Decizia nr. 3829/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
D. CIVILĂ Nr. 3829/2012
Ședința publică de la 14 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulate de D.
G. A F. P. A J. S., împotriva sentinței civile nr. 6153/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata S. A. 2. S. Z. PRIN ADMINISTRATOR XU B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 10, respectiv (...) s-a depsu la dosar, de către intimata A. 2. SRL concluzii scrise.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6153 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea reclamantei S. A. 2. S. Z. și s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 181 din 16 septembrie 2010 emisă de către pârâta D. G. A F. P. A J. S., respectiv anulează punctele 1-5 din această decizie și în consecință s-a anulat în parte D. de impunere nr. 470 din 13 noiembrie 2009 și R. de inspecție fiscală nr.
4281 din 13 noiembrie 2009 al AIF cu privire la următoarele sume: a) 22.131 lei impozit suplimentar pe profit pe anul 2. b) 20.095 lei majorări de întârziere aferent impozitului pe profit pe anul 2. c) 29.578 lei impozit suplimentar pe profit pe anul 2. d) 9.265 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit pe anul 2. e) 13.965 lei TVA suplimentar pe anul 2. f) 9.661 lei TVA suplimentar pe anul 2. g) 32.258 lei TVA suplimentar pe anul 2. h) 5.085 lei majorări de întârziere la TVA pe anii 2006-2008.
A fost obligată pârâta la restituirea sumelor achitate în baza deciziei de impunere nr. 470 din 13 noiembrie 2009, în cuantum total de 142.038 lei, actualizat cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală, către reclamantă.
A fost obligată pârâta la restituirea sumelor achitate cu titlu de penalități aferente impozitului suplimentar pe profit și TVA calculate asupra sumelor de la capătul nr.1 de cerere, actualizate cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală, către reclamantă.
A fost obligată pârâta la 6.063,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
SC A. 2. SRL a fost supusa unui control de către organele DGF S.-AIF, odată cu solicitarea la rambursare a sumei de 277.765 lei cu titlu de TVA, ocazie cu care, în urma controlului efectuat pentru perioada (...)-(...) și încheiat prin R. de inspecție fiscala (RIF) nr.6/(...) s-a aprobat la rambursarea suma de 273.533 lei.
Același organ de control din cadrul AIF S. a stabilit la începutul anului 2009 ca societatea funcționează în limitele legale și ca în urma activităților comerciale desfășurate s-a constatat și s-a aprobat rambursarea TVA solicitata.
Perioada verificata prin RIF nr. 6/(...) a fost de la (...) până la (...), societatea beneficiind de rambursarea TVA -ului în suma de 2. lei, așa cum am arătat mai sus. Câta vreme solicitarea de rambursare a TVA a fost admisă, este de la sine înteles că în timpul controlului efectuat în vederea admiterii rambursării TVA au fost identificați implicit și furnizorii din perioada verificata iar operațiunile comerciale și financiare întreprinse au fost considerate ca fiind în concordanță cu legislația în materie, în caz contrar rambursarea urmând a fi respinsă.
Ca urmare a unui control efectuat de organele D. S.-AIF S.,inspectorii din cadrul D. S. au efectuat o noua verificare la S.A. 2. SRL, ce a fost finalizata prin întocmirea R. de inspecție fiscală (R.) inregistrat la AIF S. sub nr. 4281 /l (...).
In timpul controlului finalizat prin R. nr. 4281/1(...) s-a dispus reverificarea pentru perioada (...)-(...) la T.
Potrivit dispozițiilor art. 98 din O. nr.92/2003 republicata cu modificările și completările ulterioare:
"(1) Inspecția fiscala se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscala se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, daca este identificat cel puțin una dintre următoarele situații: a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție; nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. "
R. nu face parte din categoria marilor contribuabili, prin urmare trebuie soluționata mai întâi problema ridicată, aceea de a stabili dacă extinderea controlului în limita termenului de prescripție pe anul 2006 este sau nu legal, respecta sau nu dispozițiile citate mai sus ale art. 98 din OG nr. 92/2003. Organele de control au făcut aplicarea excepției de la regula instituită prin art. 98 alin. 3 din OG nr. 92/2003 și au extins cercetarea și pentru anul 2006, fără a aviza în prealabil societatea despre aplicarea acestei excepții și justificarea legala a aplicării.
Inspecția fiscală se putea realiza doar pe ultimii 3 ani și nu pe 5 ani cum s-a procedat. De asemenea nu s-au identificat nici una din situațiile menționate expres la art. 98 alin.3 teza finala, respectiv: exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Existenta uneia din aceste ipoteze trebuia arătat explicit în avizul de inspecție fiscala și probata, ori în speța de față nu există nici un element nou apărut, actele verificate cu ocazia extinderii fiind aceleași și la primul control, iar faptul că prima echipa de inspecție fiscală nu a analizat aspectele invocate de cea de-a doua echipa, cunoscute și la data efectuării primei inspecții fiscale, (pentru care s-a dispus extinderea controlului) nu poate fi imputat societății prin stabilirea sumelor suplimentare.
Excepția dispunerii reverificării nu este una întemeiată deoarece nu au apărut elemente, date noi, necunoscute la data efectuării primului control, toate documentele contabile fiind aceleași, astfel cum rezulta din anexele la cele două Rapoarte de inspecție fiscală amintite.
Primul RIF nr. 6/(...), în urma căruia reclamanta a beneficiat de rambursare a TVA, a fost întocmit având la baza și fiind verificate aceleași documente ca și cele verificate de echipa de inspecție fiscală care a efectuat cea de-a doua inspecție: balanțe de verificare, deconturi de TVA, jurnale de vânzări - cumpărări, facturi fiscale, bonuri etc.
Mai mult decât atât, organul de control a constatat nedeductibilitatea din punct de vedere fiscal a cheltuielilor cu mărfurile achiziționate de la furnizori inactivi declarați de A. conform O.M.F. 575/2006 publicat în M. O. nr. 576/(...), deci date publice care nu pot fi considerate ca fiind date noi, necunoscute de la efectuarea primului control finalizat prin RIF nr. 6/(...).
Extinderea controlului fiscal și reverificarea perioadei (...)-(...) s-a realizat de către organul de inspecție fiscala în mod nelegal, ceea ce atrage nulitatea titlului de creanța pentru obligațiile fiscale stabilite suplimentar aferente perioadei fata de care s-a extins inspecția fiscala verificata anterior, cu consecința exonerării contribuabilului de la plata sumelor respective.
De altfel, potrivit regulii „nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fata justiției de propria culpa pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuși a unor norme legale care dealtfel nu au caracter imperativ.
Apărările pârâtei cum ca ar fi apărut date noi, necunoscute de la efectuarea primului control finalizat prin RIF nr. 6/(...), menționate de către pârâtă atât în cuprinsul RIF 428/1(...) cât și în cuprinsul Deciziei 181/(...), nu își găsesc fundamentul material în nicio dovadă administrativă conform art.112 C., fiind totodată înadmisibilă invocarea propriei culpe în apărare, făcând trimitere la fapte și situații de existența cărora pârâta avea cunoștință în mod evident la data finalizării primului RIF nr. 6/(...).
Din raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză de către expertul contabil și consultantul fiscal dr. Bercean R. rezultă că raportat la prevederile art. 105 și 98
Cod procedură F., adresa A. nr. 866063/(...) privind lista furnizorilor inactivi invocată de pârâtă ca și temei legal pentru extinderea controlului și reverificarea perioadei (...)-(...) la TVA, nu constituie element nou, întrucât furnizorii SC C. Sheng MR I. SRL și SC Delcon C. SRL apar inactivi la data de (...) iar organul de control cunoștea sau trebuia să cunoască aceasta, având în vedere că lista furnizorilor inactivi a fost întocmită și publicată de organele fiscale.
Nu se poate pretinde de către organul fiscal plata sumei de 13994 lei impozit suplimentar, respectiv 13965 lei TVA inclusiv penalități de întârziere, întrucât marfa a fost distrusă în incendiu pentru care există documente oficiale, fiind o cauză de forță majoră, obiectivă, pentru care nu poate fi sancționată firma, chiar dacă marfa nu a fost asigurată.
SC A. 2. SRL nu a putut fi obligată la plata următoarelor sume:
-22131 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2007
- 20095 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit 2007
- 29578 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2008
- 9265 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit 2008
- 13965 lei TVA suplimentar pentru anul 2006
- 9661 lei TVA suplimentar pentru anul 2007
- 32258 lei TVA suplimentar pentru anul 2008
- 5085 lei majorări de întârziere la TVA pentru anii 2006 - 2008.
SC A. 2. SRL a fost obligată la plata sumei de 1. lei contestată la care se adaugă 8792 lei penalități de întârziere, întrucât suma a fost achitată în tranșe, în total a achitat 1. lei.
În aceste circumstanțe acțiunea reclamantei apare ca fondată și a fost admisă și s-a anulat în parte D. de impunere nr. 470 din 13 noiembrie 2009 și R. de inspecție fiscală nr. 4281 din 13 noiembrie 2009 al AIF cu privire la următoarele sume: a) 22.131 lei impozit suplimentar pe profit pe anul 2. b) 20.095 lei majorări de întârziere aferent impozitului pe profit pe anul 2. c) 29.578 lei impozit suplimentar pe profit pe anul 2. d) 9.265 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit pe anul 2. e) 13.965 lei TVA suplimentar pe anul 2. f) 9.661 lei TVA suplimentar pe anul 2. g) 32.258 lei TVA suplimentar pe anul 2. h) 5.085 lei majorări de întârziere la TVA pe anii 2006-2008. Obligă pârâta la restituirea sumelor achitate în baza deciziei de impunere nr. 470 din 13 noiembrie 2009, în cuantum total de 142.038 lei, actualizat cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală, către reclamantă. Obligă pârâta la restituirea sumelor achitate cu titlu de penalități aferente impozitului suplimentar pe profit și TVA calculate asupra sumelor de la capătul nr.1 de cerere, actualizate cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală, către reclamantă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la 6.063,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, ca pe una care a căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. A F. P. S., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de S. A. 2. SRL ca nefondată, iar pe cale de consecință să se mențină ca temeinica și legala D. nr.181/(...) emisă de B. de S. C. din cadrul D. S. și D. de impunere nr. 470/1(...) S.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a admis cererea formula de reclamanta S. A. 2. SRL și a dispus anularea partiala a Deciziei nr. 181/ (...) și a Deciziei de I. nr. 470/1(...).
Consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța a luat în considerare în pronuntarea hotărârii atacate doar expertiza dispusă în cauză fără a analiza obiectiunile la expertiza formulate de D. S., și mai ales ignorand temeiul legal și fara a interpreta strict prevederile lega le incidente cauzei, instanta reitereaza intocmai opinia consultantului fiscal.
Consideră ca interpretarea consultantului fiscal este una denaturata.
Subliniază faptul ca desi textul de lege este strict interpretabil, consultantul fiscal reusesete sa faca o analiza complexa a textului de lege, emitand o opinie eronata, astfel:
Instanta de fond retine" ... din R. de expertiza fiscala efectuat în cauza ... faptul ca lista furnizorilor inactivi invocata în cauza de catre D. S. ca și temei legal pentru extinderea controlului, nu constituie element nou, iar organul de control cunostea sau trebuia sa cunoasca aceasta, avand în vedere ca lista furnizorilor inactivi a fost intocmita și publicata de organele fiscale."
In acest sens subliniem faptul ca în stricta interpretare a art.105 din Cod P.
F., adresa A. emisa în data de (...), nu era emisa și cunoscuta la data cand s-a incheiat prima I. F., ] respectiv (...).
Astfel prevederile
A. 105: Reguli privind inspectia fiscal
(1) Inspectia fiscala va avea în vedere examinarea tuturor starilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspecia fiscal va fi efectuata în asa fel încât a afecteze cât mai putin activitatea curenta a contribuabililor i și utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.
(3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, tax, contributie și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioada supus impozi tarii. Prin exceptie, conductorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data încheierii inspectiei fiscale și până la data împlinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efecturii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultate le acestora. Sunt de stricta aplicabilitate.
Precizează faptul ca prin adresa A. nr. 866063/(...) A.I.F.S. a fost sesizata asupra tranzactiilor comerciale efectuate de S. A. 2. SRL cu furnizorul S. C. S. MR I. SRL, contribuabil declarat inactiv în baza prevederilor OMF nr. 575/2006.
Prin Procesul Verbal incheiat în data de (...) s-a confirmat realitatea sesizarii formulate de A. respectiv ca S. A. 2. SRL a efectuat în perioada (...) - (...) achizitii de marfuri ( imbracaminte, incaltaminte) de la S. C. S. MR I. SRL, în valoare totala de
407.493 lei - suma sus mentionata a fost achitata furnizorului în baza unor chitante, nici o factura nu a fost achitata prin banca.
In urma verificarii documentelor contabile puse la dispozitie de catre agentul economic s-a constatat ca societatea a efectuat achizitii de marfuri de la acesti furnizori inactivi S. C. SHENG MR I. SRL și S. DELLICON C. SRL și pentru perioada (...) - (...), echipa de inspectie fiscala a propus reverificarea S. A. 2. SRL pentru perioada (...) - (...), conform Referatului pentru solicitarea reverificarii și a Deciziei de reverificare nr. 4154/(...).
Conform A. 98 din O. nr.92/2003
Perioada supus inspeciei fiscale
(1) Inspectia fiscala se efectueaza în cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supus inspectiei fiscale începe de la sfâritul perioadei controlate anterior, în conditiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creanetlor nascute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmtoarele situatii: a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declaratii fiscale în interiorul termenului de prescriptie; c) nu au fost îndeplinite obligatiile de plat a impozitelor, taxelor, contributiilor
și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Mentionează faptul ca la data efectuarii inspectiei fiscale pe linie de rambursare TVA, organele de inspectie fiscla nu au detinut date ca societatea s-a aprovizionat de la furnizori inactivi respectiv radiati.
Din totalul furnizorilor inactivi identificati în cadrul actiunii de control, a caror numar se ridica la 67, societatea a desfasurat tranzactii doar cu 17 în perioada în care acestia au fost declarati inactivi, cu diferenta furnizorilor inactivi în numar de 50, societatea a desfasurat relatii economice inainte ca acestea sa devina inactivi.
Totalul achizitiilor de la cei 17 furnizori declarati inactivi în baza OMF
575/2006 ( în valaore de 597.385 lei în perioada (...) - (...) ) respectiv cheltuiala cu marfurile aferente în suma de 502.004 lei și TVA în suma de 95.380 lei nu sunt deductibile fiscal.
Conform pct.102.4 din H.G. Nr. 1050/2004 privind Normele metodologice, de aplicare a O. N. privind Codul de P. F.,
102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situatii, cum sunt: a) efectuarea unui control încruciat, potrivit prevederilor arte 94 alin. (1) lit. c) din Codul de procedur fiscal, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și contribuabilul în cauza; b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii sup1imentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioad care a fost deja supusa inspectiei fiscale; c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori institutii îndreptatite potrivit legii; d) informatii obinute în orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
Prin incheierea Procesului Verbal incheiat în data de (...) s-a confirmat realitatea sesizarii formulate de A. respectiv faptul ca A. 2. SRL a efectuat în perioada (...) - (...) achizitii de marfa ( imbracaminte, incaltaminte) de la S. C. S. MR I. și D. C. SRL - furnizori inactivi.
Fata de cele ce preced fara putinta de tagada reiese ca au fost indeplinite conditiile legale prevazute de art.1 05 alin.(3) din O. N..
In ceea ce priveste extinderea contolului în limita termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale pentru anul 2006 , subliniem faptul ca A.
91 din O. Nr. 92/2003 prevede Prescripia dreptului de a stabili obligatii fiscale.
Obiectul, termenul și momentul de la care începe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaii fiscale se prescrie în termen de
5 ani, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) începe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmtor celui în care s-a născut creanta fiscală potrivit arte 23, dacă legea nu dispune altfel.
Astfel ca termenul de prescriptie a dreptului de a stabili taxa pe valoare adaugata aferenta lunii decembrie 2006 incepe sa curga de la data de 1 ianuarie
2007 implinirea acestui termen urmand a avea loc dupa 5 ani.
Instanta de fond în mod eronat exoneraza reclamanta de la plata sumei de
13.994 lei impozit suplimentar, respectiv 13.965 lei TVA, avand ca argument faptul ca " .. marfa a fost distrusa în incendiu pentru care exista documente oficiale, fiind o cauza de forta majora, obiectiva, pentru care nu poate fi sanctionata firma, chiar daca marfa nu a fost asigurata" .
In fila nr. 2 a Raspunsului la O., insusi consultantul fiscala arata ca ", … R. nu a putut pune la dispozitie procesul verbal de distrugere, liste de inventariere ci doar nota contabila și balanta de verificare în care au fost consemnate valoare marfurilor distruse în incendiu, privitor la producerea incendiului s-a prezentat procesul verbal de interventienr nr. 8.."
Cu privire la aceasta motivare a instantei se pune intrebarea retorica cum în lipsa documentelor justificative, liste de inventariere, deci fara ca societate sa faca dovada ca în urma incendiului s-au distrus marfuri în valoare de 87.464 lei, " organul fiscal nu poate pretinde aceasta suma."
"Marfa a fost distrusa în incendiu pentru care exista documente oficiale" Organul de control nu analizeaza procesul verbal de interventie nr. 8. ca document oficial sau nu , datorita faptului ca nu s-au intocmit liste de inventariere pentru marfa degradata, inregistrata în contul 607 cheltuieli cu marfurile " aceasta marfa nu a putut fi justificata de societate. . nu a avut incheiata asigurare pentru marfa, nu a beneficiat de despagubiri de la o societate de asigurari pentru aceasta marfa.
Datorita faptului ca nu s-au intocmit liste de inventariere pentru marfa degradata ( partial sau total), suma de 87.464 lei inregistrata în contul 607 " cheltuieli cu marfurile" nu a putut fi justificata de societate.
Prin urmare societatea nu a putut face dovada ca, în urma incendiului s-au distrus marfuri în valaore totala de 87.464 lei și acestea nu mai intra în circuitul economic.
Potrivit art. 21 alin (4), lit.C din legea nr.5. privind Codul F. cu modificarile și completarile ulterioare, în vigoare la data producerii incendiului ( (...)) (4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
C) Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoare adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI.
Potrivit pct.41 din Normele metodologice dat în aplicarea art.21 , alin 4,lit. C.
41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate și neimputabile, inclusiv taxa pe valaore adaugata aferenta, dupa caz, pentru care s-au incheiat contracte de asigurare, nu intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin.4 lit.c din Cod F..
42.Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale lipsa din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au incheiat contracte de asigurare, nu este cheltuiala deductibila fiscal, inclusiv taxa pe) valaore adaugata aferenta, dupa caz. Cheltuiala cu valoare neamortizata a activelor corporale lipsa din gestiune sau distuse, care excedeaza valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoare adaugata aferenta, dupa caz, nu este deductibila fiscal.
Si potrivit art. 128 din Legea 5., cu modificarile și completarile ulterioare, în vigoare la data producerii incendiului 3) Sunt, de asemenea, considerate livrari de bunuri efectuate cu plata, în sensul alin.(1) e)Bunurile constatate lipsa din gestiune, cu exceptia celor prevazute la alin.(9) lit.a și c;
9)Nu constituie livrari de bunuri, în sensul alin.(1);
A)bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora".
R. nu poate dovedi ca este caz de forta majora din cuprinsul procesului verbal de interventie nr.80/(...) emis de ISU P. nereiesind care au fost cauze neprevazute și de neinlaturat carora s-a datorat incendiul avand în vedere faptul ca potrivit doctrinei juridice forta majora este o imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional imprevizibil și inevitabil.
Avand în vedere prevederile legale incidente cauzei la data producerii incidentului precum și faptul ca societatea nu a intocmit liste de inventar pentru a determina valoarea marfurilor distruse sau degradate în incendiu din continutul Procesului-verbal nr.80/(...) nereiesind acest lucru, nu a avut contract de asigurare și nu a incasat despagubiri pentru marfa distrusa, suma de 87.464 lei reprezinta cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit.
Un semn de intrebare se pune și în ceeea ce priveste plata catre furnizor, care s-a efectuat catre furnizorul declarat inactiv în numerar, contra chitante, și nu prin circuit bancar fapt care ar fi facilitat identificarea starii furnizorului și eVitarea continuarii achizitiilor de la acesta, daca reclamanta era interesata sa constate și sa verifice starea reala a agentului economic cu care desfasura relatii economice.
Raportat la aceste considerente, sa admiteti recursul , sa modificati sentinta atacata în sensul respingerii actiunii formulată de S. A. 2. SRL ca nefondată, iar pe cale de consecință să mențineți ca temeinica și legala D. nr.181/(...) emisă de B. de S. C. din cadrul D. S. și D. de impunere nr. 470/1(...) S.
Prin întâmpinarea depusă la dosar S. A. 2. S. Z. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare arată că criticile de nelegalitate formulate de recurenta impotriva sentintei instantei de fond se concentreaza pe ideea nelegalitatii expertizei efectuate în cauza și de asemenea pe ideea ca nu s-au analizat de instanta de fond obiectiunile la expertiza, recurenta fiind nemultumita de interpretarea textelor de lege, data de expertul desemnat în cauza.
Apreciază ca vadit neintemeiate criticile fonnulate de recurenta impotriva raportului de expertiza, avand în vedere, pe de o parte, faptul ca în prezent dosarul se afla în faza procesuala a recursului si, pe de alta parte, ca recurentei, care nu a invocat nelegalitatea convocarii la efectuarea expțrtizei, desi i s-a comunicat expertiza, aceasta nu a uzat de prevederile art.212 alin. 2 C. proc. civ., potrivit carora expertiza contrarie trebuie ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii.
Aceasta inseamna ca normele care reglementeaza conditiile în care trebuie sa se invoce neregularitatea raportului de expertiza au caracter dispozitiv. Drept urmare, fata de prevederile art. 108 alin. 3 C. proc. civ., neinvocarea nulitatii raportului la prima zi de infatisare dupa depunere și inainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sanctiunea decaderii.
Ori, la termenul cand se puteau face obiectiuni - (...), D. G. a F. P. S. a depus un inscris în care se mentiona "se inainteaza obiectiunile formulate de catre A. de
C. F. S. din cadrul DGFP S. la raportul de expertiza contabila judiciara efectuat de consultant fiscal Berceanu R.". Conform incheierii de sedinta din data de (...) cauza a fost amanata tocmai pentru ca recurenta-parata sa-si precizeze obiectiunile la raportul de expertiza, fiind citata cu adresa în acest sens, obiectiuni pe care aceasta le-a formulat pentru termenul din data de (...) și la care expertul a raspuns la termenul din (...). Raspunsul la obiectiunile formulate a fost comunicat recurentei, dar pentru termenul din data de (...) aceasta nu a formulat nicio alta cerere în probatiune, nu a formulat obiective proprii pentru expertiza și nu a solicitat proba cu contraexpertiza ori completarea raportului de expertiza.
Asadar, nu se mai poate invoca direct în caile de atac nelegalitatea raportului de expertiza cata vreme recurenta-parata nu a invocat nulitatea acestuia conform prevederilor art. 108 alin. 3 C. proc. civ. și nu a solicitat expertiza contrarie conform art.212 alin. 2 C. proc. civ.
2. Cat priveste celelalte critici de nelegalitate, desi toate acestea vizeaza doar aspecte solutionate de raportul de expertiza efectuat în cauza, apreciem ca și acestea sunt neintemeiate, instanta de fond pronuntand o sentinta temeinica și legala dupa o judicioasa administrare a probelor.
Prin Sentinta civila nr. 6153/(...) pronuntata de T. S. a fost admisa cererea subscrisei și s-a dispus anularea partiala a Deciziei nr.181/(...) și în consecinta s-a anulat în parte D. de impunere nr.470/1(...) și raportul de inspectie fiscala nr.4281/ 1(...) cu privire la urmatoarele sume: a) 22.131 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2. b) 20.095 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit 2. c) 29.578 lei impozit suplimentar pe profit calculat pentru anul 2. d) 9.265 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit 2. e) 13.965 lei TV A suplimentar pentru anul 2. f) 9.661 lei TVA suplimentar pentru anul 2. g) 32.258 lei TVA suplimentar pentru anul 2. h) 5.085 lei majorari de intarziere la TV A pentru anii 2006-2. fiind obligata parata la restituirea sumelor achitate în baza Deciziei de impunere nr. 470/1(...), în cu antum cuantum total de 142.038 lei, actualizat cu dobanda legala de la data platii și pana la restituirea integrala. De asemenea, a fost obligata parata la restituirea sumelor achitate cu titlu de penalitati aferente impozitului suplimentar pe profit și TVA calculate asupra sumelor de la capatul 1 de cerere, actualizate cu dobanda legala de la data platii și pana la restituirea integrala, precum și la la plata cheltuielilor de judecata.
Recurenta critica faptul ca instanta de fond a adoptat concluziile expertului, desi, dupa cum a aratat, aceasta parte nu a formulat obiective proprii și nici nu a solicitat proba cu contraexpertiza.
Instanta de fond, în virtutea rolului activ, s-a considerat lamurita cu privire la aspectele deduse judecatii în urma administrarii probei cu expertiza și a raspunsului formulat de expert la toate obiectivele acesteia, precum și în urma formularii raspunsului la obiectiunile formulate de recurenta-parata.
Astfel, subscrisa a fost supusa unui control de catre organele DGFP S.- AIF, odata cu solicitarea la rambursare a sumei de 277.765 lei cu titlu de TVA, ocazie cu care, în urma controlului efectuat pentru perioada (...)-(...) și incheiat prin R. de inspectie fiscala (RIF) nr.6..(...) s-a aprobat la rambursarea suma de 273.533 lei.
Ca urmare a unui control efectuat de organele D. .P. S.-AIF S., inspectorii din cadrul D. S. au efectuat o noua verificare la S. A. 2. SRL, ce a fost finalizata prin întocmirea R. de inspectie fiscala (R.) inregistrat la AIF S. sub nr. 4281 /1(...). în timpul controlului finalizat prin R. nr. 4281/1(...) s-a dispus reverificarca pentru perioada (...)-(...) la T. în baza RIF 4281/1(...), s-a emis D. de impunere nr.
470/1(...) emisa de parata D. S., contestati a formulata împotriva acestor acte administrativ-fiscale - inregistrata la AIF S. sub nr. 4764/(...), fiind respinsa de pârâta D. S. prin D. nr. 181 din 16 septembrie 2010.
Potrivit dispozitiilor art. 98 din O. nr.92/2003 republicata cu modificarile și completarile ulterioare:
"(1) Inspectia fiscala se efectueaza în cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale Incepe de la sfărsitul perioadei controlate anterior, în conditiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificat cel putin una dintre urmatoarele situatii: a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declaratii fiscale în interiorul termenului de prescriptie; c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. ".
R. nefacand parte din categoria marilor contribuabili, prin urmare trebuia lamurita problema de a stabili daca atat extinderea controlului pentru anul 2006 cat și reverificarea pentru perioada (...)-(...) la TVA este legala, daca au fost sau nu respectate dispozitiile art.l 05 alin.3 și ale art.98 din Codul de procedura fiscala.
Organele de control au facut aplicarea exceptiei de la regula instituita prin art. 98 alin. 3 din OG nr. 92/2003 și au extins cercetarea și pentru anul 2006, fara a aviza în prealabil societatea despre aplicarea acestei exceptii și justificarea legala a aplicari.
Inspectia fiscala se putea realiza doar pe ultimii 3 ani și nu pe 5 ani cum s-a procedat. De asemenea nu s-au identificat nici una din situatiile mentionate expres la art. 98 alin.3 teza finala, respectiv: a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declaratii fiscale în interiorul termenului de prescriptie; c) nu au fost îndeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Existenta uneia din aceste ipoteze trebuia aratata explicit în avizul de inspectie fiscala și probata, ori în speta de fata nu exista nici un element nou aparut, actele verifica te cu ocazia extinderii fiind aceleasi și la primul control, iar faptul ca prima echipa de inspectie fiscala nu a analizat aspectele invocate de cea de-a doua echipa, cunoscute și la data efectuarii primei inspectii fiscale, (pentru care s-a dispus extinderea controlului) nu poate fi imputat subscrisei prin stabilirea sumelor supIimentare.
Este evident faptul ca exceptia dispunerii reverificarii nu este una intemeiata deoarece nu au aparut elemente, date noi, necunoscute la data efectuarii primului control, toate documentele contabile fiind aceleasi, astfel cum rezulta din anexele la cele doua Rapoarte de inspectie fiscala amintite.
Mai mult decât atat, organul de control, prin RIF 4281/1(...) a constatat nedeductibilitatea din punct de vedere fiscal a cheltuielilor cu marfurile achizitionate de la furnizori inactivi declarati de A. conform O.M.F. 575/2006 publicat în M. O. nr. 576/(...), deci date publice care nu pot fi considerate ca fiind date noi, necunoscute de la efectuarea primului control finalizat prin RIF nr. 6/(...).
Apărările recurentei-parate, invocate și în prezentul recurs, cum ca ar fi aparut date noi, necunoscute de la efectuarea primului control finalizat prin RIF nr.
6..01.200, mentionate atat în cuprinsul RIF 428/1(...) cat și în cuprinsul Deciziei
181/(...), nu isi gasesc fundamentul material în nicio dovada administrativa conform art.112 C., fiind totodata inadmisibila invocarea propriei culpe în aparare, facand trimitere la fapte și situatii de existenta carora recurenta-parata avea cunostinta în mod evident la data finalizarii primului RIF nr. 6/(...), concludenta fiind și expertiza judiciara fiscala administrata în cauza, care concluzioneaza la pct.I:
"Raportat la prevederile art. 105 și 98 Cod procedură F., adresa A. nr.
866063/(...) privind lista furnizorilor inactivi invocată de parată ca și temei legal pentru extinderea controlului și reverificarea perioadei (...) - (...) la TVA, nu constituie element nou, întrucât furnizorii SC C. Sheng MR I. SRL și SC Delcon C. SRL apar inactivi la data de (...) iar organul de control cunoștea sau trebuia să cunoască aceasta, având în vedere că lista furnizorilor inactivi a fost întocmită și publicată de organele fiscale. "
Menționează ca în acest sens s-a pronuntat și LC.C.J. - Secția de contencios administrativ și fiscal în D. nr. 2242 din 2 iunie 2008, care a statuat ca "dispozitiile art.105 alin.3 din OG 92/2003 reglementeaza o situatie de exceptie și astfel sunt de strictă interpretare, astfel încât reluarea inspectiei fiscale se poate face doar în conditiile expres reglementate. D. prin care s-a dispus reverificarea este supusă astfel, cerintei motivării inclusiv sub aspectul indicării în cuprinsul acesteia a uneia din cele două ipoteze prevăzute de lege pentru justificarea reverificării." în RIF 4281/1(...), punctul 3, anul 2007- Impozit pe profit, organele de inspectie fiscala au stabilit un impozit pe profit suplimentar în suma de 13.994 lei pentru anul 2007, considerand suma de 87.464 lei ca și cheltuiala nedeductibila din punct de vedere fiscal, retinand faptul ca în luna martie 2007 subscrisa a descarcat gestiunea de marfuri în baza procesului-verbal de interventie nr. 80/(...) emis de ISU P. și a inregistrat pe "cheltuieli cu marfurile" suma de 87.646 lei reprezentand marfa distrusa ca urmare a incediului care a avut loc. De asemenea s- a retinut ca subscrisa nu avea incheiat contract de asigurare, ca nu a incasat despagubiri pentru aceasta marfa și drept urmare suma de 87.464 lei reprezinta cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit.
Aceasta constatare a organelor de control fi scai a fost una eronata și nelegala, deoarece potrivit punctului 42 alin.2 din H.G. nr. 4. cu modificarile și completarile ulterioare pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr.
5. privind Codul fiscal, respectiv a dispozitiilor art. 21 alin. 4 din Codul fiscal, suma de 87.464 lei este o cheltuiala deductibila din punct de vedere fisca1
"c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI. Nu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, în conditiile stabilite prin norme;
[ ... ]"
Norme metodologice:
"42. în sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamitsti naturale sau a altor cauze de forta majora sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în masura în care acestea se gasesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamitati naturale sau de alte cauze de forta majora. Totodata, sunt considerate deductibile și cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau conjuncturi externe și în caz de razboi ... ".
In acest sens este concludenta și expertiza judiciara fiscala administrata în cauza, care concluzioneaza la pct.2 :
"Nu se poate pretinde de către organul fiscal plata sumei de 13994 lei impozit suplimentar, respectiv 13965 lei TVA inclusiv penalități de întârziere, întrucât marfa a fost distrusă în incediu pentru care există documente oficiale, fiind o cauză de forță majoră, obiectivă, pentru care nu poate fi sancționată firma, chiar dacă marfa nu a fost asigurată."
In ceea ce priveste TVA suplimentar și impozitul pe profit suplimentar stabilit prin R. nr. 4281/1(...) de organele de inspectie fiscala, considerand ca toate cheltuielile cu marfurile achizitionate de la furnizori inactivi sunt cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, apreciem ca acestea sunt deductibile pentru toate motivele aratate în actiune precum și avand în vedere concluziile expertizei judiciare fiscale administrate, respectiv pct.3:
"SC A. 2. SRL nu poateji obligată la plata următoarelor sume: a) 22131 lei impozit suplimentar pe projit calculat pentru anul 2007 b) 20095 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit 2007 c) 29578 lei impozit suplimentar pe projit calculat pentru anul 2008 d) 9265 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe projit 2008 e) 13965 lei TVA suplimentar pentru anul 2006 j) 9661 lei TVA supliementar pentru anul 2007 f) 32258 lei TVA suplimentar pentru anul 2008 g) 5085 lei majorări de întârziere la TVA pentru anii 2006 - 2008." Raportat, pe de o parte, și la faptul ca expertiza, ca mijloc de probă, este lăsată la libera apreciere a judecătorului, constatările tehnico-științifice ale specialistului purtand numai asupra elementelor de fapt supuse judecății, ca raportul de expertiză trebuie apreciat de instanța de judecată în legătură cu totalitatea probelor administrate, în comparație cu celelalte probe care se referă la obiectul expertizei și nu în mod izolat, desprins de complexul probelor în care se încadrează, ca în opera de apreciere a concluziilor raportului de expertiză, instanta urmeaza a avea în primul rând în vedere faptul că aceste concluzii nu sunt imperative, nici chiar atunci când toți experții cauzei sunt în unanimitate de acord, întrucât potrivit prevederilor legale acest mijloc de probă nu are forță doveditoare absolută, ci poate servi ca temei al soluționării unei cauze numai dacă organul judiciar s-a convins de exactitatea concluzii lor emise, ca expertiza nu este însă nici un mijloc de probă ca celelalte căci fundamentul său științific îi acordă o trăsătură specială care obligă organul judiciar în cazul în care nu-și însușește concluziile acesteia să-și motiveze într-un mod deosebit dezacordul său,
Si, pe de alta parte, raportat la faptul ca instanta de fond, în urma administrarii tuturor probelor necesare justei solutionari a cauzei a pronuntat o hotarare intemeiata și în deplina conformitate cu dispozitiile legale incidente spetei.
Având în vedere toate aspectele mai sus menționate, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinica și legala a sentinței civile nr.6153/(...) pronunțata de Tribunalul Sălaj.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 10 mai 2012 reclamanta S. A. 2. S. Z., precizează starea anterioară a R. de I. F. nr.4281/1(...) descris în acțiunea principală și totodată reiterează motivele descrise în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 26 martie 2012 (f.11-15).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs evidențiat de recurentă se grefează pe stabilirea naturii juridice a deciziei de reverificare a contribuabilului și la interpretarea dreptului pertinent.
Curtea reține că în baza adresei nr. 866063/(...) emisă de D. de C. I. F. din cadrul Agenției Naționale de A. F. prin care s-a dispus efectuarea de controale pentru depistarea tranzacțiilor cu contribuabili declarați inactivi în baza prevederilor Ordinului nr. 575/2006 (f. 36) și în baza Referatului pentru solicitarea reverificării din (...) întocmit de A. de I. F. din cadrul DGFP S. (f. 35) s-a emis decizia de reverificare nr. 4154 din (...) (f. 34). Motivul de drept invocat la emiterea acestei decizii este art. 105 alin. 3 din Codul de procedură fiscală iar ca elemente de fapt s- a reținut că de la data ultimei verificări până în prezent au apărut elemente suplimentare, care influențează rezultatele inspecției fiscale anterioare constând în tranzacții comerciale derulate cu contribuabili declarați inactivi în baza prevederilor OMF nr. 575/2006 s-a constata că societatea intimată, conform procesului-verbal din (...), a efectuat în perioada (...) - (...) achiziții de mărfuri (îmbrăcăminte, încălțăminte) de la SC C. S. MR I. SRL în sumă de 407.493 lei - furnizor declarat inactiv publicat în M.Of. nr. 576/(...). De asemenea s-a mai reținut că în timpul controlului societatea intimată a efectuat achiziții de mărfuri în perioada (...)-(...) în valoare totală de 12.395 lei de la SC D. C. SRL - declarat inactiv începând cu data de (...).
Curtea notează că anterior inspecției fiscale care a generat prezentul litigiu, societatea comercială intimată SC A. 2. SRL Z. a fost supusă unei alte inspecții fiscale întocmindu-se în acest sens RIF nr. 4281/1(...) cu prilejul solicitării rambursării sumei de 277.765 lei TVA, perioada verificată fiind cuprinsă între (...) și (...) iar ulterior prin RIF nr. 6/(...) s-a aprobat rambursarea sumei de 273.533 lei T.
Ulterior organele de inspecție au efectuat un nou control la societatea comercială intimată întocmindu-se RIF nr. 4291/(...) prin care s-a dispus reverificarea situației fiscale a acesteia privind TVA pe perioada (...) -(...), invocând în drept dispozițiile art. 10 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Din această perspectivă, Curtea are a se pronunța dacă sentința instanței de fond care a invalidat acest nou control este legală și temeinică, pornind în principal de la examinarea aplicării și interpretării dispozițiilor art. 105 alin. 3 corelat cu art. 98 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003 în forma aplicabilă la data efectuării noului control fiscal: Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Din cele ce precedă, rezultă fără echivoc că textul legal reglementează o excepție de la regula efectuării o singură dată a inspecției și anume situația în care poate avea loc reluarea inspecției fiscale, dar în condițiile expres și cumulativ prevăzute de lege.
Și este așa, deoarece fiind un text de excepție acesta se interpretează restrictiv și conform cu ipoteza normei legale care o consacră conform argumentului de interpretare logică relevat în adagiul exceptio est strictissimae interpretationis.
Pe de altă parte, trebuie notat incidența statutului societății intimate din punct de vedere al regimului contribuabilului, respectiv că aceasta nu este un contribuabil mare. Așa încât, potrivit art. 98 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003, într-o atare situație în regulă generală inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Și de la această regulă legea derogă printr-o normă de excepție care se bucură de același regim de interpretare, și care se referă la posibilitatea extinderii controlului
și peste marginile termenului de 3 ani pe perioada de prescripție întocmai ca și la contribuabilii mari cu condiția să fie prezentă una din cele trei situații limitativ prevăzute de lege: a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție; c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Pe cale de consecință, subsumând cele două texte de excepție extinderea controlului și efectuarea unui nou control trebuie puternic justificată de organul de inspecție fiscală prin actul administrativ prin care aceasta o demarează.
Curtea observă că o atare cerință a fost reținută și în practica judiciară a instanței supreme unde s-a arătat fără echivoc că „decizia prin care s-a dispus reverificarea este supusă astfel cerinței motivării inclusiv sub aspectul indicării în cuprinsul acesteia a uneia din cele două ipoteze prevăzute de lege pentru justificarea reverificării (ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 2240 din 2 iunie 2008 - f. 22-24).
Curtea reține că din datele furnizate de inspecție în actele reținute mai sus, în special din decizia de reverificare, nu a rezultat niciun element nou care să fi apărut, deoarece actele verificate cu ocazia extinderii sunt aceleași ca și la primul control, iar împrejurarea că prima echipă de inspecție fiscală nu a analizat actele evidențiate în cel de-al doilea control nu poate fi opus și imputat contribuabilului.
Trebuie oricum notat că aspectul evidențiat de recurentă în decizia de reverificare ca element nou era de fapt cunoscut de aceasta deoarece tranzacțiile efectuate cu furnizorii declarați inactivi au fost deja efectuate în perioada controlului anterior epocă la care contribuabilii inactivi erau menționați ca atare în M. O. 576 din (...), fiind astfel opozabile erga omnes și cunoscute astfel de inspecția fiscală cu cel puțin doi ani înainte.
Așa fiind, stabilirea unor sume suplimentare cu titlu de TVA și accesorii ale acestora rezultate din cel de-al doilea control rezultate din reverificarea perioadei (...)-(...) nu este legală, concluzia instanței de fond conform căreia actul de reverificare nul fiind atrage nulitatea raportului de inspecție fiscală , a deciziei de impunere și a deciziei prin care s-a soluționat contestația pe cale administrativă este justă.
Chiar dacă instanța de fond a statuat asupra interpretării textelor legale cu trimitere la constatările expertului consultant fiscal, abandonând astfel misiunea de a rosti dreptul în favoarea unor auxiliari ai justiției, față de prevederile și constatările mai sus evidențiate de Curte, nu se impune desființarea hotărârii sub acest aspect, instanța de recurs urmând a complini considerentele sentinței cu cele expuse în precedent.
Celelalte critici de nelegalitate cu privire la cercetarea legalității actelor administrative fiscale circumscrise impozitului pe profit și accesorii ale acestuia pe considerentul că instanța de fond și-ar fi însușit concluziile expertului fără o cenzură pertinentă, nu sunt fondate.
Cu privire la suma de 13.994 cu titlu de impozit pe profit suplimentar pentru anul 2007, considerându-se suma de 87.464 lei drept cheltuială nedeductibilă de calculul profitului impozabil, organul fiscal reține că în luna martie 2007 societatea comercială a descărcat gestiunea de mărfuri în baza procesului-verbal de intervenție nr. 80/(...) emis de I. pentru Situații Urgență P. și a înregistrat pe „. cu mărfurile"; suma de 87.646 lei reprezentând marfă distrusă ca urmare a incendiului care a avut loc. De asemenea, s-a reținut că reclamanta intimată nu avut marfa asigurată și că nu a încasat despăgubiri cu acest titlu din partea vreunui asigurător, astfel încât marfa distrusă în valoare de 87.646 lei este o cheltuială nedeductibilă din punct de vedere fiscal pentru calculul profitului impozabil.
Recurenta mai critică și faptul că reclamanta intimată nu a făcut dovada că în urma incendiului s-au distrus mărfuri în valoare de 87.646 lei și că nu s-au întocmit liste de inventar pentru marfa degradată (parțial sau total) astfel încât suma de 87.646 lei înregistrată în contul 607 „. cu mărfurile"; nu a putut fi justificată.
Cu referire la aceste susțineri este relevantă deslușirea sensului normei prevăzute de art. 21 alin. 4 din Codul fiscal și a normelor metodologice adoptate prin HG nr. 4. în aplicarea acestui text legal precum și aplicarea concretă la speța de față.
Regula prevăzută de art. 21 alin. 1 din Codul fiscal este aceea că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate de actele normative în vigoare.
Prin urmare două sunt elementele care conturează aplicarea regulii: legătura de cauzalitate dintre cheltuieli și venituri și declarația expresă a legii.
Textul art. 21 alin. 4 din Codul fiscal evidențiază cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit, precizând, între altele, la lit. c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile , pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoare adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor Titlului VI. Nu intră sub incidența acestor prevederi stocurile și mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme.
Prin norme se precizează la pct. 42 alin. 2 din HG nr. 4. înțelesul ultimei părți a textului art. 21 alin. 4 din Codul fiscal în ceea ce privește regimul cheltuielilor privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră care sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate potrivit legii speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamități naturale sau alte cauze de forță majoră.
De asemenea, normele precizează că sunt considerate deductibile fiscal și cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse, între altele, de incendii.
La aprecierea incidenței acestui text legal, Curtea reține concordant cu instanța de fond. E. furnizate de expertul consultant fiscal care legat de această împrejurare a statuat că din documentele contabile anexate raportului de expertiză, consultate și verificate de expert, rezultă că în urma incendiului produs la societatea intimată s-au distrus mărfuri în valoare de 87.646 lei, dovada existenței acestor bunuri fiind suficientă cu un act oficial, respectiv documentul oficial de producere a incendiului și nu neapărat cu inventarul acestora așa cum arată recurenta.
Din această perspectivă, contravaloarea mărfurilor distruse într-un incendiu, căreia societatea intimată nu i-a putut rezista, pot fi luate în calcul la determinarea profirului impozabil, sens în care nu se impozitează nici nu TVA așa cum rezultă explicit din dispozițiile art. 128 alin. 8 lit. a) din Codul fiscal.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să rețină că instanța de fond a statuat corect asupra stării de fapt și de drept dedusă judecății, sentința urmând a fi completată cu motivele expuse de Curte în precedent.
Din această perspectivă, Curtea reține că în cauză nu sunt date motivele de recurs evocate de recurentă sub unghiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 3041 C. sens în care în temeiul art. 218 alin. 2 C. cu aplicarea art. 20 alin. 3 și art. 29 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. va respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 6153 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va menține în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S., împotriva sentinței civile nr.
6153 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. C. N. C.
