Decizia nr. 4884/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 4884/2012
Ședința publică de la 31 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC V. I. S., împotriva sentinței civile nr. 1650 (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu petenta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat H. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent recursului, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat, sau excepții de invocat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei soliciută admiterea recursului, casarea hotărârii atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, ca instanță de fond, având în vedere faptul că în primul ciclu procesual, instanța de fond a soluționat cauza pe excepție.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1650 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., a fost admisă excepția inadmisibilității a acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC V. I. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin D. nr.173/(...) emisă de pârâta D. G. a F. P. a J. C. privind soluționarea contestației depuse de reclamanta SC V. I. S., la activitatea de inspecție fiscală nr.7270/18.02. s-a respins ca nemotivată și nesusținută cu documente a capătului de cerere din contestația formulată de reclamantă pentru suma de 11.282 lei reprezentând debit suplimentar la TVA, stabilită prin D. de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.F CJ 62/(...). S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru suma totală de 52.838 lei, stabilită suplimentar prin decizia de impunere mai sus arătată, după cum urmează: 37.139 lei TVA, 9.355 lei majorări de întârziere aferente TVA, 6.344 lei penalități de întârziere aferente TVA.
În motivele analizate de pârâtă se arată că așa cum rezultă din conținutul
Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...) și anexelor nr.2, 4 și 5, organele de inspecție fiscală au procedat la stabilirea în sarcina reclamantei a unei obligații de plată suplimentare în sumă de 37.139 lei, ca urmare a aplicării eronate a cotei reduse de TVA de 5%.
Referitor la diferența în sumă de 21.539 lei, s-a constatat că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.426/(...), soțul cumpărătoarei B. L. nu a prezentat declarație pe propria răspundere care să rezulte că nu au deținut și nu deține nicio locuință pe care au achiziționat-o cu cota de 5%, fiind astfel încălcate dispozițiile pct.23 al.10, titlu VI din Normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003 C. fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, referitoare la îndeplinirea condiției prev. de art.140 al.2^1 lit.c pct.1 și 2 C.fiscal.
Reclamanta a înțeles să conteste, așa cum s-a arătat mai sus, actul cu nr. nr.62/(...), depus la dosar (f.16-31).
Aplicabile în speță sunt prev. art.41 din OG nr.92/2003, conform cărora, în înțelesul Codului de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Analizând, prin prisma acestor dispoziții, înștiințarea de plată nr.62/(...) atacată de reclamantă, tribunalul a constatat că aceasta este un act administrativ fiscal, în înțelesul legii și este supus procedurii de contestare instituită prin T. IX din OG nr.92/2003, care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Ceea ce poate fi atacat la instanța judecătorească de contencios administrativ sunt deciziile emise soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu atacă o decizie emisă în soluționarea contestației împotriva titlului de creanță, astfel că, acțiunea în contencios administrativ a fost inadmisibilă.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.205 din OG nr.92/2003, a admis excepția inadmisibilității.
Î. acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V. I. S., solicitând casarea în întregime a hotărârii recurate ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea recurată cuprinde o soluție de respingere a acțiunii în anulare introdusă de aceasta ca și o consecință a admiterii excepției inadmisibilității acțiunii.
Pronunțând hotărârea recurata, instanța de fond a concluzionat ca "prin cererea de chemare în judecata reclamanta nu ataca o decizie emisa în soluționarea contestației impotriva titlului de creanta astfel ca actiunea în contencios este inadmisibila", concluzie care isi gaseste fundamentul în motivarea indicata în pag. 2 a hotararii - "analizand, prin prisma acestor dispoziții, înștiințarea de plata nr. 621(...) atacata de reclamanta, tribunalul constata ca avesta este un act administrativ fiscal, în intelesul legii și este supus procedurii de contestare instituita prin T. IX din OG nr. 9212003, care reglementeaza procedura de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor administrativ fiscale."
Intr-adevar, în formularea actiunii în anulare introdusa la instanta de judecata a fost solicitata intr-o prima faza anularea D. de impunere nr. 62/(...) emisa de D. G. a F. P. C., din cadrul Agentiei Nationale de A. F.
Insa indicarea numarului acestei decizii în cuprinsul actiunii în anulare este consecinta unei erori materiale, fiind preluata din cuprinsul contestatiei formulate impotriva acestei decizii.
Dar (1) considerentele cuprinse în actiunea în anulare, (2) temeiul de drept indicat și (3) actiunile ulterioare din cadrul dezbaterilor în fata instantei de judecata au relevat intentia reala a reclamantei de a formula actiunea în anulare impotriva deciziei emise în solutionarea contestatiei, respectiv D. nr. 173/(...).
Iar obiectul actiunii în anulare se putea stabili în mod clar avand în vedere urmatoarele elemente, care constituie tot atatea critici ale hotararii recurate:
1. Asa cum s-a retinut și în cuprinsul hotararii recurate, dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în sedinta publica în data de (...).
Pentru acest termen de judecata, D. C. a transmis o intampinare la actiunea în anulare formulata de subscrisa, intampinare care continea și exceptia inadmisibilității actiunii.
Reprezentantul reclamantei a calificat în prelabil mentionarea în cuprinsul actiunii în anulare a D. nr. 62/(...) în locul D. 173/(...) ca fiind o eroare materiala si, în plus, avand în vedere ca era prima zi de infatisare, în temeiul art. 132 Cod proc. civ., s-a realizat verbal modificarea actiunii în sensul cuprinderii în petitul actiunii și a D. 173/(...).
In tot acest timp, grefierul de sedinta a facut consemnari în caietul de sedinta, consemnari care trebuiau reluate în cuprinsul incheierii de sedinta sau a hotararii pronuntate. Lipsa consemnarilor sau consemnarile incomplete pe principalele probleme dezbatute contravin dispozitiilor art. 147 Cod proc. civ. care stabileste ca "dezbaterile urmate în sedinta se vor trece in incheierea de sedinta ( .. .)."
Raportat la precizarile verbale facute în sedinta, în mod evident s-a solicitat respingerea exceptiei invocate de parata. Dar în hotararea atacata nu s-a retinut nici macar motivul pentru care subscrisa am solicitat respingerea acestei exceptii și motivul pentru care instanta de judecata le-a inlaturat.
Așadar, în probatiune solicită verificarea caietului de sedinta din data de
(...) ținut de grefier.
2. In cadrul sedintei de judecata s-a discutat atat exceptia inadmisibilitatii (retinuta și în cuprinsul hotararii ca fiind o exceptie), invocata de parata cat și pe fondul cauzei, fara ca instanta sa uneasca exceptia cu fondul cauzei.
Insa, potrivit art. 137 Cod proc. civ., instanta de judecata putea și trebuia sa se pronunte cu prioritate asupra acestei exceptii, intrucat "instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii" iar "exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decatdaca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi în legatura cu dezlegarea în fond a pricinii. "
Ramanerea în pronuntare atat pe exceptie cat și pe fondul cauzei apreciem ca este în contradictie cu dispozitiile legale, hotararea pronuntata fiind nelegala.
3. Chiar în lipsa acestor precizari facute în cadrul sedintei, apreciem ca exista suficiente elemente care sa indice intentia subscrisei de a promova actiune în anulare impotriva D. nr. 173/(...) emisa de D. C. în solutionarea contestatiei impotriva D. nr. 62/(...), respectiv: a. Parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 Cod proc. fiscala prin promovarea contestatiei impotriva D. nr. 62/(...); b. Emiterea D. nr. 173/(...) de catre D. C. prin care s-a respins contestatia formulata impotriva D. nr. 62/(...). c. Formularea actiunii în anulare dupa comunicarea D. nr. 173/(...) catre societatea noastra. d. Mentionarea în cuprinsul actiunii în anulare a solutiei date în cazul demersurilor prealabile, respectiv: "I. deciziei de impunere, am formulat contestatie inregistrata sub nr. 7.270/(...) care a fost insa respinsa de catre D. G. A F. P. C. prin decizia nr.173/(...)." e. Menționarea ca temei juridic al actiunii în anulare a art. 218 alin. 2
Cod proc. fiscala si art. 8 din Legea 554/2004, respectiv:
„Ne intemeiem prezenta cerere pe art. 218 al.2 Cod procedura fiscala, care prevede Deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de solutionare a contesteiiei potrivit art. 212, la instanta judecătorească de contencios administrativ competentă, în conditiile legii" raportat la art. 8 din Legea
554/2004 privind contenciosul administrativ, actualizata "Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit nici un raspuns în termenul prevazut la art.2 alin tii.h., poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului"."
Prin urmare exista suficiente elemente care sa scoata în evidenta obiectul real al actiunii în anulare sau cel putin sa determine necesitatea de a obtine clarificari suplimentare de catre instanta de judecata.
Din elementele mentionate anterior rezulta ca reclamant a urmat toti pasii prevazuti de lege în aceasta materie cu scopul de a contesta actele emise de D. C. iar actiunea în anulare promovata și intemeiata pe dispozitiile art. 218 alin. 2
Cod proc. fiscala reprezenta etapa finala a acestui demers.
4. Pornind de asemenea de la elementele mentionate anterior, instanta de judecata, în baza rolului activ, putea și trebuia sa solicite clarificari de la parti în aceasta chestiune, avand în vedere și dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. care stabileste ca „. au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarari temeinice și legale";.
Toate aceste demersuri trebuiau sa se regaseasca în cuprinsul incheierilor de sedinta și a hotararii pronuntate, caracterizate în schimb prin formulari lacunare și superficiale.
Fata de aceste considerente apreciază ca se impune casarea hotararii pronuntate de Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi analizate pe fond motivele de nelegalitate a deciziei emise în solutionarea contestatiei.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2012 (f.13-14) pârâta D. G. a F. P. C. a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta-reclamanta S. V. I. S. impotriva sentintei civile nr.(...) a T.ui C., prin care a fost respinsa actiunea în contencios administrativ.
În motivare a arătat că prin memoriul formulat recurenta-reclamanta solicita casarea hotararii și trimiterea dosarului spre rejudecare primei instante, în vederea solutionarii pe fond a cauzei intrucat în opinia acesteia Tribunalul Cluj a admis în mod gresit exceptia inadmisibilitatii invocata de institutia noastra prin intampinare.
Solicitarea recurentei este lipsita de fundament legal în conditiile în care din cuprinsul actiunii în contencios administrativ cu care a investit instanta de judecata competenta rezulta fara putinta de tagada faptul ca a solicitat anularea deciziei de impunere nr.62/(...) emisa de A. de I. F. din cadrul D.G.F.P. a Jud. C. prin care au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare reprezentand TVA și majorari de intarziere aferente TVA în cuantum total de 64.120 lei.
Sustinerea recurentei-reclamante potrivit careia numarului deciziei este rezultatul unei erori materiale nu poate fi primita intrucat, aceasta este mentionata de patru ori, atat în petitele actiuni cat și în considerentele acesteia, iar actul administrtaiv care trebuia sa formeze obiectul cauzei nu se regaseste nici ca numar/. și nici ca procedura prealabila parcursa anterior inregistrarii actiunii în contencios administrativ.
Chiar și în situatia în care a accepta explicatia prezentata de recurenta o eventuala eroare materiala trebuia corectata anterior solutionarii in fond a cauzei.
In fapt, recurenta-reclamanta a solicitat în mod gresit anularea deciziei de impunere, situatie în care putea formula în baza art.132 din Codul de procedura civila o modificare a actiunii inregistrate initial, care trebuia sa îi fie comunicata în conformitate cu normele procedurale.
Insa recurenta-reclamanta nu si-a modificat actiunea nici ca urmare a invocarii exceptiei de inadmisibilitate a actiuni prin intampinarea depusa la dosarul cauzei anterior termenului de judecata.
Asa cum poate observa onorata instanta Tribunalul Cluj a procedat în mod legal respingand actiunea recurentei-reclamante ca urmare a admiterii exceptiei inadmisibilitatii avand în vedere dispozitiile art.209 din Codul de procedura fiscala care stipuleaza în mod expres faptul ca "contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal".
În susținerea poziției procesuale face referire și la prevederile art.218 din
Codul de procedura fiscala potrivit cărora numai "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită respingerea recursul și pe cale de consecința, menținerea ca legala și temeinica hotărârea instanței de fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză, în special copia caietului grefierului de ședință se desprinde concluzia că apărările și criticile evocate în recurs se confirmă.
Astfel se constată că grefierul a menționat dispozițiile art. 132 C.pr.civ. text invocat de recurentă ca temei legal pentru solicitarea care se susține că a făcut-o în sprijinul cererii de consemnare a erorii de redactare a cererii introductive de instanță privind obiectul acesteia (f. 12).
Examinând practicaua încheierii de ședință privind amânarea pronunțării întocmită conform art. 260 alin. 1 C.pr.civ. la termenul din 6 februarie 2012 (f.
60) la care s-a făcut cererea de îndreptarea a acestei erori, rezultă că nu sunt cuprinse aceste mențiuni.
Această omisiune este imputabilă instanței de fond.
Astfel, practicaua trebuie să conțină între altele conform art. 261 alin. 1 pct. 3 obiectul cererii și susținerile prescurtate ale părților cu arătarea dovezilor.
În acest context, conform art. 132 C.pr.civ. alin. 2 C.pr.civ. reclamantul poate formula , între altele, cerere de îndreptare a greșelii materiale din cuprinsul cererii introductive până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fără a fi necesar consimțământul pârâtului.
Asemenea cereri nu se comunică în scris pârâtului dacă se prezintă la dezbateri, fiind suficientă precizarea orală a reclamantului și înscrierea ei în încheierea de ședință.
Fostul Tribunal Suprem a deci pe cale de îndrumare în decizia nr. 33/1961 că atunci când procesul este în stare de judecată și pârâtul lipsește, instanța este obligată să amâne judecata cauzei și să comunice către pârât o copie după încheierea de ședință în care s-a trecut precizarea făcută oral de către reclamant, dacă socotește că interesul apărării pârâtului cere aceasta.
În speță, deși s-a consemnat dispozițiile art. 132 C.pr.civ. în caietul grefierului de ședință această mențiune nu a fost făcută și în încheierea de la termenul respectiv ceea ce îndreptățește Curtea să dea credit susținerilor reclamantei din memoriul de recurs pe considerentul că la excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtă în întâmpinarea înregistrată la data de 3 februarie 2012 și de care reclamanta a luat cunoștință la termenul din 6 februarie 2012 aceasta a invocat și solicitat să se ia act de îndreptarea greșelii materiale strecurate în obiectul cererii introductive în sensul că atacă decizia privind soluționarea contestației administrative aspect care rezultă și din modul în care a fost expuse considerentele și motivarea cererii introductive unde se menționează între altele, în drept art. 218 C.pr.fisc.
În loc să procedeze la menționarea susținerilor orale ale reclamantei sau să pretindă acesteia să formuleze în scris o atare cerere pentru a fi comunicată deopotrivă și pârâtei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și garantarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, instanța de fond a omis să consemneze o atare poziție procesuală limitându-se formal să se învestească cu cererea introductivă așa cum a fost formulată și redactată inițial și să analizeze excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Pe cale de consecință, dubiul în ceea ce privește omisiunea consemnării poziției procesuale față de temeiul de drept grefat pe cererea prevăzută la art. 132 alin. 2 C.pr.civ. îi profită reclamantei.
În acest context, Curtea urmează a reține că în realitate reclamanta a formulat o acțiune de contencios fiscal împotriva deciziei nr. 173/(...) emisă de organul de soluționare a contestațiilor din cadrul D. C. context în care a solicitat și anularea deciziei de impunere nr.62/(...).
Dat fiind faptul că instanța de fond nu a respectat și nu a dat eficiență cererii formulată de reclamantă pe terenul art. 132 alin. 2 lit.a) C.pr.civ. soluționând astfel cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ. rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312
C.pr.civ., Curtea va admite recursul și va casa în întregime sentința atacată iar ca o consecință va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond urmează a relua judecata de la primul act de procedură cu reținerea obiectului acțiunii introductive așa cum a fost stabilit de instanța de recurs în considerent ele ce precedă și cu aplicarea celorlalte dispoziții legale pertinente incidente în materie în așa fel încât să pronunțe o sentință legală și temeinică în acord cu principiile prevăzute la art. 129 alin. 4 și
5 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta SC V. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1650 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. A. R.lescu
