinderea acțiunii în contencios administrativ și față de persoana pârâtului situația litigioasă a fost rezolvată.
Dar, prin absurd totuși am admite că intimatul reclamant F. V. justifică un interes legitim în promovarea acțiunii față de persoana pârâtului, din actele, probele și planșele fotografice efectuate la data de 25 aprilie 2011 depuse la dosar rezultă cu certitudine că pârâtul recurent nu a Îngrădit În niciun fel vreun drum de acces spre locuința lui F. V. ,fapt de altfel acceptat și de judecătorul fondului.
Cu toate aceste în mod cu totul eronat reține că intimatul reclamant nu s-ar afla în culpă procesuală și nu se justifică obligarea acestuia la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial pentru fond, cu atât mai mult cu cât intimatul reclamant prin dl. avocat D. I., cu ocazia depunerii concluziilor pe fond În ședinta din data de 10 mai 2011, recunoaște că dumnealui În fapt dorea să se judece doar cu P. com. S. dl. D. G. și că dumnealui nu a cunoscut consecintele chemării În judecată și a domnului B. G. Or, potrivit principiilor de drept conform cărora nemo censetur ignorare legem, respective nemo propriam turpitudinem allegans, intimatul reclamant F. V. nu poate fi scutit de suportarea în final a cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut pârâtul pentru apărarea sa în condițiile în care acțiunea sa a fost profund neîntemeiată, aflându-se clar în culpă procesuală.
Cu toate că a solicitat acordarea acestor cheltuieli reprezentând onorar avocațial, judecătorul fondului a apreciat în mod greșit că intimatul reclamant nu se află în culpă procesuală și a respins cheltuielile de judecată cu toate că i-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Prin urmare apreciază că intimatul F. V. se află în culpă procesuală ținând cont de poziția exprimată prin extinderea de acțiune, precum și de considerentele sentinței recurate.
Cu privire la cheltuielile de judecată în fond reprezentând onorariu avocațial solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. proc. civ: "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Astfel cum rezultă din prevederile legale de mai sus, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții!".
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată".
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate.
Culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274
C.pr.civ., poate fi atât a reclamantului, cât și a pârâtului. În speța de față ea aparține cu certitudine intimatului reclamant.
Culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate. Aceasta (culpa procesuală) nu trebuie confundată cu exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale (art. 723 C.pr.civ.). Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții.
Astfel cum a statuat Curtea E. a D. O. în jurisprudența sa 3, inclusiv în dreptul intern, partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În concluzie, plecând de la prevederile art. 274 C. proc. civ. și având ca limite jurisprudențiale, hotărâri le pronunțate de Curtea E. a D. O., respectiv de Curtea E. de Justiție, se poate susține în mod rezonabil că onorariul avocatului poate fi încuviințat de instanța judecătorească ca și cheltuială de judecată, dacă (a) este necesar, adică activitatea desfășurată de avocat să fi fost utilă instanței judecătorești, (b) este real, (c) este rezonabil.
Caracterul real al cheltuielilor de judecată rezultă cu prisosință din faptul că a depus dovezile privind efectuarea de către pârâtul recurent a plății onorariului stabilit.
În concluzie, față de faptul că între pârâtul recurent și cabinetul de avocat există contract de asistență juridică, respectiv faptul că la dosar există dovezile privind plata de către pârât a onorariului stabilit, este evident faptul că onorariul de avocat/. de judecată sunt reale.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată.
Având ca temei prevederile art. 274 C. proc. civ. precum și jurisprudența C. E. a D. O. respectiv a C. E. de Justiție, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, reprezentate în cazul nostru de onorariul avocatului, trebuie să se aprecieze în baza următoarelor criterii: (a) valoarea pricinii, (b) munca depusă de avocat și (c) pregătirea profesională a avocatului. Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la bază atât criterii obiective (valoarea pricinii și munca depusă de avocat) cât și criterii subiective (pregătirea profesională a avocatului/. ).
În cazul dedus judecății, criteriile mai sus menționate trebuie avute în vedere de către instanța judecătorească în vederea acordării cheltuielilor de judecată.
După cum a precizat mai sus, sumele cheltuite de persoana care va câștiga procesul trebuie să contribuie în mod semnificativ la soluționarea cauzei, în sensul că trebuie să aibă legătură cu obiectul judecății. În cazul de față, activitatea desfășurata de avocat a contribuit în mod categoric la solutionarea in mod favorabil pentru client a prezentului litigiu prin redactarea, pregatirea si sustinerea pozitiei acestuia.
Analizând recursurile declarate, prin prisma chestiunilor puse în discuție din oficiu de către Curte și a susținerilor părților pe marginea acestor aspecte, Curtea constată că ele sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că acțiunea reclamantului, formulată și precizată într-un mod echivoc, nu a fost motivată în drept în mod judicios, indicându-se cu titlu general 4 acte normative care, în opinia reclamantului, ar fi incidente în speță.
Clarificări cu privire la aceste aspecte nu au fost solicitate de către instanță, în virtutea rolului activ, astfel încât motivarea sentinței nu face nici o referire la aspectele procedurale care ar fi putut fi analizate.
Astfel, tribunalul a trecut cu ușurință la analiza fondului pretențiilor, fără a se preocupa de necesitatea învestirii sale în condiții legale, cu precizarea obiectului și a cauzei acțiunii, pentru ca acestea să fie puse în discuție, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Determinarea cauzei cererii de chemare în judecată trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință întrucât aceste reper are multiple semnificații și implicații. Raportat la obiect și cauză se verifică respectarea normelor privitoare la competența instanței, legalitatea aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul, taxa de timbru. I. exactă a obiectului și cauzei pune părțile dintr-un început, pe poziții de egalitate, determinarea acestor elemente fiind o expresie și o garanție a principiului disponibilității.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății. Judecătorul este în drept să ceară părții explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept menită să conducă la aflarea adevărului în cauză.
În doctrină, s-a relevat că reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, încadrarea urmând a fi făcută de către judecător, care poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, însă numai după ce a pus în discuție noua cauză.
Potrivit disp.art. 112 pct. 3 și 4 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea.
Astfel, întrucât tribunalul nu a stăruit, în virtutea rolului activ, pentru clarificarea cadrului procesual, inclusiv sub aspectul participării procesuale pasive, a încălcat atât principiul disponibilității cât și pe cel al dreptului la apărare.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art.312
C.pr.civ., Curtea va admite recursul împotriva sentinței civile nr. 3214 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, tribunalul va lămuri aspectele legate de obiectul și cauza juridică a cererii precum și cele referitoare la persoanele pe care reclamantul a înțeles să le cheme în judecată, și numai după realizarea acestor demersuri va proceda la analiza acțiunii, ținând cont de toate argumentele părților de la fond și din recurs.
Astfel, în cazul în care se va aprecia că demersul este admisibil, atât din perspectiva modului în care a fost el fundamentat în drept cât și din punct de vedere al subiectelor procesuale pasive se va trece la analiza fondului pretențiilor invocate.
În măsura în care reclamantul va indica, în calitate de pârât, P. și va preciza că solicită eliberarea drumului de acces spre locuința sa prin îndepărtarea țărușilor și a stâlpului de țeavă care blochează accesul spre proprietatea sa și va indica drept temei art. 33 din L.50/1991, se va verifica de către instanța de fond, eventual prin administrarea unei expertize topo, dacă terenul în litigiu aparține domeniului public sau privat al comunei raportat la identificarea la fața locului respectiv identificarea sub aspect topografic.
Se impun totodată a fi verificare și susținerile recurentului B. G. referitoare la incidența art. 274 Cod proced. civilă, raportat la precizările ce vor fi cerute reclamantului cu privire la părți, obiect, cauză și implicit culpă procesuală.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul F. V. împotriva sentinței civile nr. 3214 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: M. P.
