Decizia nr. 8434/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 8434/2012
Ședința de la 24 O. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta SC A. P. S., împotriva Sentinței civile nr. 2263 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții M. F. P., A. N. de A. F.,
D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat C. H., în baza împuternicirii avocațiale nr. 22215 din (...) aflată la fila 11 din dosar, lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură, la data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei un răspuns la adresa instanței din partea I.ui Județean de P. M..
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, criticile formulate vizează constatarea nulității hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe în vederea rejudecării și casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.
Sub aspectul nulității se au în vedere două aspecte, respectiv lipsa motivelor care au stat la baza hotărârii atacate iar de pe altă parte cenzura străină sesizării legalității și principiului disponibilității, sub acest aspect fiind încălcate condițiile formale prevăzute de art. 261 și art. 108, 214 OG nr. 92/2003 în ce privește formalismul modului în care a fost redactată și formulată decizia de suspendare
Sub aspectul casării cu trimitere se are în vedere pe de o parte nemotivarea în raport de criticile formulate de către reclamantă, iar pe de altă parte imposibilitatea instanței de recurs de a cezura ceva ce nu a fost cenzurat de către instanța de fond.
Din punct de vedere al modificării în tot a hotărârii atacate se au în vedere aspectele de nelegalitate cât și de nefondare a deciziei atacate, atât a deciziei cât și a sentinței prin care s-a respins contestația.
Așa cum rezultă în mod neechivoc din decizia de suspendare considerentul care a stat la baza motivului de suspendare vizează existența adresei nr. 5619
/(...) prin care organele de inspecție fiscală a transmis organelor de urmărire penală un exemplar al raportului de ins3epcție fiscală solicitând începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistențe elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.
241/2005 și ca o consecință se dispune suspendarea soluționării prezentei contestații, iar din această perspectivă apreciază dispoziția de suspendare ca fiind nelegală, prin raportare la prevederile art. 108 Cod pr. fiscală și 218 Cod pr. fiscală .
Din perspectiva art. 108 Cod pr. fiscală se are în vedere lipsa actului conform de sesizare, adresa la care a făcut referire nu substituie dispozițiile și dezideratele prevăzute de dispozițiile evocate anterior.
Pe de altă parte reclamanta nu a fost niciodată sesizată sau notificată a se prezenta și de a lua act de necesitatea sesizării organelor de urmărire penală. Pe de altă parte nu s-a făcut dovada faptului că a fost comunicat
Nelegalitatea hotărârii este invocată și prin raportare la prevederile art. 214
Cod pr. fiscală, în sensul că organul investit cu soluționarea contestației poate suspend, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Așa cum rezultă din redactarea normei juridice, organul învestit cu soluionarea contestației poate suspenda, cu alte cuvinte nu există o obligație de natură imperativă, fapt ce creează convingerea că o astfel de măsură trebuie motivată în mod temeinic și nu doar prin trimitere la un act material, respectiv adresa nr.
5619/(...) atașată raportului de inspecție fiscală. Pe de altă parte, pentru a se dispune suspendarea este necesar ca indiciile săvârșirii unei infracțiuni să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă, ori existența unei adrese și lipsa unui referat temeinic justificat nu poate duce la pronunțarea unei decizii de suspendare și nici unul de începere a urmăririi penale.
Instanța de fond pierde din vedere două aspecte, în sensul că în acest proces mai există o parte interesată care ar putea fi prejudiciată.
Din suma de 900 000 lei stabilit ca debit suplimentar au fost plătită suma de 8. lei au fost plătiți, rămânând o diferență de 80 000 lei, la care s-au adăugat accesorii suplimentare.
Pentru aceste argumente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2263 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC „. P. S. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a J. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Urmare inspecției fiscale generale, Activitatea de I. F. - pârâta a transmis cu adresa nr. 5619/(...) (fila 3 vol. II dosar) organelor de urmărire penală - P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, un exemplar al raportului de inspecție fiscală, încheiat la data de (...), prin care au fost stabilite debite suplimentare ale societății în sumă de 719.812 lei, solicitând începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Chiar dacă sesizarea făcută de către D. G. a F. P. M. cu nr. 5. nu este intitulată proces - verbal, aceasta îndeplinește cerințele art. 108 Cod procedură fiscală, fiind înregistrată ca atare de organele de cercetare penală, care au confirmat, cu adresa din data de (...) (fila 39 vol. II dosar) că sub dosar nr.
2589/P/2010, se efectuează cercetări penale de către I. de P. al J. M. - S. de I. a
F. cu privire la administratorul societății SC A. P. S., cercetările nefiind finalizate.
În funcție de soluția pronunțată pe latura penală, de constituirea statului ca parte civilă pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, în eventualitatea în care se va începe urmărirea penală și va exista o trimitere în judecată, procedura administrativă va fi reluată, conform art. 214 alin. 3 OG nr.
92/2003 republicată.
În consecință instanța a apreciat justificată măsura suspendării soluționării contestației reclamantei până la pronunțarea organelor de cercetare penală sesizate, măsura dispusă potrivit art. 214 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală.
Prin urmare, instanța a respins contestația formulată, ca neîntemeiată, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. P. S. solicitând:
1. A se constata nulitatea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe în vederea rejudecării;
2. Casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei;
3. Modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
1. Punctarea motiveIor de nulitate
Lipsa motivelor și cenzura străină cauzei, asimilată unei nemotivări a hotărârii instantei de fond
II. Punctarea motiveIor de casare
1. Instanța nu s-a pronunțat asupra fondului criticilor formulate;
2. Instanța de fond s-a limitat a tranșa cauza în raport de o chestiune străină criticilor din considerentele cererii introductive, contrar principiului legalității hotararii judecatoresti;
3. Nu s-a produs o cenzură efectivă, nefiind analizate în mod efectiv criticile, motiv pentru care hotărârea este casabilă: atât pentru nemotivare,
(insuficienta motivare); cât și prin imposibilitatea obiectivă a instanței investită cu solutionarea recursului de a realiza implicit propria cenzură, în condițiile în care instanța de fond nu a cenzurat în mod efectiv considerentele cererii introductive.
III. Punctarea motivelor de modificare, în condițiile în care, cu toate că instanța de fond, în preambulul hotărârii identifică" ab initia" în mod corect și neechivoc elementele divergente, cenzura este lapidară și străină cauzei atât" de facto " cât și „de jure": a). "Analiza raporturilor juridice dintre părți" duce la o concluzie străină raportului dedus judecății; b). "Interpretarea și selectarea normelor incidente", în materializarea instanței, diluează, până la dispariție raportul "de facto" dintre părți, concretizat în mod nemijlocit prin inscrisurile admise ca probe; c). "Intinderea prejudiciului" - chestiune neanalizată de instanță, ce determină casarea cu trimitere spre rejudecare;
Din punct de vedere juridic are în vedere dispozițiile art. 312, raportat la arte 304, pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
IV. Dezvoltarea motivelor de nulitate
Aspectele de nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 108 și art. 214 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 - republicată, precum și cele de nefondare, respectiva lipsei de dovadă, din perspectiva: învinuirii hotărâtoare; a prejudiciului; a trenării dosarului penal de peste 2 ani, fără să existe un singur act de cercetare au în vedere: lipsa Procesului verbal de sesizare; necomunicarea acestuia contribuabilului, în mod prealabil; încălcarea dreptului la informare și la apărare; nemotivarea actului de sesizare din punct de vedere al art. 214 din O.G. nr. 92/2003, respectiva indiciilor săvârșirii unei infracțiuni și consecințele asupra soluției din procedura administrativă, cu atât mai mult cu cât soluțiile în materie civilă au autoritate în fața organelor de urmărire penală.
Din perspectiva reclamantei, nu s-a prezentat în nici un mod care ar fi
"constatările care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției În procedura administrativă. "
Nu s-a făcut de asemenea nici o referire la faptul că parte din debitul fiscal a fost achitat de contribuabil.
Instanța nu a făcut de asemenea referire la faptul că achitând și dispunându-se suspendarea soluționării contestației, sens în care apreciază că este privată în mod direct și obiectiv de dreptul său la accesul la justiție, cu consecințe nefaste asupra societății, societate înființată în anul 1991 și care a funcționat până în prezent fără sincope.
A solicitat doar dreptul de a cere să i se facă DREPTATE - acces la justiție ca organ independent!!!
Față de criticile recurentei, prin hotărârea atacată instanța de fond a înțeles să efectueze o cenzură lapidară străină de cauză, egală cu nemotivarea, după cum arată în cele ce urmează, în cele 2 aliniate care constituie considerentele hotărârii:
"In funcție de soluția pronunțată pe latura penală, de constituirea statului ca parte civilii pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, În eventualitatea În care se va Începe urmărirea penală și va exista o trimitere În judecată, procedura administrativă va fi reluată, conform art. 214 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, republicată."
"In consecință instanța a apreciat justificată măsura suspendării soluționării contestației reclamantei până la pronunțarea organelor de cercetare penală sesizate, măsura dispusă potrivit art. 214 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală. "
Față de cele de mai sus, apreciază că se impune a se constata nulitatea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe în vederea rejudecării.
V. Dezvoltarea motivelor de casare
Față de criticile formulate, prima instanța nu s-a pronunțat asupra fondului criticilor reclamantei, ceea ce face ca hotărârea să fie lapidară și insuficient motivată, insuficiență ce o asociază cu nemotivarea hotărârii, așa cum a arătat mai sus, pe de o parte, iar pe de altă parte, face imposibilă cenzura instanței de recurs.
In acest sens s-au pronunțat atât instanțele naționale, cât și Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, la care își permite să facă trimitere mai jos:
"In cazul În care s-a pronunțat o decizie fără să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au
Înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică
Împotriva arbitrariului judecătorilor, instanța de apel a Î. dispozițiile art. 304 pct.
7 C. proc. civ., iar soluția instanței de recurs se Î. În art. 312 alin. (2) C. proc. civ., fiind necesară casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal." (Curtea de A. B., Secția a III-a, D. nr. 1., publicată în lucrarea Culegere de P. J. în M. C. a C. de A. B. pe anul 1999, pag. 360-361, reluată în lucrarea Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, E. 3, I. Leș, E. C. B., B. 2007, pag. 847.
"Nemotivarea hotărârii pronunțate În apel sau interpretarea greșită a motivelor invocate - În fapt și În drept - echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei și atrage casarea acesteia În recurs, cu trimitere pentru rejudecare."
(Curtea de A. P., D. civilă nr. 1. din 2 septembrie 1998, publicată în lucrarea P. și literatură juridică 1997 - 1998, C. C., S. C., E. A., Curtea de A. 1998, pag. 97, reluată în lucrarea Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, E. 3, I. Leș,
E. C. B., B. 2007, pag. 847.
"Conform art. 312 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., În cazul În care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra În cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad. Soluția se justifică pe considerentul că, În caz contrar, s-ar răpi părților un grad de jurisdicție. " (Curtea de A. C., Secția civilă, D. nr. 1033 din 23 iunie 1998, publicată în Buletinul Jurisprudenței. Culegere de decizii pe anul 1998, pag. 145, reluată în lucrarea Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, E. 3, I. Leș, E. C. B., B. 2007, pag. 875.
Are în vedere de asemenea practica CEDO cu trimitere la cauza A. contra
României.
In cauza A. contra R.iei, Curtea a reamintit:
"Curtea reamintește ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Conventie include printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. lntrucat Conventia nu isi propune sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete si efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt intr-adevar " auzite" adica sunt examinate conform normelor de procedura de catre tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune tribunalului obligatia de a proceda la o examinare efectiva a motivelor, argumentelor si a cererilor de probatoriu ale partilor cu exceptia aprecierii pertinentei. "
Totodată, în condițiile în care nu s-a realizat o analiza efectivă a cauzei, instanța de recurs, în lipsa considerentelor instanței de fond în raport de criticile noastre, este în imposibilitatea de a cenzura considerente ce nu există.
In același sens s-a pronunțat Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, prin D. nr. 7., publicată în Buletinul Jurisprudenței, Bază de date: "J. sunt datori să arate, În cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept În temeiul cărora și-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au Înlăturat cererile părților. F. arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar."
In același sens s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, prin D. nr.1278/2000, publicată în Buletinul
Jurisprudenței, Bază de date.
Având în vedere cele arătate mai sus în mod generic, consideră hotărârea casabilă pentru următoarele considerente de legalitate, punctuale:
Nu s-au analizat toate apărările și criticile avute în vedere de apelantă, nici în raport de cererea introductivă, nici în raport de cererea reconvențională;
Motivarea este una sumară și confuză;
Nepronunțându-se asupra criticilor și apărărilor reclamantei, instanța de control judiciar nu poate exercita o cenzură efectivă;
Criticile și observațiile reclamantei nu au fost "auzite" în mod efectiv;
- Nu s-a intrat din acest punct de vedere în cercetarea fondului;
Nu se regăsesc considerentele care să susțină dispozitivul de respingere a cererii reconvenționale.
VI. Dezvoltarea motivelor de modificare
Sub aspectul motivelor de modificare are în vedere următoarele aspecte:
In fapt: în urma inspecției fiscale demarate împotriva reclamantei, intimata a întocmit în mod nelegal și nefondat Raportul de inspecție fiscală nr. 5164/(...)
și D. de impunere nr. 1176 din (...).
Impotriva acestor acte, reclamanta a formulat contestație la data de (...) înregistrată sub nr.14660/(...). La data de (...), prin D. nr. 759 s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă motivat de disp.art.214 din Codul de procedură fiscală, reținând în acest sens că: " Urmare a inspecției fiscale generale, Activitatea de inspecție fiscală a transmis, cu adresa nr.5619/(...), organelor de urmărire penală, respectiv P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, un exemplar al raportului de inspecție fiscală încheiat în data de (...) prin care au fost stabilite debite suplimentare în sumă totală de 719.812 lei, solicitând începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.9, alin. 1, lit. B din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, conform căruia" Constituie infracțiune de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii in actele contabile ori in alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" și de art.43 din Legea nr.
82/1991, republicată, conform căruia " Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a inregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii. "
D. de suspendare este pe de-o parte nelegală, Iar pe de altă parte nefondată pentru următoarele considerente:
1. Sub aspectul nelegalității D. de suspendare:
A. Conform art.I08 din Codul de procedură fiscală " Sesizarea organelor de urmărire penală
(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală in legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecție au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului.
În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. in toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului ", se instituie obligația organelor fiscale de întocmire a procesului verbal de sesizare ce trebuie, în mod obligatoriu, adus la cunoștința contribuabilului ca act premergător înregistrării acestuia și sesizării M. P.
În condițiile în care, un astfel e proces verbal, întocmit de organul fiscal în perioada inspecției fiscale nu a fost întocmit, iar norma imperativă instituind acest formalism, rezultă în mod neechivoc nelegalitatea eventualului act de sesizare a M. P. În condițiile în care actul de sesizare nu îndeplinește disp. imperative ale art.I08 Cod pr.fisc., acestea, din punct de vedere juridic, acestea nu există, dispoziția de suspendare apare uno icto nelegală, motiv pentru care solicită a dispune desființarea acesteia.
B. S-au avut în vedere disp.art.214, alinl, lit a din Codul de pr.fisc., conform cărora" Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă
(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infractiuni a cărei constatare ar avea o inrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. "
Așa cum rezultă din redactarea normei juridice, organul investit cu soluționarea contestației " poate suspenda" ,cu alte cuvinte nu există o obligație de natură imperativă( de natura celei prevăzute de art.I08 C pr.fisc. ), fapt ce crează convingerea că o astfel de măsură, pe de-o parte trebuie motivată în mod temeinic și nu doar prin trimitere lapidară la un act material acela al trimiterii unei adrese (5619/(...)) însoțită de un raport de inspecție fiscală.
Pentru a se putea dispune suspendarea este necesar în primul rând ca indiciile săvârșirii unei infracțiuni să aibă o "înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă." Existența unei adrese și lipsa unui referat temeinic justificat nu poate duce la pronunțarea unei Decizii de suspendare care nu motivează sub niciun aspect această "înrâurire hotărâtoare".
P. a statuat și o legătură intrinsecă între posibilitatea suspendării și începerea urmăririi penale,urmărire penală ce ar justifica prin demararea acesteia acele indicii temeinice desper care face vorbire legiuitorul. În prezenta speță reclamanta nu are niciun act de sesizare în sensul legii ( art.108, Cod pr.fisc. ) și nici unul de începere a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât, nu s-a făcut nici legătura cauzală interdependentă între plângerea penală și soluția în materie de contencios fiscal, nefiind îndeplinite nici disp. art.214, Cod pr.fisc.
2. Sub aspectul nefondării de D. de suspendare:
Așa zisa sesizare a organelor de cercetare penală nu reprezintă scânteia constatării unei fapte de natură penală care să aibă o înrâurire asupra prezentei cauze, în condițiile în care faptele de evaziune fiscală nu fac decât să se alăture/să întărească eventual demersului fiscal de obligare a contribuabilului la plata unor debite suplimentare.
Nu vedem, și pentru că nu s-a motivat, prin ce mod existența unei infracțiuni de evaziune fiscală ar influența soluționarea prezentei în condițiile în care nu se vorbește de alte fapte de natură penală care ar avea efect asupra modului e constatare, identificare a obligațiilor fiscale, acestea fiind nemijlocit evidențiate de către organul de inspecție fiscală.
Pe de altă parte, ținând seama de valoarea mare a obligațiilor fiscale care fac obiectul prezentei cauze, măsura suspendării dispusă ar avea consecințe negative, atât în ceea ce privește securitatea juridică, cât și rezultatele financiare ale subscrisei, debitele fiind grevate de majorări de întârziere și alte accesorii care curg pe toată durata soluționării cauzei penale.
De altfel, Curtea Supremă de Justiție, prin D. nr. 1. sublinia că simplul fapt al sesizării organului de urmărire penală nu înseamnă și dovedirea existenței acelor indicii de săvârșire a unor infracțiuni, determinantă în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât nu există nicio conformare din partea acestora în sensul că s-a început urmărirea penală. De atlfel, în literatura juridică care, poate, are în vedere principiul echității și al egalității persoanelor, s-a considerat că este important ca organul fiscal să procedeze la o analiză temeinică a conexiunii dintre infracțiunea ale cărei indicii au determinat suspendarea soluționării cauzei și litigiul fiscal ce face obiectul contestației respective, concluzionând nelegalitatea unei astfel de măsuri ca o reflexie tocmai a dispozițiilor legale în materie.
In susținerea celor arătate de către reclamantă, face trimitere la următoarele decizii de speță:
"Potrivit art. 183 alin. 1 lit. a C. proc. fiscală, în forma În vigoare la data pronunțării deciziei, organul de soluționare competent poate soluționa, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele În drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infractiuni a cărei constatare ar avea o înriiurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată În procedura administrativă.
Nu sunt Îndeplinite condițiile prevăzute de acest text În lipsa oricăror mijloace de probațiune din care să reiasă În mod direct implicarea unor persoane fizice determinate - salariați sau administratori ai contribuabilului societate comercială - În săvârșirea unor fapte penale, precum și existența unui raport de interdependență Î. faptele respective și creanțele bugetare stabilite prin actul administrativ-fiscal ce formează obiectul contestației. " (I. Curte de C. și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, D. nr. 5933 din 13 decembrie 2005, publicată în Jurisprudența Î.C.C.J., Contencios administrativ și fiscal pe anul
2005, reluată în lucrarea Procedura prealabilă în contenciosul administrativ - P. judiciară - G. B., E. H., pag. 161 - 162)
"In măsura În care procedura la care se referă art. 108 C. proc. fise. Nu a fost respectată de organele de procedură fiscală; deci nu au Întocmit În condițiile prevăzute de legea sesizarea penală, nu se poate lua măsura la care se referă lit. a) din art. 214, pentru că nu a existat o sesizare conformă.
Legiuitorul a Încercat astfel să creeze un echilibru Î. respectarea dreptului agentului economic și respectarea legii, fiind nefiresc ca numai În măsura În care se formulează contestație Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere să fie sesizate organele de urmărire penală." (Curtea de A. P., Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, D. nr. 846 din 30 septembrie
2009, publicată în lucrarea Buletinul C.lor de A. nr. 4., pag. 51).
Față de cele arătate mai sus solicită a se admite recursul așa cum a fost formulat.
În apărare, pârâta intimată D. G. A F. P. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 14-16.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile de nelegalitate formulate de către reclamanta recurentă se circumscriu unor motive de casare, pentru neîndeplinirea obligației de motivare respectiv de modificare pentru greșita aplicare a legii.
În ceea ce privește motivarea hotărârii recurate, este real faptul că potrivit art. 261 alin. 1 C.pr.civ. instanța are obligația de a arăta în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar această obligație circumscrisă și jurisprudenței CEDO în materie nu înseamnă că judecătorul trebuie să răspundă în mod concret fiecărui argument în parte adus de către participanții la proces fiind suficient ca soluția să prezinte explicit considerentele avute în vedere la pronunțare, cu referire evident la susținerile părților.
De altfel, Curtea de Justiție a C. E., exprimându-și poziția cu privire la obligația de motivare, a arătat că ,, fără să aducă atingere posibilității, ba chiar obligației din partea judecătorului de a acționa în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influenta asupra soluționării litigiului.
…Obligatia instantelor de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii.
In conformitate cu jurisprudenta C. E. a Drepturilor Omului, intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state. Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate. ,,
Instanța de fond a reținut faptul că este justificată „măsura suspendării soluționării contestației reclamantei până la pronunțarea organelor de cercetare penală sesizate, măsura dispusă potrivit art. 214 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală.,,
Concluzia cuprinsă în acest alineat al considerentelor din hotărâre este acoperitoare și menită a înlătura criticile de nemotivare invocate de către reclamantă.
În ceea ce privește motivele de modificare, acestea sunt apreciate drept întemeiate de către Curte, raportat la următoarele aspecte:
În urma inspecției fiscale demarate împotriva reclamantei, intimata a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 5164/(...) și D. de impunere nr. 1176 din (...).
Împotriva acestor acte, reclamanta a formulat contestație la data de (...) înregistrată sub nr.14660/(...).
La data de (...), prin D. nr. 759 s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă motivat de disp.art.214 din Codul de procedură fiscală, reținând în acest sens că: " Urmare a inspecției fiscale generale, Activitatea de inspecție fiscală a transmis, cu adresa nr.5619/(...), organelor de urmărire penală, respectiv P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, un exemplar al raportului de inspecție fiscală încheiat în data de (...) prin care au fost stabilite debite suplimentare în sumă totală de 719.812 lei, solicitând începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.9, alin. 1, lit. B din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, conform căruia" Constituie infracțiune de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii in actele contabile ori in alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" și de art.43 din Legea nr.
82/1991, republicată, conform căruia " Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii. "
S-au avut în vedere disp.art.214, alin. l, lit a din Codul de pr.fiscală, conform cărora" Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă :
(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. "
În mod corect sesizează recurenta faptul că nu există o obligație de natură imperativă în privința suspendării, trebuind să se țină seama de o serie de particularități ale cauzei și să se motiveze măsura în mod suficient pentru a se înlătura arbitrariul.
Astfel, trebuie arătate indiciile săvârșirii unei infracțiuni care să aibă o "înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă ,, precum și legătura cauzală între plângerea penală și soluția în materie de contencios fiscal. Raportat la principiul echității și al egalității persoanelor, este important ca organul fiscal să procedeze la o analiză temeinică a conexiunii dintre infracțiunea ale cărei indicii au determinat suspendarea soluționării cauzei și litigiul fiscal ce face obiectul contestației respective.
Este de reținut și trimiterea la D. nr. 1. a Î. C. de casație și justiție care sublinia că simplul fapt al sesizării organului de urmărire penală nu înseamnă și dovedirea existenței acelor indicii de săvârșire a unor infracțiuni, determinantă în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât nu există nici o conformare din partea acestora în sensul că s-a început urmărirea penală.
Evident, în măsura în care procedura la care se referă art. 108 C. proc. fiscal nu a fost respectată de organele de procedură fiscală deci nu au întocmită în condițiile prevăzute de legea sesizarea penală, poate fi potențată și apărarea referitoare la lipsa unei sesizări valabile și la vătămarea produsă contribuabilului prin aceasta.
Faptul că, deși dosarul penal vizând-o pe recurentă a fost înregistrat la IPJ
M. sub nr. 2598/P/2010 fără ca, până la acest moment, să se efectueze acte de cercetare penală, cauza fiind doar în faza actelor premergătoare potrivit adresei nr. 135784/(...) -f.53 constituie un argument în plus pentru admiterea, în baza art. 312 Cod proced. civilă, a recursului declarat de reclamanta SC A. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2263 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M..
Curtea va proceda la modificarea hotărârii recurate în sensul că va admite cererea reclamantei în contradictoriu cu D. G. A F. P., va dispune anularea dec. nr. 759/(...) a D. G. A F. P. și obligarea pârâtei la soluționarea contestației reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2263 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite cererea reclamantei în contradictoriu cu D. G. A F. P..
Dispune anularea dec. nr. 759/(...) a D. G. A F. P. și obligă pârâta să soluționeze contestația reclamantei.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: S. O.
