Decizia nr. 5329/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5329/2012
Ședința din data de 13 I. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. P. O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 332 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamanta SC R. P. S. PRIN LICHIDATOR J. G. I., având ca obiect - obligația de a face obligarea la plata sumelor cuvenite conform art. 85 din L. nr. 76/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata- reclamantă prin avocat Puț S., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 059566/(...), lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 332 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Se arată că între părți s-au încheiat convenții în temeiul art. 86 al. 1 din
L. nr. 76/2002 în urma cărora intimata trebuia să beneficieze de sume pentru fiecare șomer de peste 45 de ani angajat, cu condiția menținerii raporturilor de muncă pe o durată de minim 2 ani.
A. a emis decizii pentru fiecare convenție încheiată, privind acordarea subvențiilor calculate pentru fiecare persoană în parte, în funcție de criteriile prevăzute de lege, îndeplinindu-și obligațiile asumate legal o perioadă determinată de timp, ca ulterior să nu-și mai execute aceste obligații.
Acest comportament a fost unul din factorii care au determinat intrarea societății în insolvență.
Prin recursul declarat nu se critică în mod concret dispozitivul hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj ci se face o analiză și apreciere a activității AFOFM, în baza legii nr. 76/2002.
Criticile formulate nu pot fi primite în condițiile în care reclamanta a făcut dovada încheierii convențiilor cu A. și că încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă și unii dintre angajați nu a fost determinată de culpa reclamantei,
Împrejurarea că insuficiența bugetului a determinat neexecutarea obligațiilor nu poate fi considerat un motiv de recurs, reprezentând în concret o invocare a propriei culpe.
P. aceste argumente solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.332 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui C. a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. R. P. S. reprezentată prin lichidator judiciar GPR I. în contradictoriu cu pârâta A. P. O. F. de M. C. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 120.761 lei reprezentând conținutul indicatorului social de referință aferent perioadei iunie 2009 - martie 2010 cu dobânda legală începând cu luna iunie 2009 până la data plății integrale; obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
P. a dispune astfel instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 83 pct.1 din L. nr. 76/2002, „angajatorii care încadrează absolvenți in condițiile art. 80 sunt obligați sa mențină raporturile de munca sau de serviciu ale acestora cel puțin 3 ani de la data încheierii"; iar conform pct.2 din același articol si act normativ, „angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent plus dobânda de referință a B. N. a R. în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive: a) încetarea raportului de muncă în temeiul art. 55 lit. b), art. 56 lit.c, e și f
și art. 65 din L. nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare; b) încetarea raportului de serviciu în temeiul art. 84 alin.1 lit.b, alin.2 lit.e si alin.4 lit.c din L. nr. 188/1999 republicată";.
Din prevederile legale menționate rezultă că acestea nu sunt incidente speței deoarece așa cum rezultă din actele de la filele 240-280 au fost emise decizii în care se stipulează în mod expres cauza încetării raportului juridic de dreptul muncii, respectiv art. 79 Codul Muncii conform căruia „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere";, cauze neimputabile reclamantei si care nu se încadrează în condițiile expuse mai sus prin prisma prevederilor art. 83 din L. nr. 76/2002.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată în esență că respingerea solicitării intimatei prin decizia contestată a fost motivată pe dispozițiile L. nr.500/2002 ce statuează: limitele maxime ce nu pot fi depășite; angajarea de cheltuieli numai în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate. Ori raportat la aceste dispoziții nu se puteau depăși posibilitatile financiare dintr- un buget prestabilit și limitat ca sumă.
Tot astfel arată recurenta că instituția avea obligația respectării limitelor instituite de lege; nu putea să anticipeze un numar de conventii sau persoane .
Pe de altă parte mai arată recurenta lipsa bugetului nu poate fi imputată având în vedere calitatea de ordonator terțiar și demersurile făcute pentru fundamentarea bugetelor.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că recurenta a justificat refuzul prin aceea că instituția implicată în procesul bugetar este obligată a respecta prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă. Aceste susțineri nu pot fi primite în justificarea refuzului de a acorda subvențiile prevăzute de lege în favoarea societăților ce întrunesc condițiile prevăzute de L. nr.76/2002.O abatere în sensul lipsei disponibilităților ar echivala cu o golire de conținut a unei legi ce instituie beneficiul subvenției, aceasta urmând a avea un caracter pur formal.
Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa
, norma prin care s-a instituit fiind lipsită de efecte ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta.
Lipsa unei previziuni în privința fondurilor distribuite pentru subvenții nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege.
Evident se susține de recurentă că a solicitat sumele rectificative însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției .Aceasta ar însemna ca norma ce instituie beneficiul subvenției să aibă asa cum s-a mai aratat un caracter pur formal iar în cazul în care cel ce îndeplinește cerințele făcând o angajare să se găsească în imposibilitatea de a intra în posesia sumelor deci norma prin care s-a instituit să fie lipsită de efecte aducând prejudiciu. Câtă vreme legea nu condiționează acordarea de alti factori decat cei mai sus mentionati împrejurarea evocată este lipsită de relevanță și va fi înlăturată.
Asadar fata de cele aratate constatand ca nu sunt motive intemeiate in baza art.312 c.pr.civ.Curtea urmeaza a da o solutie de respingere a recursului declarat.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge recursul declarat de A. J. P. O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 332 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...).
