Decizia nr. 10122/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10122/2012
Ședința ata de 05 D. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții G. V., S. A. L., P. D., P. D., P. F. I., M. E. A., M. L., C. M., P. S. G., C. S. L., C. R., Z. G., D. S., D. G. V., M. I. O., J. F. T., S. V., S. J., B. M., B. C. C. D., P. M., M. I., C. C.-L., Z. M. L., Ș. A.-L., O. A., P. C., B. C.-A., B.-C. N., M. M.-D., M. M., B. F. M., M. G., L. O., P. D. I., P. M. N., C. C. L., M. C. L., C. D., împotriva sentinței civile nr. 3986 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. S. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi salariale L. nr. 330/2009.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de (...) intimata D. G. a F. P. S., în numele M. F. P. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105,
106, 109 din L. nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3986 din 05 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a respins acțiunea reclamanților G. V., S. A. L., P. D., P. D., P. F. I., M. E. A., M. L., C. M., P. S. G., C. S. L., C. R., Z. G., D. S., D. G. V., M. I. O., J. F. T., S. V., S. J., B. M., B. C. C. D., P. M., M. I., C. C.-L., Z. M. L., Ș. A.-L., O. A., P. C., B. C.-A., B.-C. N., M. M.-D., M. M., B. F. M., M. G., L. O., P. D. I., P. M. N., C. C. L., M. C.
L., C. D. în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. S., pentru plată drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2011, în baza Legii-cadru nr. 284/2010 a început să își producă efectele L. nr. 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel începând cu data de (...) cuantumul salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și al indemnizațiilor de încadrare s-au majorat cu 15%. Cu același procent s-au majorat și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor,compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.
L. nr. 285/2010 impune o serie de restricții privind plata muncii suplimentare, acordarea premiilor, primelor de vacanță, tichetelor de masă,cele cadou și cele de vacanță, ajutoarelor și indemnizațiilor. Totodată, prin art. 14 din acest act normativ se precizează că, drepturile salariale care se includ în salariul de bază nu trebuie să se majoreze cu 15%.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 din L. nr. 285/2011 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Curtea Constituțională, prin D. nr. 1. și nr. 1., a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din L. privind salarizarea pe anul 2011, art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din L.-cadru privitoare la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
De asemenea, a arătat, în privința aplicării art. 53 din Constituția Românei, că au fost respectate cerințele atunci când a fost restrâns dreptului fundamental la un salariu pentru munca depusă.
În acest context Curtea a amintit că prin D. nr. 1250 din (...) și nr.
1601/2010 a statuat că, ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unei clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Caracterul obligatoriu al convențiilor individuale sau colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele individuale sau colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Sporurile, primele și stimulentele nu se subsumează sintagmei de măsuri de protecție socială și ca atare, nu se poate vorbi de vreo intervenție a legislativului în sfera puterii executive sau judecătorești. Mai mult efectele măsurilor stabilite prin L. nr. 1. nu au fost absorbite la nivelul preconizat necesitând și pentru anul 2011 aplicarea în continuare a unor măsuri de corecție, măsuri necesare într-o societate democratică.
Curtea Constituțională a stabilit de asemenea că prin această reglementare, respectiv L.-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu s-au încălcat prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și alin. (5), art. 44, art. 47 alin. (1), art. 53 și art. 135 alin. (1) lit. f) din Constituția României deoarece, dreptul la muncă fiind un drept complex care include și un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
S-a reținut de asemenea, că efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Curtea a reținut că recalcularea cuantumului salarialului/indemnizației/soldei, ca un corolar al dreptului la muncă este prevăzută prin legea criticată și se impune în vederea stabilirii unui sistem unitar de salarizare a personalului plătit din bugetul general consolidat al statului și care să fie sustenabil.
Cu toate acestea, chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei legi, acest fapt nu împiedică instanța investită să cerceteze dacă aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare, C.i Europene a D. O..
După cum se cunoaște Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. La rândul său Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C. ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifică caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
În practica acestei instanțe au fost pronunțate mai multe hotărâri cu privire stabilirea drepturile salariale ale angajaților, plata acestora și ingerința statului în reglementarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., s-a prevăzut că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin. (2) din aceeași dispoziție se arată că dispozițiile de la alin. (1) nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.
În jurisprudența C. Europene a D. O.(C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de
„. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate , iar salariul, unui bun proprietate privată.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comporta anumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților, începând cu data de (...), în baza art. 8 din L. nr. 285/2010, corespunde limitărilor prevăzute de C. trebuie avute în vedere următoarele aspecte: ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din 04.2007,
Kechko vs. Ucraina din (...) și Lelas vs.Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că, C. nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex. prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată). Apoi, este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri, indemnizații ori compensații, făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin includerea premiului anual în majorarea de 15% a salariului de bază a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce la o lipsă la încălcarea art. 1 al Protocolului nr. 1 deoarece, așa cum a arătat mai sus, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare în spețele anterior menționate Curtea a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
De asemenea, prin O. nr. 598 din (...) a Comisiei de la V., opinie care a fost adoptată la cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la V. s-a arătat în mod expres,că, în lipsa unor interdicții constituționale exprese ,o reducere a salariilor judecătorilor poate fi justificată în situații excepționale și în anumite condiții stricte, fără a fi privită ca o încălcare a independenței autorității judecătorești.
Pe de altă parte H. în cauza M.u vs. România din (...) și H. în cauza Aurelia
P.a vs. România din (...) nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege , drepturile salariale stabilite prin C. I. de M. și actele adiționale la acesta, ori prin C. C. de M..
Față de cele ce preced, având în vedere că măsura este una temporară, a fost prevăzută de lege, a fost aplicată întregului personal plătit din fonduri publice și nu a adus atingere substanței drepturilor salariale ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G. V., S. A.
L., P. D., P. D., P. F. I., M. E. A., M. L., C. M., P. S. G., C. S. L., C. R., Z. G., D. S., D. G. V., M. I. O., J. F. T., S. V., S. J., B. M., B. C. C. D., P. M., M. I., C. C.- L., Z. M. L., Ș. A.-L., O. A., P. C., B. C.-A., B.-C. N., M. M.-D., M. M., B. F. M., M. G., L. O., P. D. I., P. M. N., C. C. L., M. C. L. și C. D. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Apreciază ca in mod gresit instanta de fond a respins cererea formulata, invocandu-se dispozitiile Legii 285/20010 respectiv faptul ca sumele care ar fi constituit fondul de premiere au fost avute in vedere la majorarea cu 15% a drepturilor salariale care s-au acordat de la data de (...) , precum si dispozitiile Deciziei 1250/2010 si 1601/2010 pronuntate de Curtea C.
H. pronuntata de instanta de fond este data cu aplicarea gresita a legii intrucat dispozitiile Legii 285/2010 nu puteau sa-si produca efectele decat pentru viitor, neputand afecta exercitiul unui drept castigat , dreptul la premiul anual aferent anului 2010 fiind nascut la data de (...) . Totodata din insasi formularea textului legal rezulta ca dreptul castigat - respectiv premiul anual aferent anului 2010 - nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011 , formularea fiind aceea" ca nu se acorda" si nu " Nu mai au dreptul ". Pe de alta parte, apreciază ca D. C. C. mentionate in dispozitivul sentintei nu sunt aplicabile in speta de fata.
Avand in vedere cele de mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost el formulat si pe cale de consecinta obligarea IPJ S. si a chematului in garantie la plata sumelor reprezentand prima de vacanta aferenta anului 2010.
Pârâtul intimat I. DE P. J. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat - fila 7.
În cauză a formulat întâmpinare și D. G. A F. P. A J. S. în numele chematului în garanție intimat M. F. P. solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele
9-11.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauză vizează îndreptățirea reclamanților recurenți, lucrători de poliție în cadrul IPJ S. la plata premiului anual aferent anului 2010.
În baza unei judicioase analize a legislației aplicabile în materie, instanța de fond a respins acțiunea astfel formulată considerând că măsurile dispuse de legiuitor în materia drepturilor salariale, aplicabile întregului personal plătit din fonduri publice nu au adus atingere drepturilor de natură patrimonială ale reclamanților.
Recurenții invocă drept argumente în sprijinul demersului lor pe de o parte neretroactivitatea Legii nr. 285/2010, iar pe de altă parte formularea cuprinsă în actul normativ „nu se acordă"; și nu „nu mai au dreptul";. De asemenea, se arată că dispozițiile deciziilor C. C. nr. 125/(...) și nr. 1601/2010 nu sunt aplicabile în speță.
Raportat la aceste motive de recurs, Curtea statuează în sensul că potrivit prevederilor art. 8 din L. nr. 285/2010 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.";
Norma legală menționată a făcut obiectul controlului de constituționalitate, stabilindu-se de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1. faptul că
„dispozițiile privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fonduri publice… sunt constituționale";.
Nu este vorba în speță despre o aplicare retroactivă a unui act normativ și nici de o afectare a unor drepturi fundamentale, în condițiile în care sporurile, stimulentele, premiile, adausurile la salariul de bază au fost catalogate ca fiind drepturi salariale suplimentare, plătite în funcție de veniturile bugetare realizate.
Premiul anual solicitat de către reclamanți, aferent anului 2010 urma să fie plătit în anul următor - 2011 dar în condițiile intrării în vigoare a Legii nr.
285/2010 aceste sume au fost încorporate în majorările salariale acordate începând cu luna ianuarie 2011.
Față de aceste considerente, demersul reclamanților recurenți apare ca neîntemeiat, impunându-se în baza art. 312 C.pr.civ. respingerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de G. V., S. A. L., P. D., ș.a împotriva sentinței civile nr. 3986 din 05 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: I. D.-D.
