Decizia nr. 5847/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5847/2012
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul O. S. T. - C. R. împotriva sentinței civile nr. 242 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. B.
N. în contradictoriu cu intimatul B. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari acțiune în răspundere patrimonială.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 242/(...) a T. B.-N. a fos admisă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului.
A fost espinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul O. S. T.
- C. R.,. împotriva pârâtului B. D.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată inițial la secția civilă I a T. B.-N. sub nr. (...), reclamantul O. S. T.-C.
R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. D. obligarea acestuia din urmă la plata către reclamantă a sumei de 16.102,50 lei cu titlu de prejudiciu material, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a fost angajatul reclamantului în funcția de pădurar, având în gestiune cantonul 12 T.u din districtul III Iliuța. În luna martie a anului 2010 s-a efectuat un control de fond cu privire la gestiunea cantonului, rezultatele acestuia fiind consemnate în actul de control de fond 1. înregistrat sub nr.
1834/(...).
Anterior controlului, conform uzanțelor, s-a solicitat pârâtului o declarație cu privire la pagubele pe care le aduce la cunoștința organelor de control, în care acesta a indicat faptul că se vor găsi 11 cioate tăiate în delict de autori necunoscuți, dintre care pentru 6 cioate s-a găsit materialul lemnos la fața locului, încheindu-se un proces verbal de reținere-confiscare, urmând ca materialul lemnos să fie valorificat, prin urmare răspunderea pârâtului fiind înlăturată pentru cele 6 cioate.
Urmare controlului, din volumul total de 99,1 mc masă lemnoasă găsiți lipsă, s-a justificat de către pârât doar 7,545 mc (cele 6 cioate), rămânând nejustificați (prin urmare lipsă în gestiune) 91,555 mc, în valoare totală de
16.102,5 RON, calculat conform OUG nr. 85/2006 coroborat cu O. 7. al M. și codul fiscal.
Se arată că deși în cuprinsul notei justificative solicitate pârâtului, acesta a recunoscut că nu poate justifica lipsa în gestiune și că nu are obiecțiuni față de modul în care s-a efectuat controlul de fond, a refuzat nejustificat să semneze un angajament de plată pentru sumele lipsă din gestiune, situație față de care reclamantul a formulat acțiunea, precizându-se și faptul că pârâtului i s-a desfăcut contractul de muncă, decizie necontestată de către acesta.
În drept, au fost invocate disp. art. 270 din legea nr. 53/2003, OUG nr.
85/2006 aprobată prin legea nr. 8., O. nr. 7. al M., art. 128 alin. 4 lit. d și alin. 8 lit. a-c din C. F., și pct. 18 alin. 4 din titlul VI al HG 44/2004 - Normele de aplicare ale codului fiscal, art. 274 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 9 iunie 2011, Secția civilă I a T. B.-N. a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și trimiterea acesteia la Secția C. de C. A. și F. a T. B.-N. (actuala secție II civilă, de contencios administrativ și fiscal), reținând în considerentele încheierii faptul că pârâtul a avut funcția de pădurar în cadrul reclamantului S. T. - C. R., făcând parte astfel din categoria personalului silvic, definită prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. 5. privind statutul personalului silvic. Articolul 58 alin. 1 din ordonanță stabilește că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 1. privind statutul funcționarilor publici (în speță interesând art. 85 și 85), fără să se distingă între funcționarii publici și salariații care, împreună, fac parte din personalul silvic. Din interpretarea prevederilor arătate s-a dedus că L. 53/2003 (C. muncii) constituie dreptul comun în domeniul raporturilor de muncă ce izvorăsc din contractul individual de muncă, iar O.U.G. 5. reprezintă lege specială care trimite la o altă lege specială, respectiv L. 1., concluzia finală fiind aceea că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze procesul izvorât din raporturile de muncă dintre reclamant și pârât având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a celui din urmă.
Ulterior transpunerii cauzei, instanța de contencios administrativ și fiscal astfel investită a invocat, în ședința publică din data de (...), în exercitarea rolului activ impus de prevederile art. 129 alin. 4 C.pr.civ., aspectul de drept relativ la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 84 - 85 din L. nr. 1., aceasta raportat la cele ale art. 58 din OUG nr. 5..
Cu privire la aspectul pus în discuția contradictorie a părților, pârâtul B. D. a formulat note de ședință prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului O. S. T. - C. R., cu cheltuieli de judecată, susținând că potrivit dip.art.58 din OUG 5. „personalului silvic i se aplică disp.Legii nr.1. privind Statutul funcționarilor publici…";
In ceea ce privește răspunderea civilă a funcționarului public aceasta se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului instituției în care funcționează (art.84 lit.a din L. nr.1.), iar modalitatea de recuperare a pagubelor aduse potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate se face prin emiterea de către conducătorul instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de impunere, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei (art.85 alin.1 L.).
Spre deosebire de angajarea răspunderii pentru pagubele produse cu vinovăție de către funcționarii publici prin emiterea ordinului sau a deciziei de imputație, pentru celelalte categorii de personal angajat cu contract de muncă, răspunderea patrimonială se face în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor (art.270 C. Muncii).
Cu alte cuvinte legiuitorul instituie modalități distincte de recuperare a prejudiciului atunci când se referă la funcționarii publici, special prevăzute de L..
Ori, în cazul acesta, consideră că în mod greșit reclamantul a înțeles să apeleze la disp.art.270 C. muncii, care se aplică salariaților angajați pe bază de contract de muncă, respectiv o acțiune în pretenții și nu cele distinct și special prevăzute de disp.art.84 și 85 din L. nr.1., pentru funcționarii publici, categorie în care se încadrează și pârâtul, potrivit disp.art.58 (1) din OUG 58/2000, astfel încât solicită respingerea acțiunii a inadmisibilă.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pentru stabilirea răspunderii materiale a pârâtului, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul B. D. (pădurar angajat al reclamantului O. S. T.-C.).
Instanța de contencios administrativ, neavând o competență de plenitudine, nu se poate investi legal cu cereri de chemare în judecată pentru stabilirea răspunderii patrimoniale în sarcina personalului contractual
(pădurarilor), cu excepția contestației împotriva actului administrativ de imputație (ordin, dispoziție) emise în baza art.85 alin.2 din L. nr.1. privind
Statutul funcționarului public, iar aceasta pentru funcționarii publici sau asimilaților acestora.
Potrivit disp.art.6 alin.1 din nr.OUG85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, "personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial în conformitate cu prevederile CAP.III al titlului XI din L. nr.53/2003 - { H. "http://jurisprudentacedo.com/legea-53-2003-codul-muncii/" o "C. muncii actualizat - L. 53 2003" "_blank" |C. Muncii} cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Personalul silvic se împarte în două categorii: funcționari publici numiți în funcție printr-un act administrativ (ordin, decizie,dispoziție) și personal contractual pentru care se încheie un contract individual de muncă, contract în temeiul căruia salariatul este obligat să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator (art.10 din C. Muncii ).
Totodată, prin H. G. nr.1009 din (...) privind corelarea gradelor profesionale prevăzute în Statutul personalului silvic cu categoriile, clasele și gradele aferente funcțiilor publice prevăzute în Statutul funcționarilor publici (anexa 1) au fost corelate cu funcțiile publice și cuprinse în categoria funcționarilor publici numai următoarele categorii de personal silvic: - ingineri, categoria A (studii superioare de lungă durată); II. - subingineri categoria B (studii superioare de scurtă durată); III. - categoria C (studii medii liceale sau postliceale).
Așadar, personalul silvic cu atribuții de pază a pădurilor (cum este cazul pârâtului - pădurar) nu a fost cuprins în categoria funcționarilor publici.
Pe de altă parte, potrivit art.4 din L. privind statutul funcționarilor publici, raporturile de serviciu se exercită pe baza actului administrativ de numire, iar răspunderea civilă a funcționarului public se angajează potrivit art.84 din același act normativ, recuperarea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se realizează potrivit art.85 alin.1 din L. 1., prin { H. "http://jurisprudentacedo.com/Obligare-emitere-act-administrativ/" o "S. obligare emitere act administrativ, hotarari judecatoresti" "_blank" |emitere}a de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau dispoziție de imputare, în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Referitor la soluționarea litigiilor privind personalul silvic contractual, există o singură derogare prevăzută de art.52 alin.3 din OUG nr. 59 din (...) privind Statutul personalului silvic, în sensul că (partea nemulțumită de hotărârea C. de D. poate formula plângere la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință, însă această dispoziție are în vedere faptul că hotărârile C. de D., prin care se finalizează cercetarea prealabilă în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare de către personalul silvic, au caracterul unui act administrativ.
În litigiile întemeiate pe prevederile art.85 alin.2 din L. nr. 1. calitatea procesuală activă o are funcționarul public sau asimilatul acestuia care se adresează instanței de contencios administrativ cu contestație împotriva ordinului sau dispoziției de imputare emisă de autoritatea publică.
Or, în absența existenței unui ordin sau dispoziții de imputare emisă de către o instituție publică (sau persoană juridică ce exercită o activitate în regim de autoritate publică) împotriva unui funcționar public sau a unei persoane asimilate funcționarului public, apare ca inadmisibilă investirea instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei acțiuni în răspundere patrimonială în condițiile reglementate de C. muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs O. S. T.-C. R., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacată și respingând excepției inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, trimiterea cauzei pentru judecare pe fond la Tribunalul Bistrița Năsăud.
În motivarea recursului se arată că instanța a admis în mod nelegal excepția inadmisibilității acțiunii, neîntrând în cercetarea fondului, astfel că solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond la Tribunalul Bistrița Năsăud pentru următoarele argumente:
Din oficiu, precum și prin scriptul intitulat note de sedință formulat de pârât, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii subscrisei, reținându-se în esență că disp. art. 58 din OUG 5. (Statutul personalului silvic) conțin o normă de trimitere la legea 1. privind Statutul funcționarilor publici, iar potrivit acestui act normativ, art. 84 și 85 din lege, răspunderea patrimonială a funcționarului se angajează prin emiterea unui ordin sau dispoziții de imputare sau printr-un angajament de plată, astfel că ar fi inadmisibilă acțiunea de atragere a răspunderii materiale potrivit disp. art. 270 din codul muncii. Prin sentința recurată excepția a fost admisă nelegal.
Pârâtul B. D. este angajat cu contract individual de muncă al recurentului și nu este funcționar public numit în funcție printr-un act administrativ.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că pârâtul B. D. avea la acel moment, în funcția sa de pădurar, atribuții de pază juridică și de fapt a suprafeței de pădure.
În consecință, în baza principiului de drept "specialia generalibus derogant", atragerea răspunderii patrimoniale a personalului silvic pentru pagubele produse produse pe suprafețele de pădure pe care le are are în pază (adică exact obiectul prezentului litigiu), se face potrivit disp. art. 269 și 270 din codul muncii și nu potrivit normelor generale cuprinse în legea Statutului funcționarului public nr. 188/99.
Examinând recursul instanța constată următoarele:
Pârâtul are calitatea de pădurar, având atribuții de pază și de gestiune a fondului de pădure pe care îl are în pază.
OUG 5. acordă personalului silvic un statut special, diferit atât de al angajatului normal cu carte de muncă, dar și de al funcționarului public numit prin act administrativ. Art. 58 din OUG 5. este o normă generală de trimitere, care face aplicabile personalului silvic dispozițiile în materia funcționarilor publici cuprinse în L. 1., cu excepția evidentă a situațiilor în care prin însăși OUG 5. sau alte norme legale sunt instituite norme speciale, derogatorii de la regimul general al funcționarului public propriu-zis.
O astfel de normă specială în materie este cuprinsă în disp. art. 6 al. 1 din OUG 85/2006, aprobată prin legea 8.. Conform acestui text legal, "Personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din L. nr. 53/2003 - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Raportat la calitatea pârâtului, la atribuțiile acestuia și la dispozițiile speciale aplicabile în materia răspunderii pentru modul de exercitare a atribuțiilor de pază de către acesta, în baza art. 312 (3), art. 304 (9) Cod proc.civ., instanța va admite recursul declarat de O. S. T. - C. R. împotriva sentinței civile nr.242 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. B. N. pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bistrița Năsăud complet specializat pe litigii de dreptul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de O. S. T. - C. R. sentinței civile nr.242 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. B. N. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bistrița Năsăud - complet specializat pe litigii de dreptul muncii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.P.M.
