Decizia nr. 3379/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3379/2012
Ședința de la 02 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
G. A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș.-M. împotriva sentinței civile nr.5539 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul intimat SC M. S. și pârâta intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea, din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică lipsa calității procesuale active a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C.pr.fiscală și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5539 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-au respins excepțiile invocate de pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M.
S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC M. S. împotriva pârâtelor: D. G. A F. P. M., A. F. P. Ș. M. și A. F. PENTRU M. și în consecință:
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule din
(...) emisă de AFP Ș. M. privind pe SC T. S. și s-a respins cererea de anulare a deciziei de respingere a contestației nr. 5590/(...). Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 13.920 lei cu dobânda legală aferentă acesteia calculată de la data achitării, respectiv 2 iunie 2009.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
224/(...) emisă de AFP Ș. M. și s-a respins cererea de anulare a deciziei de respingere a contestației nr. 1252/(...). Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2.671 lei cu dobânda legală aferentă acesteia calculată de la data achitării, respectiv 22 septembrie 2010.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
216/(...) emisă de AFP Ș. M. și s-a respins cererea de anulare a deciziei de respingere a contestației nr. 5588/(...). Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2.509 lei cu dobânda legală aferentă acesteia calculată de la data achitării, respectiv 15 septembrie 2010.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 880,5 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de pârâte, tribunalul a reținut faptul că prin admiterea lor s-ar încălcat art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare, se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată.
Reclamanta are calitate procesuală activă în condițiile în care este vorba despre drepturi decurgând dintr-o taxă cu privire la care curtea deja a stabilit că este percepută nelegal.
Din probele de la dosar rezultă următoarele:
Reclamanta a achiziționat autoturismele dintr-un stat membru al U.
E..
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
O. nr. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E. întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel prin declanșarea acestei proceduri comisia consideră că prevederile legislației românești (conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre), ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel comisia a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar, pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de J. a U. E. în cauza C-
402/09 (Cauza T.) referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate directă și obligatorie în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul (...).
De asemenea, având în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială O. nr. 5. și cel în vigoare începând cu (...), respectiv modificarea intervenită prin L. nr. 3., publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în Cauza T. poate fi reținută ca fiind aplicabilă în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate atât anterior, cât și după data de (...).
Întrucât instanța a constatat că sumele plătite de reclamantă nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită cu dobânda legală de la data achitării.
Acțiunea s-a admite doar în parte (s-au respins cererile de anulare a deciziei de respingere a contestației nr. 5590/(...), nr. 1252/(...) și nr.
5588/(...)) întrucât deciziile indicate sunt, de fapt, doar niște adrese prin care persoanele care au cerut restituirea taxei de poluare sunt îndrumate la instanță.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 880,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă în parte potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant SC M. S. ca neintemeiata, mentinerea Deciziei de stabilire a taxei de poluare ca legala si temeinica.
În motivare s-a arătat că:
In fapt, prin sentinta civila nr. 5539/(...) T. M. admite actiunea formulata de reclamant SC M. S. impotriva paratelor D. G. a F. P. M. si A. F.
P. S. M., dispunand anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare, constatand nelegalitatea incasarii la B. A. F. pentru M. B. a taxei speciale de poluare si obligand paratale sa restituie reclamantului suma solicitata cu dobanda legala calculata incepand cu data platii acesteia si pana la restituirea efectiva a sumei,precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 880,5 lei ..
Cu privire la legalitatea dispozitiilor O. nr. 50 / 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Curtea C. s-a pronuntat prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 428 din
23 iunie 2009, statuand ca prin prevederile O. nr. 5., statul roman isi indeplineste obligatia pozitiva de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, taxand În funcție de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub aspect fiscal, o atare taxă este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35.
Art. 1 alin. (1) din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., În vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. R. asadar ca scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecție a mediului.
Atat taxa speciala de inmatriculare prevazuta in Codul Fiscal, cat si taxa pe poluare instituita prin O. nr. 50 / 2008 pentru instituirea taxei pe poluare au vizat implementarea unei politici de mediu care sub aspectul poluarii produse de catre autovehicule a fost conditionata intotdeauna fie de respectarea unor conditii de poluare - inmatricularea pentru prima data in R.ia a autovehiculelor avand EURO 3, fie de plata unor taxe pe principiul "poluatorul plateste" pentru autovehiculele mari generatoare de noxe - plata accizelor inclus in combustibil cat si la importul autovehiculului, a taxei de prima inmatriculare sau a taxei pe poluare.
Mai mult, inclusiv autovehiculele inmatriculate deja in R.ia fac obiectul unor reglementari de mediu prin care se incearca responsabilizarea cetatenilor prin sprijinul acordat de stat la achizitionarea unui autoturism nou in schimbul unuia vechi, peste 10 ani vechime.
In urma petitiilor, C. pentru petitii din cadrul Parlamentului European a recunoscut ca "nu exista o armonizare la nivelul U. E. in domeniul taxelor referitoare la autoturisme. A. inseamna ca statele membre pot impune astfel de taxe si pot decide in mod unilateral cu privire la nivelul acestora si la metodele de calcul. De fapt, Curtea de J. a stabilit in hotararea din cauza C. c. D.emarca faptul ca articolul 90 TCE nu are ca scop cenzurarea nivelului excesiv de taxare si ca statele membre pot stabili rata de taxare la nivelul pe care il considera adecvat. ( Hotararea Curtii din 11 decembrie 1990 in cauza C - 47 / 88 Comisis Comunitatilor E. v Regatul D.emarcei, ECR 1990, p. I -
04509, punctul 10.) In conformitate cu jurisprudenta Curtii, nici macar ratele foarte ridicate ale taxelor nu pot fi considerate contrare legislatiei comunitare, cu conditir ca acestea sa fie aplicate in mod identic in cazul produselor interne si ale celor aduse din alte state membre.
In ceea ce priveste in special taxarea autovehiculelor uzate, din jurisprudenta constanta a Curtii rezulta ca perceperea unei taxe in cazul vehiculelor uzate care provin din alte state membre UE incalca articolul 90 din Tratatul CE, daca valoarea taxei depaseste taxa reziduala inclusa in valoarea unui autovehicul similar care a fost deja inmatriculat pe piata interna ca fiind nou. ( Hotararea Curtii din 22 februarie 2001 in cauza C-
393/ 1998 Ministero P.o si Gomes Valente v Fazenki P.az, ECR 2001, P I -
01327 ). Conform Curtii, discriminarea interzisa de articolul 90 din Tratatul
CE poate fi evitata daca gradul de uzura al autovehiculului importat este luat in considerare prin reducerea corespunzatoare a taxei. ( cauza C-
345/93 Nunes Tadeu, parag.17, C.E.J ).
C. a analizat reglementarile romanesti privind taxa pe poluare pentru autovehicule care au fost modificate prin O. nr. 7 / 2009 in temeiul art. 90 din Tratatul CE si a concluzionat ca aceste norme nu respecta principiul egalitatii de tratament aplicat bunurilor interne si bunurilor provenite din alte state membre. Prin urmare la data de 25 iunie 2009 s-a initiat procedura de incalcare a dreptului U. impotriva R.iei, la care autoritatile romane au raspuns la 28 septembrie 2009 .
Ulterior la 12 ianuarie 2010, autoritatile romane au transmis Comisiei
O. nr. 117 / 2009 care elimina scutirea acordata anumitor autovehicule in temeiul O. nr. 218 / 2008, reintroducand astfel regimul de taxare existent in temeiul O. nr. 50 / 2008. In consecinta, motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis. ( conform avizului publicat in Jurnalul Oficial JO C 29, (...)). In prezent dispozitiile legale in materie de taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme dreptului UE.
Astfel, luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de
Curtea E. de J. in cauza C-402/09 hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.SO/2008 forma publicata in Monitorul Oficial al romani ei nr.327/2008 , - stabilind ca fiind obligatoreie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul T. a fost identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei, (...). Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru soluționarea dosarului, așa încât descrierea modificărilor aduse OUG 5. nu este pcrtinentă pentru această trimitere preliminară (pct, 28-29 din hot.; în același sens și AG, pct. 25 din concl.).
Avand in vedere aceste precizari, data de referinta ,pe baza careia se stabileste legislatia nationala ce guverneaza raportul juridic care face obiectul actiunii in discutie, retinuta de Curtea de J. a U. E. in cauza C-
402/09- T. este asa cum a mai precizat (...).
Astfel, aceste efecte ale Hotararii CJUE ,nu pot fi aplicate "in extenso" in toate cauzele in care contribuabilii au achitat taxa pe poluare in temeiul modificarilor aduse prin OUG nr.208/2008 , OUG 2., OUG nr.117/2009 sau OUG nr.118/2011 .Este evident faptul ca aceste ordonante nu sunt aplicabile , in conditiile in care drepturile si obligatiile partilor - continutul raportului juridic- au fost stabilite la o data la care cele patru acte normative nu erau in vigoare. Concluzia care se impune este aceea ca in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata al caror obiect il constituie cererile contribuabililor de restituire a" taxei de poluare ", stabilita in conformitate cu alte prevederi legale decat cele ale OUG nr.5. in forma in care a fost publicata in Monitorul Oficial al R.iei nr.327/(...), efectele Hotararii Curtii de J. a U. E. in cauza C-402/09 - T. nu sunt incidente, nu produce efecte juridice.
De asemenea , in ceea ce priveste neutralizarea taxei pe poluare , Curtea E. de justitie a reiterat practica sa in aplicabilitatea art.11 OTFUE in sensul ca: Art. 110 TFUE: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Raportat la interpretarea dată art. 110 TFUE în recenta hotărâre și în considerarea suveranității fiscale a unui stat membru, Guvernul consideră relevantă analiza considerentelor pe care Curtea și-a fundamentat dispozitivul hotărârii. Taxa pe poluare este considerată un impozit intern, fapt pentru care trebuie examinată în raport cu art.ll0 2 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Interpretarea art. 110 TFUE trebuie privită în lumina principiului suveranității fiscale a statelor membre și a jurisprudenței anterioare a Curții, care a recunoscut constant autonomia fiscală a statelor membre și faptul că art. 110 TFUE nu aduce atingere acestei autonomii fiscale. De asemenea, jurisprudența confirmă că prima înmatriculare pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plată a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima înmatriculare nu poate fi considerat în sine interzis de legislația primară a U. E.. (Hotărârea în cauza C-3 87/01 Weigel, punctul 65 și Hotărârea în cauza C-3 83/0 1 De D.ske Bilimportorer punctul 34).
Tot Curtea a arătat că instituirea unei taxe fiscale printr-un act normativ începând de la o anumită dată nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situatiile constituite anterior și cele care sunt ulterioare intrării în vigoare a noii prevederi legale.
Prin urmare, 110 TFUE nu poate fi invocat în mod util pentru a stabili un efect discriminatoriu al unei taxe pentru simplul motiv că aceasta se aplică unor vehicule înmatriculate pentru prima dată după intrarea în vigoare a legii privind această taxă, iar nu și celor înmatriculate prima dată anterior acestei intrări în vigoare. La punctul 49 din cauza C-2. Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, Curtea consemnează că nu este relevantă compararea cu vehiculele aflate în circulație anterior instituirii noului regim fiscal.
Curtea confirmă și în recenta hotărâre în cauza T. că art. 110 TFUE nu are ca scop să împiedice un stat membru să introducă noi taxe sau să modifice rata sau baza de impunere a acestora. (Cauzele conexate C-2. Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, punctul 49 și cauza C-402/09, T., punctul 50: "Art. 90 CE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente. "")
Deși în principiu este valabil argumentul potrivit căruia competența statelor membre de a introduce noi taxe este limitată, dacă se dovedește că regimul fiscal instituit este de natură să descurajeze bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale, ipoteza în care plasează Curtea acest raționament este, în opinia Guvernului, discutabilă. A. întrucât ar fi absurd să ne imaginăm că poate exista o situație în care un stat membru instituie un nou regim fiscal, cu taxe noi sau valori mai mari ale unor taxe existente, fiind inerentă o diferență între sarcinile fiscale care incumbă situațiilor juridice constituite anterior și ulterior intrării în vigoare a normei care instituie noul regim fiscal. Urmând raționamentul Curții, ar acesta ar însemna o limitare a libertății statui membru de a stabili cuantumul unei taxe dacă această ar reprezenta o măsură fiscală al cărei regim ar fi similar taxei pe poluare instituite prin OUG 5. (taxă cu exigibilitate la momentul punerii în circulație).
Într-o primă fază (pct. 38-47), Curtea aplică testul comparatiei cu valoarea reziduală a taxei incorporate în vehiculul național similar. Produsul național similar cu care se face comparația îl reprezintă vehiculele de ocazie importate anterior importului efectuat de dl. T., dar înmatriculate tot În perioada de aplicare a OUG 5012008 versiunea inițială, adică 1.07-(...) și deci supuse aceluiași regim de taxare A. analiză era cea previzibilă , în considerarea jurisprudenței anterioare în materie. R.tul acestei analize este că regimul de impozitare instituit prin OUG 5. este legal din perspectiva art. 110 TFUE. Alineatul (1) al articolului 110 TFUE interzice discriminarea directă și discriminarea indirectă. Mai întâi, Curtea a evaluat taxa din punct de vedere al unei posibile discriminări directe, atât în general, cât și specific pentru cazul reclamantului din actiunea principală și a statuat (pct. 36):În acțiunea principală, este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 5. nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau națlonalltatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs Și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat.
Prin hotărârea pronunțată , Curtea amintește că dreptul U. interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor nationale similare. A. interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale. Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea examinează în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008. In ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului U. atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national.În această privință, Curtea constată că reglementarea română este conformă cu dreptul U. întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor. Avand in vedere cele precizate se opune admiterii actiunii in sensul de a fi obligat organul fiscal la restituirea taxei pe poluare, de vreme ce nu sunt respectate dispozitiile Codului de procedura F. in ce priveste termenele de constatare a deciziei de calcul a taxei de poluare, ca act administrativ fiscal. Taxa achitata de reci amant a fost virata la bugetul F. pentru M. gestionat de A. F. pentru M. Obligarea organului fiscal la restituirea taxei de poluare, nu se v-a putea face decat de la bugetul in care s-au virat banii , iar organul fiscal va fi in imposibilitatea de-a executa de buna credinta o hotarare judecatoreasca a carei aplicare intra in contradictie cu prevederile Ordinului MFP nr.1899/(...) pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget , precum si de acordarea a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal.
In ce priveste solicitarea dobanzii legale fiscale, solicită Instanței sa respinga cererea ca neintemeiata, avand in vedere ca taxa pe poluare nu este o taxa fiscala si nu se circumscrie situatiilor limitativ reglementate de art.117 Cod P. F., iar repararea prejudiciului se realizeaza in conditiile dreptului comun - art.l088 alin.2 cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9 / 2000 de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei. Totodata in cazul in care instanta va admite cererea reclamantului privind dobanda legala, aceasta ar trebui acordata tot de la bugetului A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. F." dobanda se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza", De asemenea, solicită Instanței sa aiba in vedere si dispozitiile art.l088 alin.2 Cod Civil, dobanda legal putand fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare. In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel incat, nici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de plata si sa fie expus unor majorari de intarziere.
Cu pnvire la C. DE J., solicită Instanței sa respinga petitul cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat.
Potrivit art. 274 Cod P. Civila, obligatia de plata a cheltuielilor de judecata se stabileste fata de partea care a pierdut procesul, prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului , sa fi determinat aceste cheltuieli, situatia de fata A. Cod proc.civila prevede unnatoarele:"Partea care cade in pretentii va fi obligata ,la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata".
De asemenea, dispozitiile art. 275-276 Cod P. Civila fac o aplicare particulara a principiului potrivit caruia acordarea cheltuielilor de judecata se bazeaza pe culpa procesuala a partii ce a pierdut litigiul. Partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuieli de judecata - la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala.
Astfel, solicită Instanței sa aiba in vedere ca insasi Curtea C. a confirmat legalitatea dispozitiilor art. Il din O.U.O. nr. 5., iar organul fiscal a aplicat dispozitiile legale privind restituirea catre reclamant a sumei pentru care exista temei legal de restituire
De asemenea, solicită Instanței sa aiba in vedere faptul ca taxa pe poluare achitata de - reclamanta nu a ramas la bugetul de stat, ci potrivit dispozitiilor legale aceasta taxa se vireaza in contul A. F. pentru M. O eventuala culpa procesuala poate fi retinuta in sarcina organului fiscal doar daca prin modul de calcul a taxei pe poluare rec1amanta a suferit un prejudiciu, ori criticile aduse de reclamanta vizeaza insasi actul normativ in baza caruia a fost calculata taxa pe poluare. In cazul in care se va admite actiunea, solicită Instanței sa aiba in vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O.u.G. nr. 50 / 2008, iar restituirea taxei pe poluare( si dobanda legala) urmand sa se faca tot de la bugetul A. F. de M.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
In analiza recursurilor declarate in cauza Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discutie din oficiu vizind calitatea procesual activa a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C. ,motiv care daca ar fi intemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs .
Reclamanta a încheiat contracte de cesiune a creanței pe care persoanele indicate ca si cedenti in contractele de cesiune depus la dosarul instanței de fond ar avea-o împotriva S.ui, creanța constând in restituirea taxei pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5.
,reglementare naționala apreciata a fi contrară dreptului comunitar .
După încheierea contractului de cesiune , reclamantul a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală,respectiv cereri de restituire a taxei de poluare .
Aceste contestații si cereri au fost respinse ca nedepuse in termenul de 30 de zile prevăzut de articolul 207 cod procedură fiscală respectiv ca neîntemeiate .
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală
și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
A. condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil
,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C. impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
In speța dreptul cedenților la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in condițiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătoreasca. R. așadar ca cesiunea de creanța din speța nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecința cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevăzuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speța .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravării situației in propria cale de atac funcționează si in cazul exercitării acțiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciază insa ca in speța excepția lipsei calității procesual active putea fi invocata de către parate in fata instanței de fond si ca admiterea ei fie de către instanța de fond sau recurs nu reprezintă o agravare a situației reclamantului in propria cale de atac .
Astfel așa cum s-a arătat mai sus contestațiile si cererile formulate de către reclamant au fost respinse ca neîntemeiate sau ca nedepuse in termen
.Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus menționate pentru reclamant situația este aceeași respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar .
Principiul agravării situației in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in funcție de interesele urmărite de către parți in litigiul concret in care se analizează .
Din analiza cesiunilor de creanța rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de către părți ca un mecanism care sa ușureze recuperarea taxei de poluare de către cedenți. Din aceasta perspectiva respingerea acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa este chiar mai favorabila reclamantei care ar putea uza in mod legal de prevederile art. 30
C. in faza unei eventuale executări silite a sumelor stabilite in favoarea cedenților prin hotărâri judecătorești irevocabile .
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravării situației in propria cale de atac in cazul in care este vorba de încălcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta dându-se ca exemplu posibilitatea invocării excepției de prescripție, a excepției autorității de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o înrăutățire a situației in propria cale de atac in situația unui drept nul din start. Si in speța instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantului un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispoziții legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s- ar recunoaște reclamantei un drept nul de la chiar data încheierii contractului de cesiune de creanța .
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a făcut obiectul cesiunii de creanța este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevăzute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse .Altfel spus soluția de fata nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala in aplicarea acestui drept Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa așa cum s-a arătat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecința nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului U. E..
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar așa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei cai sa fie efective si sa nu facă imposibila recuperarea taxei .
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare in speța cedenții au si in prezent in limita termenului de prescripție deschisa calea acțiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este așadar o cale de atac efectiva si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată in ipoteza acestor acțiuni la fel ca si pentru acțiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa in cazul in care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern rămân in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase după compensare si posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor ,aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul priorității dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia .
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscală este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință, in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului 312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din L. 554/2004 va admite recursurile declarate in cauza si va modifica sentința recurata in sensul admiterii excepției lipsei calității procesual active si respingerii acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M. împotriva sentinței civile nr.5539 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepția lipsei calității procesual active și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 02 Mai 2012.
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: C. B.
