Decizia nr. 5473/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.5473/2012
Ședința din data de 18 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamantul P. M. Ș. și de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 1037 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., având ca obiect anulare act administrativ Decizia nr. 8. emisă de către C. de A. de S. a J. C.
În data de 14 iunie 2012 s-au înregistrat a dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentului P. M. Ș..
În data de 14 iunie 2012 s-au înregistrat a dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei C. DE A. DE S. A J. C.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnat în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1037 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) de Tribunalul Cluj a fost respinsă exceptia prescriptiei dreptului la acțiune invocată pe acțiune. A fost admisă în parte acțiunea în contencios fiscal formulata de catre reclamantul P. M. S. impotriva paratei C. de A. de S. a J. C. si in consecinta a fost anulată parțial decizia nr.85j(...), precum și toate actele prin care s-a stabilit împotriva reclamantului obligatii de plată la F. pentru perioada 2002-
2008, mai putin cele pentru care s-a stabilit în sarcina reclamantului suma de
3883,33 lei cu titlu sus indicat aferentă perioadei iunie 2006- decembrie 2008.
A fost admisă în parte cererea de suspendare formulata de catre reclamantul P. M. S. impotriva paratei C. de A. de S. a J. C. și s-a suspendat în parte executarea deciziei nr. 85/(...) emisă de către pârătă pentru toate sumele stabilite în sarcina rec1amantului ca obligatii de plată la F. pentru perioada 2002-2008, mai putin în ce privește executarea sumei de 3883,33 lei mai sus menționată. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active în cererea reconven țională. A fost admisă în parte excepția prescripției dreptului la actiune în cererea reconvențională , respectiv pentru perioada 2002-2004. A fost admisă excepția lipsei de interes legitim în cererea recoventională. A fost respinsă cererea reconventională formulata de catre parata C. de A. de S. a J. C. impotriva rec1amantului P. M. S. pe excepțiile mai sus indicate si ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin petitul 3 al actiunii si prin cererea de suspendare reclamantul a solicitat si anularea somatiei nr. 2/2009 si a titlului executoriu nr 2/2009 si suspendarea acestora .Aceasta parte a titlului 3 a fost calificata ca o contestatie la executare respectiv ca o cerere de suspendare in cadrul contestatiei la excutare disjunsa din acest doar
,inregistrata sub un nou numar de dosar si declinata competenta materiala de solutionare a acestei cereri in favoarea Judecatoriei C. N. .
In ce priveste restul cererilor rama se in acest dosar tribunalul le-a apreciat ca fiind o actiune in contencios fiscal .Astfel reclamantul a fost instiintat ca datoreaza diverse sume de bani cu titlu de contributie F. si accesorii.Acesta contributie fiind o obligatie fiscala in temeiul art. 1,205 si urm C.pr.fiscala s-a adresat paratei cu contestatie solicitind anularea tuturor actelor prin care s-au stabilit in sarcina sa in perioada 2002-2008 obligatii fiscale cu titlul sus indicat (f. 17 -24).Contestatia sa a fost solutionata prin decizia 8. care cnform prevederilor legale sus mentionate poate fi atacata in instanta.
0bligatia de a contribui la F. a fost reglementata pentru perioada in litigiu respectiv 2002-2008 de doua acte normative respectiv OUG 1. si L. 9..In aceste acte normative precum si in actele normative emise in vederea aplicarii lor nu exista reguli procedurale diferite de cele privind colectarea celorlalte creante fiscale .Ca atare si in cazul acestora titlul de creanta il reprezinta declaratia contribuabilului sau in lipsa unei asemenea declaratii decizia de impunere.
In speta pentru anii 2002-2007 reclamantul a facut asemenea declaratii la data de (...)(f.52-57)iar pentru anul 2008 la data de (...). T. a apreciat ca indiferent care ar fi titulatura acestor declaratii din cuprinsul lor rezulta in mod neechivoc ca aceste declaratii au fost date de catre reclamant pentru constituirea unui titlu de creanta pentru obligatii la F. care ulterior sa devina titluri executorii .Ca atare indicarea unui alt titlu decit cel expres prevazut de actele normative in domeniu este o neregularitate procedurala care trebuie analizata prin prisma dreptului comun in materie de neregularitati procedurale respectiv prin prisma art. 105 alin. 2 C.pr.civ.Ea nu vatama in asa masura interesele reclamantului incit aceasta vatamare sa nu poata fi inlaturata deci prin anularea acestor declaratii pe acest simplu considerent.De asemenea avind in vedere calitatea reclamantului tribunalul apreciaza nu se poate retine un viciu de consimtamint reclamantul pe baza cunostiintelor sale putand sa refuze semnarea acestor declaratii daca ar fi dorit acest lucru .
Asadar o prima concluzie care se poate retine in speta este aceea ca pentru o parte din debitul efectiv exista un titlu de creanta .Pornind de la aceasta constatare tribunalul retine ca stabilirea creantei fiscale sus mentionate prin aceste declaratii s-a facut in termenul de prescriptie a dreptului de a stabili creantele fiscale prevazut de art. 91 din OG 9. si care incepe sa curga de la inceputul anului urmator celui pentru care este datorata creanta respectiva (in speta pentru anul 2002 incepand cu anul 2003 a inceput sa curga un termen de
5 ani ).Ca atare exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre reclamanta este neintemeiata.
Raportat la considerentele de mai sus rezulta ca singurele creante care pot fi analizate pe fond in sensul daca reclamantulle datoreaza sau nu sunt sumele indicate la f. 46 ca reprezentand contributie propriu zisa cuprinse in declaratiile mai sus mentionate .
Pentru perioada pentru care aceste sume au fost stabilite au fost in vigoare asa cum s-a aratat mai sus doua acte normative respectiv din 2002 si pana in mai 2006 inclusiv OUG 150/202 iar pentru perioada iunie 2006- decembrie 2008
L. 9..
Pentru prima perioada OUG 1. si nici L. 145/1997 indicata de catre parata nu cuprindea o prevdeere expresa in sensul ca contributia din speta se calcula raportat la toate veniturile realizate de catre o persoana care desfasura atat o activitate salariata cit si una nesalariata .Lipsa unei asemenea prevederi exprese duce la concluzia ca in temeiul art. 51 din OUG 1. o persoana de genul celei mai sus mentionate era considerata ca si-a indeplinit obligatia de plata a contributiei la F. daca achita de exempu cota de 6,5 % fie din venitul din salarii fie din venitul din acivitatea nesalariata . Reclamantul se afla pentru perioada mai sus mentionata in aceasta situatie respectiv in situatia in care a realizat atat activitati salariate cit si activitati liber profesioniste .Pentru activitatea salariata a achitat o contributie lunar la F. conform actelor aflate f. 70-172 si prin aceasta si-a indeplinit obligatia legala prevazuta de art. 51 din OUG 1.. In consecinta pentru aceasta perioda reclamantul nu are obligatia de a achita vreo alta suma cu titlu contributie la F. .
Pentru perioada iunie 2006-decembrie 2008 art. 257 din L. 9. prevede in mod expes ca in situatia in care o persoana realizeaza atat venituri din activitati salariate cit si din activitati nesalariate contributia se achita raportat la totalitatea veniturilor .Pentru aceasta perioada reclamantul datoreaza asadar contributia la F. si asupra veniturilor realizate din activitati nesalariate .
Reclamantul invoca ca nu datoreaza sumele din speta paratei intrucit materia din speta este guvernata de principiul alegerii libere a casei de asigurari de sanatate si avand in vedere ca nu a semnat un contract de asigruare de sanatate cu parata.
Intr-adevar alegerea libera a casei de asigurari este unul din principiile care guverneza asigurarile sociale de sanatate .Nu este insa mai putin adevarat ca aceste asigurari sunt obligatorii si au la baza principiul solidaritatii sociale . In speta se pune problema ca aceasta alegere libera poate paraliza caracterul obligatoriu al acestei contributii iar raspunsul daca o asemenea paralizarea este posibila este evident nu .Altfel spus asiguratul poate alege liber casa de asigurari de sanatate dar o asemenea alegere nu este facultativa ci obligatorie .0 persoana nu se poate ascunde in spatele acestei libertati de alegere pentru a nu opta pentru nici o casa de asigurari si pentru a nu contribui la fondul la care participarea este obligatorie .Ca atare cita vreme reclamantul nu a facut dovada ca a optat pentru o alta casa de asigurari si avind in vedere declaratiile pe care le- a depus tribunalul a apreciat ca invocarea principiuluis us indicat nu poate avea succes in cauza intrucit ar pemite reclamantului sa se sustraga de la partioarea la fondul sus mentionat.
În ce priveste lipsa unui contract de asigurare chiar daca nu s-a incheiat un asemenea contract in forma scrisa depunerea declaratiilor sus mentionate pentru perioada 2002-2007 si apoi pe anul 2008 indica faptul ca reclamantul a optat in sensul incheierii unui contract cu parata care a acceptat aceasta optiune incheindu-se un contract in sensul de negotium juris.
Având in vedere caracterul obligatoriu al contributiei practic in lipsa oricarei optiuni intre diversele case de asigurari de sanatate trebuie recunoscut oricarei case posibilitatea de a solicita aceasta contributie pentru ca altfel caracterul obligatoriu este unul iluzoriu.
Având in vedere considerentele 1-14 rezulta ca reclamantul datoreaza in baza unui titlu de creanta legal intocmit la F. suma de 3883,33 lei pentru perioada iunie 2006-decembrie 2008 Pentru aceeasi perioada pentru accesorii si contributia suplimentare nu exista titlu de creanta legal intocmit .Pentru perioda
2002-mai 2006 inclusiv el nu mai poate fi obligat la plata vreunei contributii catre acest fond nici cu titlu de principal si nici cu titlu de accesorii indifernet daca titlul de creanta este legal sau nu intocmit .In consecinta in temeiul tuturor textelor de lege mai sus mentionate tribunalul a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune si admis in parte actiunea principala in sensul celor mai sus expuse .
In ce priveste cererea de suspendare tribunalul a apreciat ca pentru solutionarea acesteia nu se datoreaza nici o cautiune art. 214 din OUG 9. fiind aplicabil doar in cazul suspendarii solicitate in temeiul art. 14 din L. 554/2004
.In seta asa cum rezulta din cele mai sus expuse exista o indoiala serioasa de legalitate pentru sumele pretinse de catre parata de la reclamant in suma totala de 153.443 lei mai putin pentru suma de 3883,33 lei mai sus mentionata
.Paguba iminenta consta in afectarea celorlalte activitati desfasurate de catre reclamant (f.270,271)fara legatura cu veniturile din acitivitatea de avocat si contributia la F. raportat la aceste venituri .In consecinta in temeiul art. 15 din L.
554/2004 tribunalul a admis cererea de suspedare a deciziei nr.8. respectiv suspendarea obligatiei de plata a tuturor sumelor stabilite in sarcina reclamantului ca obligatii de plata F. (debit ,accesorii)mai putin suma de 3833,33 lei mai sus mentionata .Conform textului de lege mai sus indicat aceasta suspendare isi produce efectele pana la solutionarea irevocabila a litigiului.
In ce priveste cererea reconventionala raportat la considerentele mai sus expuse privind actiunea principala tribunalul a apreciat ca parata are calitate procesual activa. Cererea re conventionala s-a formulat in anul 2010 .
Raportat la prevederile art. 91 din OG 92 j 2003 o stabilire a creantei fiscale in anul 2010 datoratte pentru anii (...) este prescrisa (anul 2004 perioada de stabilire este 2005-2009 inclusiv).
In ce priveste exceptia lipsei de inters legitim invocat de eate instanta din oficiu si pusa in discutia partilor la termenul de judecata din data de (...) tribunalul apreciaza ca atata vreme cit parata reclamanta reconventionala are posibilitatea de a emite decizie de impunere si a procedu la executarea silita in baza acesteia ea nu poate justifica in speta un folos practic legat de un drept ocrotit de catre lege,legiuitorul intelegand sa-i confere posibilitatea de a emite titluri de creanta si de a realiza executarea silita in baza lor fara a fi necesar sa se adreseze in acest sens instantei de judecata.
Pentru considerentele indicate in ceea ce priveste cererea principala o asemenea obligatie pe perioada 2002-mai 2006 inclusiv nici nu ar putea fi impusa .Totodata sanctiunea neintocmirii declaratiei nu este obligarea la intocmirea acesteia prin hotarare judecatoreasca si recugerea la executarea de drept comun ci sanctiunea consta in emiterea deciziei de impunre si executarea ei de catre organele de executare fiscala.
Având in vedere considerentele 17-19 tribunalul in baza OG 92 / 2003 a respins cererea reconventionala ca urmre a admiterii exceptiilor de mai sus si ca nefondata.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul P. M. Ș. prin care a solicitat admiterea recursului, respingerea recursului pârâtei ca nefondat, modificarea în parte a sentinței civile recurate în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ. fiind dată cu aplicarea greșită a legii, admiterea în întregime a acțiunii introductive a reclamantului, anularea în întregime a Deciziei nr.85/(...) emisă de pârâtă ca nelegală, anularea în întregime a tuturor actelor prin care s-au stabilit împotriva reclamantului obligații de plată la F., aferente perioadei iunie 2006- decembrie 2008, ca nelegale.
În motivare se arată că titlul executoriu nu se întemeiază pe un titlu de creanță. Sumele indicate în titlu cuprind 3 categorii de creanțe fiscale: contribuții, dobânzi și majorări de întârziere.
Referitor la contribuții susține că nu există un titlu de creanță menționată în titlul executoriu cu titlu de contribuții.
Totodată arată că nu există nicio decizie de impunere, emisă de către organul competent al CJAS C. sau hotărâre judecătorească privind contribuții datorate la F.
Rezultă că din punct de vedere procedural, titlul executoriu nu respectă condițiile procedurale exprese prevăzute de lege.
Referitor la dobânzi: aplicarea dobânzilor la debitul principal nu are nici un temei legal, pe de o parte, iar pe de altă parte nu există un titlu de creanță emis pentru această creanță solicitată la plată.
Aspecte legate de formă și de procedură:
Există 2 perioade distincte referitor la legea aplicabilă: pentru perioada
2002-2005 a fost în vigoare OUG nr.1. privind organizarea și funcționarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate: pentru perioada 2006 - 2008 este în vigoare L. nr.9. privind reforma în domeniul sănătății.
Aspecte legate de fond: susțin toate apărările reclamantului referitoare la dispozițiile art.1 alin.2 lit.a, art.8, art.53 alin.2 din OUG nr.1., art.208 alin.3 lit.a, art.215, art.257, art.259 alin.4 din L. nr.9., astfel cum au fost ele explicate în acțiunea introductivă de instanță.
Având în vedere că prevederile art.257 alin.3 din L. nr.9. care stipulează pentru prima dată faptul că se calculează contribuția asupra tuturor veniturilor realizate în același timp intră în vigoare începând cu data de (...) înainte de această dată nu există nici o prevedere legală care să stabilească obligația de a calcula contribuția asupra tuturor veniturilor realizate în același timp.
Prin urmare, pentru perioada de până la (...), a respectat prevederile art.1 alin.2 din OG nr.1., conform cărora asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și prevederile art.51 din OG nr.1., conform cărora persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate.
Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în ceea ce privește reținerea împrejurării că înscrisurile intitulate de către pârâtă „., semnate de reclamant sub amenințarea amendării de către pârâtă ar fi titluri de creanță.
Pârâta după cum bine constată instanța de fond, trebuia să emită decizii de impunere atât timp cât declarațiile semnate de reclamant nu puteau fi reținute ca titluri de creanță.
Creanțele cu titlu de contribuții la fondul F. au dobândit natura creanțelor bugetare, respectiv prescripțiile în termenul de 5 ani deabia prin adoptarea L. nr.9..
Neexistând titlu de creanță, așa cum a arătat în analiza considerentului instanței de fond, nici stabilirea creanței fiscale nu s-a făcut în interiorul termenului de prescripție.
Prin recursul formulat de C. de A. de S. a J. C. se solicită casarea sentinței civile menționate ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă acțiunea formulată de reclamant.
In conformitate cu prevederile art.1 ,alin(l), lit.c) al L. nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice respectiv art.2 ,alin. 1 din OUG nr.1. privind privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si actualul art.259, alin.(7), lit.b) al L. nr.9. privind reforma in domeniul sanatatii, persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de O. G. nr. 9. privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada.
In acest context mentionează ca potrivit art.91 , alin.(l) al CPF dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu ) excepția cazului în care legea dispune altfel, iar art.259,alin.8 din L. nr.9. dispune pentru situatiile prevazute la alin. 7 ca termenele de prescriptie privind obligatiile fiscale se calculeaza incepand cu data primei solicitari de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurari de sanatate sau la solicitarea persoanelor in vederea dobandirii calitatii de asigurat, dupa caz. In speta creanta fiscala s-a nascut la data de 0(...).
Referitor la afirmatiile reclamantului potrivit carora nu a incheiat nici un contract cu C. de asigurari de sanatate si pe cale de consecinta nu datoreaza vreo contributie la fond, se impune a fi facuta precizarea ca acest contract trebuie privit ca un act pur administrativ, bazat exclusiv pe prevederile L. nr.9..
Drepturile si obligatiile asiguratilor cat si a furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite cu exactitate in L. nr.9. si preluate de contractul dintre asigurat si C. de A. de S., personalizandu-l doar prin datele de identificare ale partilor. Nici o alta clauza nu poate fi stabilita intre parti in afara celor deja stabilite de catre legea nr.9.. Astfel acest contract devine mai degraba o evidenta administrativa, o recunoastere a partilor ca vointa lor este de a pune in practica normele stabilite prin L. nr.9..
Contestatorul avea obligatia de a incheia si acest contract care este de natura administrativa, dar nu si-a respectat nici aceasta din urma obligatie.
Pentru a veni in sprijinul contribuabilului care a prezintat la CAS C. doar
Deciziile de impunere privind veniturile realizate, emise de A. F. P., fara a-si intocmi insa Declaratiile privind obligatiile catre F., institutia i-a pus la dispozitie acest formularul ajuta sa-l completeze.
Toate acestea se indeplinesc cu acordul si in prezenta contribuabilului , finalizandu-se prin semnarea" D. ... ". Formularul " Declaratie privind obligatiile catre F. ..... , este cel publicat initial in Anexa 2 a Ordinului nr.221/2005 al CNAS si in prezent in Ordinul 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Consideră ca este inadmisibil ca o persoana care exercita profesia de avocat sa semneze declaratia pe care exista mentiunea : " Sub sancțiunea faptei de fals în acte publice, declar ca am verificat datele din prezenta declarație și în conformitate cu informațiile furnizate, o declar corecta și completa.
Prezentul titlu de creanta devine titlu executoriu, la data la care creanta este scadenta conform legii. "si sa sustina apoi in fata instantei ca a facut acest lucru sub amenintare.
Analiza recursurilor formulate prin raportare la motivele invocte de recurenți
și dispozițiile legale incidenta relevă următoarele :
Prima critică a reclamantului recurent vizează inerpretarea tribunalului cu privire la titlul executoriu acesta susținând că nu există nicio decizie de impunere, emisă de către organul competent al CJAS C. sau hotărâre judecătorească privind contribuții datorate la F.
Concluzia pentru acest aspect a recurentului este că din punct de vedere procedural, titlul executoriu nu respectă condițiile procedurale exprese prevăzute de lege.
0bligatia de a contribui la F. a fost reglementata pentru perioada in litigiu respectiv 2002-2008 de doua acte normative respectiv OUG 1. si L. 9..
T. a apreciat că întrucât In aceste acte normative precum si in actele normative emise in vederea aplicarii lor nu exista reguli procedurale diferite de cele privind colectarea celorlalte creante fiscale , in cazul acestora titlul de creanta il reprezinta declaratia contribuabilului sau in lipsa unei asemenea declaratii decizia de impunere.
Curte reține că deși contribuția la F. este o creanță bugetară și prin urmare obligația de plată și executarea ei se poate realiza doar potrivit art 110 din Cod pr fisc, în baza unui titlu de creanță și a unui titlu executoriu, astfel că din această perspectivă statuările tribunalului că în lipsa unei dispoziții cu privire la tipul actului titlul de creanta il reprezinta declaratia contribuabilului nu pot fi primite .
Normele de procedură fiscală , care orice normă de procedură vizează formele pe care le înbracă un act și etapele de urmat pentru valorificarea lui confirmă necesitatea întocmirii initiale a titlului de creanță, care devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată sau a termenului prevăzut de lege pentru contestare . .
Titlul de creanță este definit ca actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii conform art 110 al 3 din OG nr 9..
Norma de procedură care stabilește mijloacele de stabilire a obligațiilor fiscale este art 85 al 1 din OG nr 9. .
Textul stabilește că impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4)și prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Existența unei creanțe fiscal impune așadar emiterea unui titlu de creanță materializat în una din cele două documente amintite ,o declarație fiscală a contribuabilului sau o decizie de impunere.
Așadar înscrisurile denumite declarațiile privind obligațiile de constituire și plată la F. datorate de persoanele ale căror venituri sunt impuse pe baza venitului efectiv realizat nu pot constitui titluri de creanță.
Un argument fundamental reținut în literatura de specialitate este acela că actul administrativ și mai cu seamnă actul administrativ fiscal impune exigențe de ordin formal pentru existența sa valabilă. Dacă în dreptul privat forma nu este o condiție de valabilitate decât în mod excepțional, fiind dominant principiul consensualismului, în dreptul public forma este esențială, fiind urmarea unei proceduri de emitere a cărei nerespectare atrage sancțiuni pentru actul administrativ fiscal astfel emis. Putem afirma că dreptul public este guvernat de principiul formalismului.
Acest formalism este consecința interesului public protejat - uneori în antiteză cu interesele private și autoritățile publice protejând acest interes public în mod inerent „restrâng"; anumite libertăți ale cetățeanului.
Tocmai de aceea comportamentul autorității trebuie să fie consacrat de anumite tipare predefinite legal - pentru a nu exista ingerințe nepermise legal. In sens larg denumim prin formalism atât totalitatea elementelor conținute într-un act administrativ fiscal cât și procedura de emitere - modalitatea prin care autoritățile produc actul, fără însă a nu le diferenția.
Apare în raport de cele evidențiate că toate aceste reguli au fost ignorate de pârâtă la emiterea actului contestat și ca atare acesta nu poate constitui titlu de creanță în lipsa asumării prin semnătură în scopul edictat de lege a documentelor și nu pentru alte autorități .
Raportat la caracterul formal evidențiat anterior trebuie subliniat că declarațiile trebuie să îndeplinească formal cerințele impuse de art 82 Cod pr fisc.
Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal.
În declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
Contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit.
T. a reținut că indiferent care ar fi titulatura acestor declaratii din cuprinsul lor rezulta in mod neechivoc ca aceste declaratii au fost date de catre reclamant pentru constituirea unui titlu de creanta pentru obligatii la F. care ulterior sa devina titluri executorii, însă aceste concluzii nu pot fi apreciate ca fiind corecte întrucât atâta timp cât legiuitorul instituie anumite reguli cu privire la forma și conținutul unor declarații îndeplinirea exactă a exigențelor textului apare ce fiind o condiție de valabilitate a actului .
Contrar susținerilor recurentului cu privire la lipsa unui contract care să dea naștere obligațiilor față de pârâtă Curtea reține că L. nr 9. și OUG nr 1. impuneau încasarea acestor contribuții inclusiv în lipsa unui contract de asigurare și respectiv în cazul neprestării niciunui serviciu medical.
Astfel prevederile art.208 alin.3 din L. 9. statuează A.le sociale de sănătate sunt obligatorii și functionează ca un sistem unitar.
Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație potrivit Art.211 din L. 9...
Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca ori in baza unui statut special prevăzut de lege, precum si persoanelor fizice, după caz.) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.) Prevederile alin. (1) si (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente, potrivit art .215 din L. 9..
Obligația privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente ,textul enunțat nefiind susceptibil de o altă interpretare însă revine și autorității pârâte obligația de a respecta normele de procedură instituite și invocate chiar de către acesta .
Reclamantul în virtutea calității sale este obligat, prin efectul L. 9., să achite contribuția la F., fiind înscris, de altfel, în această calitate în evidențele CAS C. însă numai în măsura în care ssunt emise titluri ce îndeplinesc condițiile legii .
Nu există identitate între noțiunile de persoană obligată la plata contribuției la fond și persoană asigurată, o persoană obligată la plată se consideră a fi asigurată numai în condițiile art.211 și 213 din lege.
Obligația privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate subzistă, în temeiul legii, chiar în situația refuzului de încheiere a contractului de asigurare și chiar în lipsa afilierii libere la o casă de asigurări de sănătate. În acest caz, persoana nu se consideră a fi asigurată și nu beneficiază de întreg pachetul de bază de servicii medicale, ci numai de serviciile prevăzute de art.220 din lege (pachetul minimal), dar debitele înregistrate la fond vor fi calculate și recuperate de casa de asigurări;
Prevederile art.208 alin.6 din lege confirmă în mod imperativ că nici măcar asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate;
În concluzie contribuția la fond este o creanță bugetară, care se execută în condițiile Codului de procedură fiscală și cu privire la care se calculează accesorii în condițiile aceluiași act normativ ceea ce presupune respectarea tuturor exigențelor necesare validității unor astfel de titluri .
Contribuția la fond nu reprezintă contravaloarea prestațiilor viitoare - și nu se cuantifică în contul fiecărui asigurat suma cu care acesta contribuie la fond, suma din care ulterior să se deconteze serviciile de care asiguratul a beneficiat. Acesta este un mecanism specific asigurărilor de sănătate private, voluntare și nu este specific asigurărilor sociale de sănătate care au un caracter obligatoriu.
T. a statuat în mod corect că dreptul de alegere libera nu poate paraliza caracterul obligatoriu al acestei contributii , iar asiguratul poate alege liber casa de asigurari de sanatate dar o asemenea alegere nu este facultativa ci obligatorie.
Raportat la cele evidențiate și susținereile recurentei pârâte sunt corecte în ceea ce privește împrejurarea că în conformitate cu prevederile art.1 ,alin(l), lit.c) al L. nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice respectiv art.2 ,alin.
1 din OUG nr.1. privind privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si actualul art.259, alin.(7), lit.b) al L. nr.9. privind reforma in domeniul sanatatii, persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de O. G. nr. 9. privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă .
Toate aceste texte legale enunțate de recurenta pârâtă însă nu pot primi valențele dorite de acesta în prezentul litigiu întrucât în raport de procedurile evidențiate , așa cum corect a reținut și tribunalul în examinarea exceptiei lipsei de inters legitim , atata vreme cit parata reclamanta reconventionala are posibilitatea de a emite decizie de impunere si a proceda la executarea silita in baza acesteia ea nu poate justifica in speta un folos practic legat de un drept ocrotit de catre lege,legiuitorul intelegand sa-i confere posibilitatea de a emite titluri de creanta si de a realiza executarea silita in baza lor fara a fi necesar sa se adreseze in acest sens instantei de judecata.
Justificarea interesului la momentul declanșării demersului judiciar este o condiție esențială ori în lipsa evidențierii unui astfel de interes raportat la textele legale invocate care enunță un alt tip de raport și o altă procedură de emitere și verificare a acestor titluri toate celelalte apărări formulate în privința cererii reconvenționale nu vor fi supuse analizei .
Existența obligației privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate s-a evidențiat că subzistă, în temeiul legii, chiar în situația refuzului de încheiere a contractului de asigurare și chiar în lipsa afilierii libere la o casă de asigurări de sănătate astfel că aserțiunile recurentei au primit o analiză sub acest aspect care însă nu este de natură a modifica sentința recurentă potrivit celor evidențiate anterior .
Considerentele evidențiate au relevat ca recursul reclamantului apare ca fiind fondat întrucât Curtea a reținut că nu există un titlu executoriu în speță așa cum a afirmat și reclamantul iar recursul pârâtei este nefondat în raport de cele evidențiate anterior , astfel că în baza art 312 C pr civ , va respinge recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. și va admite recursul declarat de reclamantul P. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.1037 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o va modifica în sensul că admite acțiunea reclamantului și anulează decizia nr.85/(...) precum și toate actele prin care s-a stabilit împotriva reclamantului obligații de plată la F. și va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C.
Admite recursul declarat de reclamantul P. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.1037 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului și anulează decizia nr.85/(...) precum și toate actele prin care s-a stabilit împotriva reclamantului obligații de plată la F.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
L. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. A. M.
