Decizia nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECÅ¢IA A II-A CIVILÄ‚, DE contencios ADMINISTRATIV ÅžI FISCAL
Decizia din 4 octombrie 2012
Şedinţa a 04 Octombrie 2012
C. compus din:
PREÅžEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F.
P. A J. B.-N., A. F. P. B. împotriva sentinţei civile nr. 6. din (...) pronunţată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamanta intimată S. Î. P. S.
B., având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite – restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei S. Î. P. S. B.
1
Curtea, procedând la verificarea competenţei potrivit dispoziţiilor art. 159
alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispoziţiile art. 8 şi art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material şi teritorial în a soluţiona prezentele recursuri şi în baza înscrisurilor existente la dosar şi reţinând poziţia procesuală a părţilor care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispoziţiile art.
242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată,
declară închisă faza probatorie şi o reţine în pronunţare.
C U R T E A
Prin sentinţa civilă nr. 6. din (...) pronunţată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-
N., s-au respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei
D. G. a F. P. B.-N. şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate în cauză.
S-a admis acţiunea formulată de reclamanta S. Î. P. S. B. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. B.-N. şi A. F. P. B.
S-a anulat actul administrativ reprezentat de decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 1487/07/(...) emisă de pârâta A. F. P. B., care a fost obligată să restituie reclamantei suma de 6.146 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule şi să plătească reclamantei dobânda legală aferentă,
calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalităţii refuzului de restituire, exprimat prin adresa nr. 8. (...) emisă de pârâta D. B.-N.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 43,3
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanţie precizată, formulată împotriva A.
F. PENTRU M. şi s-a dispus obligarea chematei în garanţie să restituie pârâtei A.
F. P. B. suma de 6.146 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule,
dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data achitării, până
la restituirea efectivă, precum şi suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanţa a soluţionat cu prioritate excepţii invocate, respectiv a inadmisibilităţii acţiunii reclamantului şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. B.-N.
Aşa cum rezultă din starea de fapt anterior reţinută, reclamantul a înţeles să se adreseze instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 din
Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat prin refuzul de a i se restitui taxa cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90
TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr. 8.(...) emisă de D. B.-N. .
Or, în cauză nu poate fi reţinută, ca fine de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrative, câtă vreme obiectul acţiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situaţie prevăzută de art. 8
alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ipoteză legală care permite acestuia să se adreseze direct instanţei de judecată, sens în care urmează a fi respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată în cauză.
Pe de altă parte, cererea de restituire a sumei apreciate ca fiind achitată nelegal se circumscrie procedurii prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală,
sens în care, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin D. nr. 2.
pronunţată în interesul legii, acţiunea judiciară având acest obiect nu poate fi condiţionată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de C. de procedură fiscală.
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta D. B.-N. nu este întemeiată, legitimarea procesuală pasivă a D. B-N rezidând în aceea că plata taxei a fost făcută în contul T. şi a fost astfel vărsată această sumă în bugetul de stat. Prin urmare, este cert că în contul pârâtelor a fost achitată aceasta sumă şi că aceste autorităţi sunt subiecte ale raportului juridic de drept procedural fiscal conform prevederilor art. 16 şi 17 C.pr.fiscală. Totodată, D. G. a F. P. B-N este cea care îndrumă şi controlează activitatea A. F. P. care a încasat sumele aferente taxei, deci putea şi trebuia să cenzureze perceperea acestei taxe ilegale.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reţinut că la data de (...), cu OP nr. 459,
reclamanta SC Î. P. S., a achitat suma de 6146 lei în contul T. B., beneficiar
Fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform deciziei de calcul nr. 1487/07/(...) din (...) emisă de pârâta D. B.-N., în vederea înmatriculării în
România a autoturismului marca autovehiculului marca MAN, tip 360A, categ.
auto N3, norme poluare R3, serie saÅŸiu WM(...)2M345722, nr. de identificare
WM(...)2M345722, an fabricaţie 2002, înmatriculat anterior într-un alt stat membru UE, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
După achitare, reclamanta a solicitat restituirea taxei sus menţionate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 8.(...) la D. B.-N., aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr. 8.(...) emisă de aceeaşi pârâtă.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reţinut că acesta, în forma în vigoare la data plăţii taxei, încalcă dispoziţiile dreptului comunitar.
În privinţa cererii de chemare în garanţie:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unităţile T. S., însă ulterior este transferată şi administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă,
din considerentele menţionate pentru admiterea acţiunii principale, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie astfel cum a fost formulată.
2
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-
N. şi A. F. P. B. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate, în principal, în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii administrativ-fiscale şi lipsa calităţii procesuale pasive a D. B.-N.,
iar în subsidiar, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată şi nedispunerea restituirii sumelor solicitate cu titlu de taxă de poluare şi nici dobânda legală aferentă solicitată.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9
1
şi în considerarea disp. art. 304 C.pr.civ., pârâtele aduc aceleaşi critici hotărârii atacate, susţinând că instanţa de fond interpretând greşit disp. art. 1 din O.U.G.
nr. 5. a admis în mod nelegal acţiunea reclamantului şi a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plăţii.
S-a arătat că s-au interpretat în mod eronat dispoziţiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanţa de fond, departe de a da eficienţă textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluţia fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare,
iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurentele au reiterat excepţia inadmisibilităţii, invocată şi în faţa instanţei de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev.
de dispoziţiile codului de procedură fiscală.
Au mai arătat recurentele că în mod greşit instanţa de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurentele critică statuările instanţei de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispoziţiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. îşi poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Au mai apreciat pârâtele că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plăţii taxei, respectă exigenţele de compatibilitate cu art. 90
paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâtele solicită respingerea acestuia,
având în vedere atât dispoziţiile C.ui de pr.fiscală cât şi pe cele ale Ordinului nr.
(...).
În privinţa cheltuielilor de judecată, pârâtele au apreciat că nu se impune nici acordarea acestora întrucât nu poate fi reţinută vreo culpă a celor două pârâte care au perceput o taxă prevăzută de legislaţia în vigoare.
Reclamanta-intimată S. Î. P. S. B. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulaţie a mărfurilor în cadrul C.E. şi principiul nediscriminării între produsele comunitare şi cele naţionale, cu cheltuieli de judecată în recurs.(f.19-22)
Analizând recursurile formulate, Curtea reţine următoarele
:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 şi urm. din OG
93/2003, Curtea a reţinut următoarele:
În şedinţa din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – C.
competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis D. nr.24 în dosarul nr. 9/2011 iar prin această hotărâre a admis
3
recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, C. de conducere al C. de A. I. şi C. de conducere al C. de A. C. şi a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanţa de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din C. de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d din acelaşi cod
7
D. pronunţată fiind obligatorie, potrivit art.330 alin.4 din C. de procedură civilă, Curtea constată că excepţia de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speţă art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunţată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiţie a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâţilor S. Român prin M. F. şi E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. ÅŸi M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiţie a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Şi este aşa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea şi răspunsul C. de referă la varianta iniţială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiţie a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE,
plecând de la analiza neutralităţii taxei în privinţa vehiculelor de ocazie importate
şi a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul naţional anterior instituirii taxei menţionate ajungând la concluzia că deşi obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecţiei mediului, reglementarea menţionată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că,
în aceste condiţii, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecinţă, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligaţie prealabilă de legea în vigoare menţine efectul descurajator al punerii în circulaţie a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U.
fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunţate de
Curtea de Justiţie în procedura de obţinere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecăţii şi produc efecte retroactive. Mai precis,
conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau defineşte, acolo unde este necesar, înţelesul şi întinderea
4
acestei norme aşa cum aceasta trebuie înţeleasă sau ar fi trebuit să fie înţeleasă
şi aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privinţa taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta iniţială, trebuie să se reţină că reglementarea naţională este incompatibilă cu art.
110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleaşi concluzii au fost stabilite de către C. şi în cauza Nisipeanu,
respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea şi-a îndeplinit misiunea încredinţată de art. 148
alin. 2 şi 4 din Constituţia R. şi din Tratatul de aderare a R. la UE, precum şi de jurisprudenţa pertinentă a C. de Justiţie (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată şi folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci şi dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat şi data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparaţie a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situaţie în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acţiunea ilicită şi culpabilă a organului fiscal al statului.
Aşa fiind, Curtea constată că se impune a soluţiona cauza cu aplicarea normelor legale şi a principiilor de reparaţie a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparaţia integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administraţia nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege,
dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situaţie şi de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ţinută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparaţie în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare şi indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogăţească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă preţul folosinţei banilor pe perioada de referinţă.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect şi complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reţinerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparaţia în natură şi integrală a prejudiciului.
Motivul de recurs referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată,
acordate de către instanţa de fond, este nefondat, obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată fiind întemeiată pe culpa procesuală, corect reţinută de către instanţa de fond în considerarea dispoziţiilor art. 274 al. 1 c.pr.civ.
5
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a făcut corect aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale, iar recursurile declarate de pârâtele
D. B.-N. şi A. B. se vădesc a fi nefondate şi conform art. 20 alin. 3 din Legea nr.
554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÃŽN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de către pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N., A.
F. P. A M. B. împotriva sentinţei civile nr. 6. din (...) pronunţată în dosarul nr. (...)
al T.ui B.-N., pe care o menţine în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa din 4 octombrie 2012.
Red.R.R.D./ .10.2012.
Dact.H.C./2 ex.
J.fond: A.P.M...
6
