Decizia nr. 5653/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 5653/2012
Ședința 21 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător D. M.
G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6119 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul intimat S. C. și pârâta intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea invocă ca motiv de ordine publică în recurs excepția lipsei calității procesuale active la fond și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6119 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. M..
S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamant S. C. în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. și în consecință:
S-a anulat D. nr. 44611/(...), emisă de A. F. P. B. M. și D. nr. 459/(...) emisă de D. G. a F. P. M..
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 14.132 lei, încasată cu chitanța seria TS5 nr. 2232454 din data de (...), cu dobânda legală de la data de (...) și până la achitarea integrală a sumei.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 193,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă instanța reține că, prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălcat art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens s-a pronunțat Curtea de A. C. prin D. civilă nr. 2292/(...), pronunțată în Dosar nr. (...).
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al U. E..
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
O. nr. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a U. E. în cauza
C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul (...).
De asemenea, având în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială O. nr. 5. și cel în vigoare începând cu (...), respectiv modificarea intervenită prin L. nr. 3., publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în Cauza Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate atât anterior cât și după data de (...).
Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală reglementată de OG 9., iar începând cu data de (...) dobânda legală reglementată de O. nr. 1. de la data solicitării restituirii acesteia Administrației F. P. B. M., respectiv de la data de (...) și până la restituirea efectivă, aspect sub care acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M. prin care se solicită sa se admita recursul, sa se modifice in parte sentinta in sensul respingerii actiunii reclamantului.
În motivare s-a arătat că instanta de fond in mod gresit a respinsa exceptia de inadmisibilitate si de lipsa a calitatii procesuale active a reclamantului, retinand pe de o parte ca sumele ce fac obiectul contractelor de cesiune de creanta reprezinta la data cesionarii drepturi de restituire in sensul art. 21 alin. 4
Cod P. F., pe de alta parte cesiunea de creanta, o data indeplinite conditiile de opozabilitate - notificarea organului fiscal - este legala si permite cesionarului subrogarea in drepturile cedentului.
Se mai arată că instanta nu a apreciat efectele cesiunii de creanta si prin prisma dispozitiilor art. 30 alin. (1) Cod P. F., potrivit carora "Creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii. Orice cesionare facuta inainte de a se stabili dreptul la restituirea sumei achitate este prematura si lipsita de efecte juridice. N. organului fiscal presupune indeplinirea conditiilor pentru cesiunea creantelor fiscale. Dreptul la restituirea taxei pe poluare nu se circumscrie situatiilor prevazute de art.117 Cod P. F., dreptul la restituirea taxei pe poluare trebuie mai intai constatat de instanta de judecata, si ulterior poate face obiectul unei cesiuni de creanta.
Din aceasta perspectiva, titularul actiunii este lipsit de legitimitate procesuala, cesiunea fiind prematura si lipsita de efecte juridice, nu exista o identitate intre persoana reclamantului ( cesionar ) si persoana care este titularul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii ( cedent ).
Criticile aduse impotriva deciziei de calcul nu vizeaza modul de calcul si stabilire a taxei, ci insasi prelevarea taxei in sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri si in consecinta sa dispuna restituirea taxei, iar instanta verificand conditiile de fond si de forma ale deciziei de calcul raportat la prevederile O. nr. 50/ 2008 si ale Codului de P. F. trebuia sa oblige la restituirea taxei pe poluare doar pe intimata
A. F. pentru M., nu si pe organul fiscal ale carui atributii au fost limitate doar la calcul si incasare, atributii similare oricarei unitati bancare. Daca se dorea sanctionarea statului roman pentru prelevarea taxei era necesar improcesurarea M.ui F. si nu organul fiscal teritorial la care s-a achitat taxa pe poluare.
Obligarea organului fiscal la restituirea taxei pe poluare, nu se va putea face decat de la bugetul de stat, unde reclamantul nu a achitat taxa, iar organul fiscal va fi in imposibilitate de a executa de buna voie o hotarare judecatoresca a carei aplicare intra in contradictie cu prevederile Ordinului MFP nr. 1.899 din 22 decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere că aceasta ar putea fi acordată cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată conform art. 1088 alin. 2 C. civ. Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, recurenta a arătat că obligarea este nelegală, deoarece nu s-a aflat în culpă procesuală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, inclusiv din oficiu, și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
In analiza recursurilor declarate de parate Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discuție din oficiu vizând calitatea procesual activa a reclamantului raportat la prevederile art. 30 C. ,motiv care daca ar fi întemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs .
Reclamantul a încheiat contract de cesiune a creanței constând in restituirea taxei pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG
5. ,reglementare naționala apreciata a fi contrară dreptului comunitar .
După încheierea contractului de cesiune , reclamantul a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală,respectiv cereri de restituire a taxei de poluare .
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile Codului civil ,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C. impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
In speța dreptul cedenților la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in condițiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătoreasca. Rezulta așadar ca cesiunea de creanța din speța nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecința cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevăzuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speța .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravării situației in propria cale de atac funcționează si in cazul exercitării acțiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciază insa ca in speța excepția lipsei calității procesual active putea fi invocata de către parate in fata instanței de fond si ca admiterea ei fie de către instanța de fond sau recurs nu reprezintă o agravare a situației reclamantului in propria cale de atac .
Astfel așa cum s-a arătat mai sus contestațiile si cererile formulate de către reclamant au fost respinse ca neîntemeiate sau ca nedepuse in termen .Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus menționate pentru reclamant situația este aceeași respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar .
Principiul agravării situației in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in funcție de interesele urmărite de către parți in litigiul concret in care se analizează .
Din analiza cesiunilor de creanța rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de către părți ca un mecanism care sa ușureze recuperarea taxei de poluare de către cedenți. Din aceasta perspectiva respingerea acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa este chiar mai favorabila reclamantei care ar putea uza in mod legal de prevederile art. 30 C. in faza unei eventuale executări silite a sumelor stabilite in favoarea cedenților prin hotărâri judecătorești irevocabile .
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravării situației in propria cale de atac in cazul in care este vorba de încălcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta dându-se ca exemplu posibilitatea invocării excepției de prescripție, a excepției autorității de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o înrăutățire a situației in propria cale de atac in situația unui drept nul din start. Si in speța instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantului un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispoziții legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s-ar recunoaște reclamantei un drept nul de la chiar data încheierii contractului de cesiune de creanța .
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a făcut obiectul cesiunii de creanța este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevăzute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse .Altfel spus soluția de fata nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala in aplicarea acestui drept Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa așa cum s-a arătat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecința nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului U. E..
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar așa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei cai sa fie efective si sa nu facă imposibila recuperarea taxei .
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare in speța cedenții au si in prezent in limita termenului de prescripție deschisa calea acțiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este așadar o cale de atac efectiva si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată in ipoteza acestor acțiuni la fel ca si pentru acțiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa in cazul in care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern rămân in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase după compensare si posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor
,aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul priorității dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia .
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscală este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință, in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului
312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din L. 554/2004 va admite recursul declarat in cauza si va modifica sentința recurata in sensul admiterii excepției lipsei calității procesual active si respingerii acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 6119 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge acțiunea.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 21 I. 2012.
Red.S.L.R./dact.L.C.C.
2 ex./
Jud.fond: M. P.
