Decizia nr. 3380/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3380/2012
Ședința de la 02 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul A. M. împotriva încheierii civile nr. 9. pronunțată în ședința camerei de consiliu din (...) în dosar nr. (...) al T.ui C., recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M. C.-N., precum și recursul declarat de către chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.3762 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3762 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui C. s-a respins excepția de inadmisibilitate.
S-a admis acțiunea formulata de reclamantul A. M. I. față de AFP și în consecință:
A fost obligată parata AFP sa restituie reclamantului suma de 2402 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legala in materia civila calculata de la data achitării.. și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
S-a admis cererea de chemare in garanție formulata de parata A. F. P. împotriva chematei in garanție A. F. pentru M. B..
A fost obligată chemata in garanție să restituie pârâtei suma de
2402 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobânda legala in materie civila .
A fost obligată pârâta AFP la plata cheltuielilor de judecata 39.03 lei
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtă, instanța a respins-o, pentru următoarele argumente:
Instanța a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamanta a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator - AFP C.
- N., cerere respinsă, împrejurare față de care reclamantei nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și
2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
1. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, T.F.U.E. ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, T.F.U.E. în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul
110 T.F.U.E. și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 T.F.U.E., așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
Împotriva încheierii civile nr. 9. pronunțată în ședința camerei de consiliu din (...) în dosar nr. (...) al T.ui C. a declarat recurs reclamantul A. M. I. solicitând în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ. admiterea recursului și modificarea încheierii atacate.
În motivare s-a arătat că:
Prin actiunea civila care face obiectul prezentului dosar, a solicitat obligarea paratei A.F.P. a M. C.-N. la restituirea sumei de 2.402 lei, reprezentand taxa de poluare, actualizata cu dobanda legala si obligarea aceleiasi parate la plata cheltuielilor de judecata.
Conform Sentintei Civile nr.(...) pronuntata in data de (...) in dosar nr.
(...) aI T.ui C.. instanta a constatat culpa procesuala a paratilor si a admis in intregime actiunea formulata de reclamant obligandu-Ie insa. Ia plata cheltuielilor de judecata. in suma de 39.3 lei.
In data de (...) reclamantul a formulat o cerere de indreptare a erorii materiale. solicitand obligarea paratelor la plata. in intregime, a cheltuielilor de judecata efectuate de subsemnatul, avand in vedere culpa procesuala a acestora.
In data de (...). s-a pronuntat Incheierea Civila nr.9.. in sedinta camerei de consiliu, prin care s-a respins cererea de indreptare a erorii materiale, deoarece "instanta a costatat ca dovada platii onorariului de avocat in suma de 1.200 lei a fost depusa la dosarul cauzei ulterior dezbaterilor ".
Fata de aceste aspecte, arată ca sustinerea instantei este eronata, avand in vedere ca din actele existente la dosar, rezulta in mod cert faptul ca, chitanta pentru plata onorariului avocatial a fost depusa pentru termenul din data de (...), impreuna cu concluziile scrise, iar hotararea a fost pronuntata la urmatorul termen de judecata, respectiv in data de (...).
Prin urmare, avand in vedere culpa procesuala a paratelor, retinuta de catre instanta de fond si disp.art.274 (1) C.pr.civ., partea care a cazut in pretentii trebuia obligata, sa plateasca cheltuielile de judecata, deoarece se face vinovata de declansarea activitatii judiciare.
Art.274 (1) C.pr.civ. are in vedere doua principii care stau la baza acordarii cheltuielilor de judecata, respectiv:
1. culpa procesuala
2. acoperirea integrala a prejudiciului cauzat partii castigatoarc. Prin urmare. Ia baza obligatiei de restituire a cheltielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii, se afla "culpa procesuala", ceea ce se poate deduce din formularea "partea care cade in pretentii", iar in cauza de fata, culpa procesuala a paratei este evidenta, pentru ca a refuzat, in repetate randuri, restituirea sumei incasate in mod nelegal, Ca urmare a faptului ca a refuzat chiar si in fata instantei de judecata restituirea sumei de 2.402 lei, reclamantul recurent a fost nevoit sa continui demersurile incepute prin introducerea prezentei actiuni si sa-și asigure apararea pentru a putea beneficia de dreptul reclamantului, fiind nevoit, in acest sens, a achita, in intregime, onorariul avocatului. E. nu numai legal, dar si conform oricarui principiu de echitate sa solicit si sa obtin recuperarea lui de la partea care se face vinovata de declansarea ativitatii judiciare.
Parata, in schimb, putea inlatura cu usurinta aceasta cheltuiala, daca restituia suma solicitata initial, deoarece in acel moment nu s-au solicitat alte sume, nici macar dobanda legala. In aceasta situatie, ar fi profund inechitabil ca suportarea onorariului sa cada in sarcina reclamantului recurent, care nu este vinovat de declansarea activitatii judiciare.
In acest sens, 1.C.C.J. Sectia Civila. prin dec.nr.5046 din 20 iunie
2007 a dispus ca "la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala. Partea din vina caruia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile de judecata paratul datoreaza cheltuieli de judecata tocmai pentru ca este in culpa procesuala, odata ce a formulat un apel peste termenul defipt de lege si a obligat pe reclamanti sa avanseze, anticipat, o anumita suma de bani, astfel ca ei au dreptul sa o recupereze de la partea care a pierdut litigiu. "
Fata de aspectele susmentionate, solicită sa se dispună admiterea recursului si modificarea incheierii atacate, in sensul obligarii paratelor la plata cheltuielilor de judecata - taxa timbru si onorariu avocatial.
In drept s-au invocat prevederile art.304 alin.9 C.pr.civ.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG
93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG
92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/(...) .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din L. 5.(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din L. 5. aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii actiunii ,din pozitia procesuala a paratelor si din nesolutionarea cererii aflate la f. 18 dosar fond .In aceste conditii au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din L. 5.
.Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.Astfel conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
In ce priveste motivul de recurs vizind nedepunerea actelor care sa faca dovada ca autovehiculul era inmatriculat in spatiul UE trebuie precizat ca reclamantul a depus aceste acte la parata cu ocazia calculului taxei de poluare .In masura un care autovehiculul nu ar fi provenit din spatiul UE aceassta imprejurare putea fi dovedita de catre parata recurenta prin depunerea actelor in sensul sustinerii acestui motiv de recurs .Cata vreme recurenta nu a depus nici un act in acest sens Curtea apreciaza ca fiind nedovedit acest motiv de recurs.
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor :
E. de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
In ce priveste motivul de recurs vizind cheltuielile de judecata acesta este nefondat cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia .
In ce priveste recursul reclamantului acesta a sustinut ca neacordarea cheltuielilor de judecata constind in onorariul avocatial reprezinta o eroare materiala de redactare .
In realitate asa cum rezulta si din continutul sentintei recurate cit si a incheierii de solutionare a cererii de eroare materiala prima instanta in mod deliberat a acordat reclamantului doar cheltuielile de judecata constind in taxa de timbru si timbru judiciar retinind ca doar aceste cheltuieli de judecata s-au facut in dosar fara a respinge expres cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecata constind in onorariu avocatial intrucit a omis existenta ei la dosarul cauzei .In acest sens si in motivarea incheierii se arata in mod expres ca dovada de achitare a onorariului avocatial a fost depusa doar dupa inchiderea dezbaterilor .
In consecinta Curtea constata ca in speta nu s-a strecurat nici o eroare materiala de redactare asa cum s-a sustinut de catre recurentul reclamant in cererea formulata astfel ca respingerea acestei cereri este legala raportat la prevederile art.281 C.pr.civ .In realitate instanta de fond retinand ca in speta cheltuielile de judecata consta doar in taxa de timbru si timbru judiciar a omis sa se pronunte asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecata constind in onorariu avocatial desi chitanta de plata a acestora se afla la f. 36 dosar fond .Aceasta omisiune a instantei putea fi indreptata pe calea procedurii de completare a hotararii sau printr-o actiune separata si nu pe calea cererii de indreptare a unei erori materiale inexistente .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. corpb cu art. 312
C.pr.civ urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursurile declarate de către pârâta A. F. P. C.-N. și de către chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr.3762 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime, precum și recursul reclamantului împotriva încheierii civile nr. 9. pronunțată în același dosar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 02 Mai 2012.
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. Rădulescu
