Decizia nr. 3239/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3239/2012
Ședința publică din data de 25 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1221 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamanta A. F. P. B., având ca obiect
- contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1221 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. F. P. B. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B.-N. și, în consecință:
- s-a anulat D. nr. 42/(...) emisă de D. G. a F. P. B.-N. privind respingerea contestației formulate de A. F. P. B. împotriva măsurilor dispuse prin procesul verbal de inspecție fiscală din data de (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), reclamanta A. F. P. B. a solicitat anularea deciziei nr. 42/(...) a D. G. a F. P. B.-N., ca netemeinică și nelegală și, implicit, a măsurilor dispuse prin procesul-verbal de inspecție.
În motivare se arată că prin procesul verbal încheiat în urma inspecției efectuate în perioada (...)-(...) la sediul AFP B. s-a reținut faptul că funcționarii publici din cadrul C.ui juridic al AFP B. au cauzat bugetului de stat, prin nerespectarea obligației de numire lichidatori în cazul a 8 societăți comerciale dizolvate în baza Legii nr. 31/1990, un prejudiciu în cuantum de
37.157 lei, deși faptele reținute în procesul verbal de inspecție nu constituie abateri de la legalitate care să fi determinat producerea de prejudicii.
Prin sentința civilă nr.434/CA/2009, tribunalul a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu cu consecința declinării competenței în favoarea Curții de A. C. - secția de comercială de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. s-a admis excepția de necompetență materială, declinându-se competența de soluționare a acțiunii în favoarea T.ui B.-N. și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de C. și Justiție, instanță care, prin decizia nr. 4633/(...) a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui B.-N. - Secția de C. A. și F.
În aceste condiții, dosarul a fost înregistrat sub nr. (...), în plus față de cele relevate în dosarul inițial, prin notele de ședință depuse la data de (...), reclamanta A. F. P. B. subliniind că procesul verbal de inspecție atacat nu menționează în concret elementele care susțin concluzia culpei funcționarilor publici în producerea pagubei constatate, fiind evident că imputarea prejudiciului s-a făcut mai degrabă în baza unei prezumții de culpă neinstituită legal și susținută doar de două elemente de fapt: existența pagubei și imposibilitatea legală a numirii lichidatorilor pentru societățile în discuție la data controlului.
Esențial pentru stabilirea răspunderii materiale era să se stabilească nu numai existența pagubei, ci și dacă aceasta s-a produs prin inacțiunea culpabilă a persoanelor chemate să răspundă, precum și dacă între paguba constată și vinovăția funcționarului exista o legătură demonstrabilă de la cauză la efect.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
În luna mai 2009, C. de C. B.-N. a efectuat o inspecție la A. F. P. a municipiului B., rezultatele inspecției fiind materializate în procesul verbal înregistrat la D. B.-N. sub nr. 9703/29 mai 2009.
Actul de control a reținut că funcționarii publici din cadrul C.ui juridic al AFP B. au cauzat bugetului de stat un prejudiciu prin aceea că nu au inițiat măsuri de numire lichidatori în cazul a opt societăți care au fost dizolvate de instanță și, mai apoi, radiate prin hotărârile judecătorului delegat la R. C., încheierile în cauză fiind publicate în M.Of și, finalmente, aduse la cunoștința consilierilor juridici M. R., T. C., G. I.
Pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor din D. nr. 10/2009 a C. de C. B.-N., D. B.-N. a efectuat prin inspectorii săi o verificare la AFP B. pentru a stabili întinderea reală a prejudiciului și persoanele vinovate, concretizată în procesul verbal nr. 17380/21 iulie 2009.
Prin acest act s-a stabilit că față de cuantumul prejudiciului reținut de
C. de C. (67.678 lei), în realitate paguba ar fi de 37.157 lei, diferențele stabilite pe fiecare societate fiind determinate de calcularea accesoriilor până la efectuarea operațiunilor de scădere din evidența pe plătitor și nu la data radierii.
S-a propus imputarea sumei de 37.157 lei celor trei consilieri juridici, în considerarea faptului că nu s-a putut determina contribuția fiecăruia în parte la producerea pagubei și că nu există modalitate legală de stabilire a unei eventuale răspunderi solidare. Față de acestea s-a avut în vedere
„salariul net realizat în luna în care a expirat termenul de depunere a documentației pentru numirea lichidatorilor, cu precizarea că la data constatării prejudiciului M. R. și T. C. se aflau în concediu pentru îngrijirea copilului, iar G. I. a încetat raporturile de muncă la data de 24 iulie 2008";.
A. F. P. B. a formulat contestație la D. B.-N. împotriva acestui proces verbal de inspecție, înregistrată sub nr. 14352/(...), însă prin decizia nr.
42/(...) D. G. a F. P. B.-N. a respins ca nefondată această contestație cu motivarea că potrivit statului de personal editat la data de (...) și (...) în structura AFP B. a funcționat compartimentul juridic ca structură independentă, care avea, conform regulamentului de organizare și funcționare, atribuții pe linia întocmirii actelor procedurale necesare apărării drepturilor și intereselor AFP B..
În intervalul (...) - (...) funcționarii publici din cadrul acestui compartiment aveau obligația inițierii a măsurilor legale de numire a lichidatorilor în cazul celor 8 societăți comerciale, paguba cauzată bugetului de stat în sumă de 37157 lei, producându-se la expirarea termenului legal de introducere a cererii de numire a lichidatorului.
S-a susținut că, potrivi fișei postului, persoanele care au deținut calitatea de consilier juridic aveau obligația întocmirii tuturor actelor procedurale necesare apărării intereselor AFP B. în fața instanțelor, iar în fișa postului nu puteau fi prevăzute societățile comerciale care urmau să intre în dizolvare, precum și faptul că răspunderea patrimonială nu putea fi individualizată, aplicându-se disp. art. 271 al. 2 din Legea nr. 53/2003.
S-a mai reținut că, în conformitate cu art. 43 al. 1 și 45 din Legea nr.
188/1999, funcționarii publici au obligația de a îndeplini cu profesionalism și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu răspunzând de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, răspunderea civilă fiind guvernată de disp. art. 84 lit. a din Legea nr. 188/1999, în considerarea nerespectării prevederilor art. 237 al. 7 și 8 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 177 al. 6 din OG nr. 92/2003, în sensul că s-au interpretat eronat aceste dispoziții legale de către persoanele care aveau atribuții în solicitarea numirii unui lichidator și a înscrierii la masa credală cu creanțele bugetare restante.
T., analizând și actele dosarelor atașate pe cale scurtă, soluționate irevocabil, respectiv nr.(...), (...) și (...), a reținut că procesul verbal de inspecție din data de (...) nu menționează în concret elementele care susțin concluzia culpei funcționarilor publici în producerea pagubei constatate, fiind evident că atragerea răspunderii materiale s-a făcut mai degrabă în baza unei prezumții de culpă, susținută doar de două elemente de fapt: existența pagubei și imposibilitatea legală a numirii lichidatorilor pentru societățile în discuție la data controlului.
Esențial, pentru antrenarea răspunderii materiale, era să se stabilească nu numai existența reală a pagubei ci și că aceasta s-a produs prin acțiunea (inacțiunea) culpabilă a persoanei chemată să răspundă, precum și că între paguba constatată și vinovăția funcționarului public există o legătură demonstrabilă de la cauză la efect. În lipsa unuia din cele patru elemente ale răspunderii materiale nu poate exista un raport de răspundere.
Paguba s-a produs în realitate prin neachitarea de către cele opt societăți debitoare a datoriilor la buget și nu prin neluarea măsurilor de recuperare a debitului printre care este și numirea lichidatorului. Prin actul de inspecție și celelalte probe administrate cauzei de către reclamantă nu s-a dovedit că numirea lichidatorilor ar fi însemnat și recuperarea pagubei.
Dimpotrivă, toate probele converg înspre a demonstra că numirea lichidatorilor nu ar fi avut nici un efect concret în planul recuperării pagubei, ba mai degrabă ar fi însemnat producerea unor cheltuieli neeconomicoase, nejustificate, ocazionate de derularea procedurii.
Așadar, chiar dacă paguba la buget este reală, ea nu s-a produs prin neinițierea demersurilor de numire a lichidatorilor ci prin imposibilitatea recuperării sumelor în discuție, datorită lipsei resurselor financiare și materiale (bunuri mobile și imobile) ale debitorilor.
A., din actele dosarului reiese că SC Psihoiloveana SRL, debitoare cu
16.685 lei la buget, dizolvată prin sentința comercială nr. 511/20 octombrie
2007, avea la data de 21 iulie 2007, zero venituri, fapt reieșit din fișa sintetică care evalua societatea la acea dată. Pentru aceeași societate s-a întocmit aviz de garanție în care s-au consemnat în concret datoriile, s-au înființat popriri asupra disponibilităților bănești, constatându-se că aceasta nu are bunuri și sume urmăribile, astfel că dosarul de executare silită nr.
02771997 nu a dus la rezultate concrete; SC. Eurodantib SRL, debitoare cu
1.882 lei, a fost dizolvată prin sentința comercială nr. 587/13 iunie 2006, radiată în 26 septembrie 2008, din fișa sintetică totală rezultă că a fost evaluată la 13 iunie 2006 și că nu avea nici un fel de venituri sau bunuri; s- a încercat executarea silită în dosarul de executare silită nr. 01212000, dar din lipsa disponibilităților bănești și de bunuri, executarea nu a dat rezultate; SC. Mobilux JB Profesional SRL, înregistrată cu o datorie de
10.775 lei a fost dizolvată prin sentința comercială nr. 887/17 octombrie
2006, din bilanțul întocmit la 30 iunie 2004 rezultând că încă de la acea dată societatea nu avea mijloace circulante și nici un bun urmăribil; s-a încercat executarea silită (dosar nr. 05382003) dar nu a dat rezultat; SC
Minacrilus 13 SRL, înregistrată cu un debit de 4040 lei avea de încasat de la buget 6.336 lei, astfel că datoriile se puteau compensa, neputându-se susține existența vreunei pagube; SC Friborg Prim SRL, este înregistrată cu o datorie de 2.260 lei, dizolvată prin sentința comercială nr. 989/3 noiembrie 2006, radiată în 26 septembrie 2007; din fișa sintetică totală întocmită la 3 noiembrie 2006 și din bilanțul din 31 decembrie 2006 rezultă că societatea nu avea venituri sau bunuri urmăribile.
Societățile Negrea Vass SRL (719 lei), Bar Valy Mar SRL (1200 lei) și
SC TMK Prelate SRL(69 lei), cu datorii sub 1500 lei, se apreciază că nu se justifica numirea lichidatorului dată fiind valoarea scăzută a creanțelor bugetare.
Din analiza de mai sus, instanța a concluzionat că paguba la buget este reală, dar aceasta nu s-a produs ca urmare a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu de către funcționarii publici ai reclamantei, ci din cauza imposibilității recuperării datoriilor întrucât debitoarele nu au avut lichidități sau bunuri urmăribile, așa încât numirea lichidatorilor ar fi produs cu siguranță prejudicii bugetului și nu ar fi dus la recuperarea debitelor.
Faptul că în baza dispozițiilor conducerii instituției, funcționarii publici au apreciat că nu se impune inițierea procedurii de numire a lichidatorilor pentru debitele mai mici de 1500 lei, nu constituie în nici un caz o culpă a acestora, cât timp instituția reclamantă a confirmat prin însăși acțiunea promovată, aspect necontestat de pârâtă, existența acestei conduite la nivelul conducerii sale.
Pe de altă parte, în mod temeinic s-a decis că nu se impune inițierea aceleași proceduri în cazul celorlalte societăți debitoare, întrucât în cadrul executării silite s-a constatat că acestea nu au lichidități ori bunuri urmăribile, așa încât nici în acest caz nu se poate reține vinovăția în producerea pagubei.
Pe cale de consecință, rezultă că între paguba produsă la buget și modul cum acești funcționari și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, nu există nici o legătură de cauzalitate.
Aceeași concluzie se desprinde și din analiza sarcinilor stabilite prin fișa postului funcționarului public și a celor care rezultă din art.40 al Regulamentului de organizare și funcționare al administrației finanțelor publice municipale (Atribuțiunile C.ui Juridic), precum și din disp.art.84 din L.188/1999.
S-a constatat că atribuțiunile C.ui juridic din Regulamentul menționat se regăsesc fidel în fișa postului celor trei consilieri juridici.
Instanța a constatat că nici regulamentul și nici fișa postului nu prevăd expres, în concret, atribuția de a întreprinde demersuri pentru numirea lichidatorilor. Nu se poate reține că există vinovăție pentru neducerea la îndeplinire a unei obligații de serviciu care nu a fost prevăzută în fișa postului, pentru că art.43 alin.1 și art.45 din L.188/1999 care sunt menționate ca motive legale ale răspunderii în procesul verbal de inspecție, sunt prevederi de maximă generalitate și fără a fi raportate la încălcări concrete ale îndatoririlor de serviciu nu pot constitui temei al angajării răspunderii materiale.
Atribuțiunile menționate la lit.a din fișa postului și cele ale compartimentului juridic (art.40 din Regulament) confirmă prevederea legală privitoare la acordarea consultanței, iar cele înscrise la literele b-f sunt aferente sarcinii de reprezentare a instituției.
Atribuțiunile consemnate la literele g-k sunt sarcini stabilite în concret pentru compartimentul juridic și consilierul juridic din cadrul Administrației F. P. municipale, dar nu cuprind obligația inițierii măsurilor de numire a lichidatorilor.
Orice alte sarcini de serviciu în afara celor prevăzute de lege trebuie expres consemnate în fișa postului consilierului juridic, pentru ca acestea să-i fie opuse în cazul în care se susține că au fost încălcate.
Este de neconceput ca funcționarul public să fie socotit vinovat pentru neîndeplinirea unei atribuțiuni pe care nu o are stabilită în concret și cu atât mai puțin este de acceptat să fie obligat să răspundă material pentru aceasta și mai ales pentru o pagubă care nu a fost determinată de conduita sa, din moment ce s-a dovedit că alte cauze au generat paguba produsă.
Nefiind întrunită cerințele legale prev. de art.84 lit. a din Legea nr.188/1999, aceea ca paguba să fie produsă de funcționarul public, cu vinovăție, instanța, față și de prev.art.22 alin.8 din OG nr.119/1999, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 42/(...) emisă de D. G. a F. P. B.-N. privind respingerea contestației formulate de A. F. P. B. împotriva măsurilor dispuse prin procesul verbal de inspecție fiscală din data de (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. B.-N., solicitând instantei de judecata admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta A. F. P. a municipiului B., cu consecinta mentinerii Deciziei nr. 42/(...) emisa de D. G. a F. P. B.-N.
In urma unei verificari efectuata de C. de C. B.-N. la D. B.-N., s-a constatat ca in cazul a 8 societati comerciale radiate, aflate in administrarea
A.F.P. mun. B., nu s-au formulat cereri de numire lichidatori, desi societatile comerciale inregistrau obligatii fiscale de plata catre bugetul de stat. La data dizolvarii cuantumul obligatiilor fiscale de plata al societatilor in speta era de
52.281 lei.
Societatile comerciale debitoare au fost dizolvate potrivit dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, la cererea O. N. al R. C., prin O. R. C. de pe langa T. B.-N.
Potrivit art. 237, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 hotararile judecatoresti, prin care s-a pronuntat dizolvarea societatilor comerciale au fost comunicate D. G. a F. P. B.-N. si mai apoi organului fiscal competent. Daca in termen de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare nu se precedează la numirea lichidatorului, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane interecate, numeste un lichidator de pe lista practicienilor in reorganizare si lichidare.
Asa cum s-a retinut de organul de control la data dizolvarii societatile comerciale aveau obligatii fiscale de plata, situatie in care A. F. P. a municipiului B. avea obligatia de a formula si depune la O. R. C. de pe langa T. B.-N. cereri prin care sa se solicite numirea de lichidatori. L. societatilor comerciale dizolvate se face potrivit unei proceduri reglementate de legea privind societatile comerciale, procedura in care lichidatorul desemnat are obligatia de a achita creditorii societatii inainte de a plati asociatii, in contul partilor sociale, evident daca fondurile de care dispune societatea sunt suficiente pentru acoperirea pasivului. De mentionat sunt si dispozitiile art.262, alin. 2 din Legea nr. 31/1990, unde se prevede ca lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii comerciale.
Intrucat judecatorul delegat nu a fost sesizat cu nicio cerere de numire a lichidatorilor, societatile comerciale debitoare au fost radiate din oficiu din registrul comertului, prin incheiere a judecatorului delegat.
Urmare a radierii societatilor comerciale obligatiile fiscale de plata au fost scazute din evidente potrivit dispozitiilor legale.
Organul de control din cadrul C. de C. B.-N. a retinut ca consecinta neformularii cererii de numire a lichidatorilor, urmata de radierea debitoarelor, este aceea ca a fost anulata orice posibilitate de recuperare a creantelor fiscale. Inactiunea creditorului fiscal reprezinta o fapta prejudiciabila, prejudiciul fiind reprezentat de cuantumul obligatiilor fiscale de plata datorate de cele 8 societati comerciale radiate.
Analizand actul de control a C. de C. B.-N., documentele fiscale aflate la A. F. P. a municipiului B., C. de control din cadrul D. B.-N. a constatat ca valoarea creantelor fiscale datorate de cele 8 societati comerciale, respectiv prejudiciul creat, este in cuantum total de 37.157 lei.
Prejudiciul a fost cauzat la expirarea termenului legal de formulare a cererii numire a lichidator, astfel incat raspunderea revine functionarilor publici, respectiv consilierilor juridici din cadrul Administratiei F. P. a municipiului B. - C. juridic, ce aveau atributii pe linia intocmirii actelor procedurale necesare apararii intereselor institutiei. La individualizarea prejudiciului s-a avut in vedere dispozitiile art. 271, alin. 2 din Codul muncii.
Asa cum a aratat si in fata instantei de fond, masurile stabilite de C. de control privesc doar stabilirea intinderii prejudiciului si stabilirea persoanelor vinovate, or, asa cum se retine in procesul-verbal de inspectie contestat, analiza abaterilor de la legalitate si regularitate sunt de competenta exclusiva a C. de C. B.-N., care s-a pronuntat in sensul ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 84, lit. a din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici unde se arata ca "răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice În care funcționează".
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304, pct. 9, art. 304/1 din Codul de proc.civ.
Reclamanta intimată A. F. P. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
In fapt, in perioada 0(...) - (...), potrivit planului de masuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor Deciziei nr. 10/2009 a C. de C. B.-N., C. de control din cadrul D. B.-N. a efectuat o inspectie la A. F. P. a municipiului B., avand ca obiectiv stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat datorita nesolicitarii numirii lichidatorului in cazul a 8 societati comerciale radiate si stabilirea persoanelor vinovate.
Rezultatele inspectiei au fost materializate prin incheierea P.-verbal de inspectie, intocmit la (...), inregistrat la A. F. P. a municipiului B. sub nr.
17.380/(...). Prin actul de control s-a stabilit ca valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat este in cuantum total de 37.157 lei, precum si persoanele vinovate, fiind individualizat cuantumul imputat fiecareia.
A. F. P. a municipiului B. a formulat o contestatie prin care a solicitat anularea procesului-verbal de inspectie. Prin D. 42/(...) emisa de D. B.-N. a fost respinsa contestatia, ca fiind nefondata, cu consecinta mentinerii masurilor dispuse prin procesul-verbal de inspecție atacat.
Prin Sentinta civila nr. 1221/(...), T. B.-N. a admis actiunea formulata de reclamanta A. F. P. a municipiului B. si a anulat D. nr. 42/(...) emisa de parata D. B.-N.
Instanta de fond a reținut ca paguba la bugetul de stat este reala, dar aceasta nu s-a produs ca urmare a neindeplinirii sarcinilor de serviciu de catre functionarii publici ai reclamantei, ci din cauza imposibilitatii recuperarii datoriilor, întrucat debitoarele nu au avut bunuri urmaribile, asa incat numirea lichidatorilor ar fi produs cu siguranta prejudicii bugetului si nu ar fi dus la recuperarea debitelor. Prin urmare instanta retine ca nu exista o legatura de cauzalitate intre paguba produsa si modul in care functionarii publici și-au indeplinit sarcinile de serviciu. De asemenea, a fost pusă sub semnul întrebării și împrejurarea încălcării, de către persoanele considerate vinovate, a unor atribuții de serviciu care nu sunt stablite în concret.
Recursul declarat de către pârâtă împotriva acestei hotărâri va fi respins, Curtea apreciind că soluția dată este legală și temeinică.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de recurs a achiesat apărărilor din întâmpinare conform cărora procesul verbal de inspecție atacat nu menționează in concret elementele care susțin concluzia culpei funcționarilor publici în producerea pagubei constatate, fiind evident ca imputarea prejudiciului s-a făcut mai degrabă în baza unei prezumții de culpa neinstituita legal, susținuta doar de doua elemente de fapt: existența pagubei si imposibilitatea legala a numirii lichidatorilor pentru societatile in discuție la data controlului.
Asa cum si instanta de fond, in mod corect, a reținut, esențial pentru antrenarea răspunderii materiale este sa se stabilească nu numai existenta pagubei, ci si că aceasta s-a produs prin inacțiunea culpabilă a persoanelor chemate sa raspundă. De asemenea, o altă condiție ce trebuie îndeplinită este existența unei legături demonstrabile de cauzalitate între paguba constatată și fapta culpabilă a functionarului.
A., paguba s-a produs in realitate prin neachitarea de către cele opt societăți debitoare a datoriilor la bugetul de stat, iar nu prin neluarea masurilor de numire lichidator. Prin actul de inspecție nu s-a dovedit ca numirea lichidatorilor ar fi echivalat cu recuperarea pagubei.
Dimpotrivă, în toate cazurile in care s-a procedat la numirea de lichidator nu s-a ajuns la nici un rezultat, in sensul recuperarii debitelor. A., chiar daca paguba este reala, ea nu s-a produs prin neinitierea demersurilor de numire lichidator, ci prin imposibilitatea recuperarii sumelor restante ale debitorilor.
A., intimata relevă că pentru societățile comerciale Psihoilveana SRL, Eurodantib SRL si Mobilux JB Profesional SRL s-a continuat executarea silita de către AFP B. pana in momentul radierii lor, insa din lipsa de disponibilități bănești si bunuri executarea nu a dat rezultate, prin urmare, numirea de lichidator ar fi avut același efect.
Pentru SC Minacrilux 13 SRL nu poate fi sustinută existenta unei pagube, atata timp cat aceasta figura cu un debit de 4.040 lei, dar avea de recuperate de la bugetul de stat suma de 6.336 lei.
Societatile comerciale Negrea Vass SRL (719 lei), Bar Valy Mar SRL (1.200 lei) si TMK Prelate (69 lei) înregistrau datorii sub 1500 lei, astfel ca se înscriau in categoria societăților pentru care s-a stabilit ca nu se impune numirea de lichidator, având in vedere ca cheltuielile depășesc suma ce s-ar putea recupera.
Faptul ca in baza dispozițiilor conducerii instituției, funcționarii publici au apreciat ca nu se impune inițierea producerii de numire lichidator pentru debitele mai mici de 1500 lei, nu constituie o culpă a acestora, cât timp instituția a hotărât acest lucru.
Pe cale de consecință, rezultă ca între paguba produsă la buget si modul cum funcționarii publici și-au îndeplinit sarcinile de serviciu, nu exista nici o legătură de cauzalitate.
Totodată, prima instanță a statuat corect și în ceea ce privește inexistența unei fapte culpabile, în sine. A., din lectura fisei postului persoanelor cu privire la care s-a dispus antrenarea răspunderii materiale, reiese faptul ca nu se prevede expres, in concret, atribuția de a întreprinde demersuri pentru numirea lichidatorilor. Prin urmare, nu se poate retine ca exista vinovăție pentru neaducerea la îndeplinire a unei obligații de serviciu care nu a fost prevăzută, în concret, in fisa postului, pentru ca art. 44 alin. 1 art. 45 din Legea 188/1999, care sunt menționate ca temeiuri de drept în procesul verbal de inspecție, au un caracter prea general, pentru a justifica impunerea unei astfel de măsuri.
Intimata relevă cu temei că aceeași concluzie se desprinde si din analiza prev. art. 4 din Legea 514/2003, din care rezulta ca activitatea consilierilor juridici cuprinde doua mari obligații, respectiv, de a acorda consultanta si de a reprezenta autoritatea. Or, consultanta nu poate fi acordata fără a fi ceruta, iar reprezentarea nu se poate face fără un mandat expres. Orice alte sarcini de serviciu in afara celor prevăzute de lege trebuie expres consemnate in fisa postului pentru ca acestea să-i fie opuse în cazul în care se susține că au fost încălcate.
Ca atare, în cauză nefiind întrunită cerința legală a textului art. 84 lit. a din Legea 188/1999, respectiv aceea ca paguba sa fie produsă cu vinovăție, se impune menținerea soluției pronunțate la fond.
În plus, un argument pertinent al instanței de fond, cu privire la care nu s-au formulat critici prin recurs, este trimiterea la soluțiile pronunțate de către T. B.-N., în cele trei dosare atașate, având ca obiect anularea deciziilor de impunere emise in baza raportului de inspecție atacat, acțiunile formulate de către funcționarii din cadrul C.ui juridic fiind admise, prin hotărâri irevocabile, tocmai pe ideea inexistenței condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii materiale (dosarele nr. (...), (...) și (...)).
Or, statuările instanțelor se impun a fi respectate și în prezenta cauză, dată fiind incidența prezumției lucrului judecat.
În acest context, Curtea constată că, în ceea ce privește efectele produse de lucrul judecat, acestea au fost evidențiate în doctrină ca fiind negativ și pozitiv, primul dintre acestea asigurând „. verificării jurisdicționale";, urmată de tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre, garantându-se astfel imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu, după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă.
Autoritatea sau puterea lucrului judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale. Această autoritate rezultă din puterea conferită de lege instanței de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă, numai astfel putându-se asigura securitatea juridică și putându-se garanta stabilitatea raporturilor juridice.
Din această perspectivă, autoritatea sau puterea lucrului judecat se îndepărtează de principiul contestabil res iudicata pro veritate accipitur, apropiindu-se însă de un altul, incontestabil sub aspectul imutabilității: bis de eadem renesit actio (interdicția reluării aceluiași litigiu și între aceleași părți)"; (I. Deleanu - Tratat de procedură civilă, vol.II ediția II, E.ura CH Beck București 2007, pag. 71-72).
Același autor realizează distincția dintre excepția lucrului judecat și prezumția lucrului judecat, arătând că tripla identitate de părți, obiect și cauză interesează excepția, nu prezumția lucrului judecat, care presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre. E. împiedică rejudecarea, prezumția simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv. E. evocă efectul negativ al lucrului judecat, prezumția evocându-l pe cel pozitiv, asigurând consecvența în judecată, așa încât, rezolvându-se o a doua acțiune, se vor respecta constatările făcute în primul proces. E. presupune tripla identitate, prezumția, dimpotrivă, presupune diferențiere între cele două acțiuni.
Pentru toate aceste motive, în baza prev. aer. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din LCA, se va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat, fiind menținută în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1221 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte, Judecător, Judecător,
F. T. | M. H. | M. B. |
Grefier, D. C. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. E.na L.
