Decizia nr. 78/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 78/2012
Ședința publică de la 08 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare contestația îjn anulare formulată de contestatoarea D. PENTRU A. S., împotriva deciziei civile nr. 3810/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în contradictoriu cu reclamantul B. G. și chematul în garanție M. A. ȘI D. R., având ca obiect anulare act administrativ anulare și suspendare decizie eliberare din funcție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat B. G. personal.
Procedura este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 317 și urm., 320 C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezenta contestație este legal timbrată, iar la dosar s-a depus întâmpinare, de către reclamantul intimat.
Acesta din urmă pentru a suplini lipsa de semnătură de pe întâmpinare depune la dosar un exemplar de pe aceasta semnat, precizând că nu mai are alte cereri.
Curtea declară închis dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul contestației.
Reclamantul intimat solicită respingerea contestației conform motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 3810 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., a fost admis recursul declarat de B. G., împotriva sentinței civile nr.
7028/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care a modificat-o în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu D. PENTRU A. S. și în consecință a anulat decizia nr. 62/(...) și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei atacate, s-a dispus obligarea pârâtei la plata salariilor, îndemnizațiilor și sporurilor de care reclamantul nu a beneficiat ca urmare a eliberării din funcție, actualizate cu rata inflației.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 28,45 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul B. G. a fost angajatul pârâtei D. pentru A. S., având funcția publică de execuție de auditor. În temeiul HG nr.751/2010 privind măsurile de reorganizare a D. pentru A. județene și a municipiului B., precum și stabilirea nr. de posturi, precum și cele ale HG nr.725/2010 privind reorganizarea și funcționarea M.ui A. și D. R., precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, s-a realizat restructurarea D. pentru A. și Dezvoltare Rurală a județului S..
Prin O. M. 2001/(...) s-a aprobat structura organizatorică cadru a D. pentru A. județene și a municipiului B., prin O. M. A. și D. rurale nr.2002/(...) s-a stabilit Regulamentul cadru de organizare și funcționare a D. pentru A. județene și a municipiului B., iar prin O. M. A. și D. R. nr.2025/(...) Anexa A poziția 32 s-a aprobat structura cadru a D. pentru A. S. și Anexa B poziția 32 privind aprobarea statului de funcții a D. pentru A. S., Aviz ANFP nr.494695/(...), în cadrul căreia nu se mai regăsea funcția publică de execuție de auditor.
Prin aplicarea prevederilor Regulamentului aprobat prin O. nr.2. precum și a prevederilor art.99 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a asigurat posibilitatea tuturor salariaților din cadrul unității să participe la ocuparea prin examen a posturilor vacante din cadrul D. pentru A. S..
În vederea respectării prevederilor art.99 din Legea nr.188/1999, s-a asigurat posibilitatea tuturor salariaților din cadrul unității să participe la ocuparea prin examen a posturilor vacante din cadrul D. pentru A. S..
Examenul, la care a participat și reclamantul, s-a desfășurat conform
Regulamentului privind ocuparea prin examen a posturilor aferente funcțiilor publice supuse reorganizării prin reducere din cadrul aparatului propriu al M.ui A. și D. R. și din cadrul instituțiilor aflate în subordinea acestuia, aprobat prin O. M. nr.2003/(...).
Reclamantul a fost declarat admis la proba scrisa, punctajul final al probei scrise organizate în data de 25 august 2010 fiind de 64 de puncte. La proba interviu reclamantul a fost declarat admis, obținând un punctaj final de 66,67. În urma întocmirii situației finale în vederea ocupării posturilor supuse reorganizării prin reducere, reclamantul B. G. a fost declarat respins, în condițiile în care alți candidați au realizat un punctaj superior, ocupând astfel locurile vacante.
Reclamantul a contestat rezultatul final al examenului la comisia de contestații. . soluționării contestației a fost comunicat de către pârâtă, respectiv de către comisia de examinare în data de 30 august 2010 având nr. de înregistrare 3106/(...), din care rezultă faptul că rezoluția dată de către comisia de soluționare a contestațiilor în cazul reclamantului a fost „respins";. În urma acestei soluționări, pârâta a emis decizia nr.62/(...) prin care a decis acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice reclamantului, iar la data expirării acestui termen, eliberarea din funcția publică de execuție de auditor din cadrul D.A.D.R. S..
Reclamantul contestă această decizie invocând ca motiv de nelegalitate modul de desfășurare și punctare a probei de interviu. P. a depus la dosar lista cu întrebările și răspunsurile oferite la proba de interviu, iar comisia de organizare a comunicat reclamantului punctajul oferit la probele abilități de comunicare, capacitatea de analiză și sinteză și abilități impuse de funcție (f.38,
74).
Potrivit planului de interviu se puteau acorda maxim 25 punct pentru criteriul „. de comunicare";, maxim 50 de punct pentru criteriul „capacitate de analiză și sinteză"; și maxim 25 de puncte pentru criteriul „. impuse de funcție";.
La dosar a fost depus inclusiv interviul (intrebarile si raspunsurile) recurentului reclamant.
Curtea a observat două neregularități ale acestei probe.
În primul rând curtea a observat că potrivit planului de interviu s-au stabilit anumite criterii, iar potrivit întrebărilor adresate candidatului recurent s- au testat cu totul alte aptitudini. A. la întrebarea nr. 1 se solicită candidatului să indice modalitățile de modificare a raportului de serviciu al funcționarilor publici (întrebare cu caracter exclusiv teoretic), la întrebarea nr. 2 se solicită candidatului să indice care sunt calificativele obținute de funcționarii publici în urma evaluării (întrebare cu caracter exclusiv teoretic). Întrebarea nr. 3 impune candidatului sa enumere locurile de muncă anterioare, întrebarea nr. 4 cere candidatului să indice câteva puncte tari care îl recomandă, întrebarea nr. 5 cere candidatului sa indice daca are si alta activitate pentru care este remunerat, întrebarea nr. 6 cere candidatului să indice dacă știe să lucreze pe calculator iar întrebarea nr. 7 impune candidatului să realizeze un tabel cu 5 linii și 3 coloane și să îl printeze.
Altfel spus întrebările adresate nu sunt concludente, edificatoare și nu se suprapun peste criteriile avute inițial în vedere. Nici una din întrebări nu răspunde criteriului „. de comunicare";. Criteriul „analiză și sinteză"; este parțial atins de întrebarea nr 3 și 4, singurul criteriu cu adevărat testat prin întrebările formulate fiind „. impuse de funcție";.
Așadar întrebările alese cu se suprapun cu criteriile stabilite inițial, în sensul că nu prefigurează repere suficient de obiective de notare. C. contestă posibilitatea ca membrii comisiei să tragă anumite concluzii inclusiv din comportamentul verbal sau nonverbal al candidaților - însă aceste aprecieri au un caracter preponderent subiectiv în lipsa unei cuantificări prealabile.
În al doilea rând chiar în ipoteza în care s-a apreciat că interviu corespunde exigențelor minime de obiectivitate, curtea observă că notele acordate de cei trei membrii ai comisiei la interviu diferă atât demult încât nu se poate reține că a existat în fapt o analiză obiectivă a aptitudinilor candidatului.
Spre exemplu la criteriul „. impuse de funcție"; unul dintre candidați acordă punctajul maxim, adică 25 puncte iar ceilalți doi acordă fiecare câte10 puncte, adică mai puțin de jumătate din punctajul maxim. Dacă pentru acest criteriu se acordau note de la 1 la 10, candidatul a fost notat cu 10 de un membru al comisiei și respectiv cu nota 4 de ceilalți doi membrii ai comisiei. Ori asemenea diferențe de punctaj arată în mod indubitabil - lipsa oricăror criterii obiective la acordarea punctajului la proba cu interviu. Aceeași observație o are curtea și la punctarea celorlalte două criterii. A. la criteriul „. de comunicare"; se acordă punctaj maxim 25 puncte de către un membru al comisiei și puțin peste jumătate din punctajul de către ceilalți doi membrii ai comisiei. Situația este asemănătoare și în ce privește criteriul „capacitate de analiză și sinteză"; - unde există o diferență de 15 puncte între membrii comisiei.
Deși nu există expres prevăzută în O. nr. 2. această situație (a existenței unor diferențe importante de notare între membrii comisiei) ea putea fi asanată dacă se aveau în vedere prevederile referitoare la contestație (art. 30 lit. b, c). A. comisia de soluționare a contestațiilor trebuia să observe că potrivit art. 30 lit. b punctajul la interviu nu a fost acordat potrivit planului de interviu, întrebărilor formulate și răspunsurilor date de candidat. De asemenea comisia prin aplicarea prin analogie a art. 30 lit. c trebuia să observe că există diferențe mai mari de 10 puncte la interviu între membrii comisiei. Art. 30 lit. c are în vedere ipoteza probei scrise - la care se acordă maxim 100 de puncte și situația în care comisia de contestație acordă o notă mai mare cu peste 10 puncte decât comisia de examinare. Ori dacă în cazul probei scrise este admisibilă o contestație dacă există o diferență de peste 10 puncte la un maxim de 100 de puncte, cu atât mai mult la proba cu interviu unde se acordă tot un maxim de 100 de puncte trebuiau observate aceste decalaje majore.
Ori din modul de soluționare a contestației candidatului recurent curtea deduce că nu s-au avut cu adevărat în vedere criteriile obiective indicate în planul de interviu. Prin urmare contestația candidatului trebuia admisă.
Curtea nu a putut reține ca reper obiectiv rezultatul punctajului acordat la interviu, singurul reper obiectiv fiind rezultatul probei scrise. Ori față de rezultatul probei scrise, curtea a observat că recurentul candidat a obținut o nota mai mare decât a ultimului candidat admis și din această perspectivă a promovat examenul organizat.
Față de această împrejurare, potrivit art. 312 cod pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 cod pr. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 curtea a apreciat ca fondat recursul formulat de către recurentul B. G., împotriva sentinței civile nr.
7028/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care a modificat-o în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu D. PENTRU A. S. și în consecință a anulat decizia nr. 62/(...); a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei atacate; a dispus obligarea pârâtei la plata salariilor, îndemnizațiilor și sporurilor de care reclamantul nu a beneficiat ca urmare a eliberării din funcție, actualizate cu rata inflației și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
28,45 lei. Instanța a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul D.
PENTRU A. S., solicitând admiterea contestației formulate, anularea în întregime a Deciziei atacată și pe cale de consecință, să se dispună prin rejudecare - respingerea cererii formulate prin recurs de către recurent, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În susținerea contestației în anulare arată că prin recursul formulat recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 7028/(...) în sensul admiterii acțiunii introductive, respectiv anularea Deciziei nr. 6. prin care a fost eliberat din funcția publică de execuție de A., reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei, cea de auditor, obligarea instituției noastre la plata salariilor, indemnizațiilor și sporurilor de care nu a beneficiat ca urmare a eliberării din funcție (auditor) , de la data de la care a fost privat de aceste drepturi.
Instanța judecătorească a fost investită să soluționeze cauza în aceste limite, adică legalitatea și temeinicia emiterii Deciziei nr. 6. de eliberare din funcția de auditor.
P. pe scurt datele speței, detalii ce rezultă din dosarul cauzei. Recurent reclamantul a fost angajat al institutiei noastre pe functia publică de executie de A. În anul 2010 prin acte normative succesive (HG 751/2010, HG 72512010, O. M. 200112010, O. M. 2002/2010, O. M. 2025/2010 Anexa A poziția 32 și Anexa B poziția 32 purtand avizul ANFP nr. 494695/2010) s-a dispus reorganizarea institutiei noastre, precum și a tuturor D. Agicole din țară. La nivelul institutiei noastre înainte de reorganizare figurau în organigramă și în statul de functii 68 de posturi iar ulterior acestui moment doar 28 de posturi, cu atributii diferite fată de cele existente anterior. Conform O.ui M. 2025/2010 printre cele 28 de posturi nu se mai regăsea functia publică de executie de auditor În noua structură a D. pentru A. S..
În temeiul O.ui M. nr. 2. și a art. 99 din Legea nr. 188/1999 a avut obligația să asigure posibilitatea tuturor salariaților a căror posturi au fost reduse să participe la ocuparea prin examen a posturilor vacante din cadrul noii structuri. Prevederi respectate de instituție.
Examenul a rost organizat in conformitate cu acest act normativ. Printre salariații care au participat la examen pentru ocuparea posturilor vacante din noua structură a instituției s-a aflat și recurent reclamantul pentru postul de inspector. M. comisiei de examinare precum și membrii comisiei de contestații au fost desemnați și numiți prin ordin al M. A. A. au avut ca atribuții notarea probelor și soluționarea contestațiilor formulate, nu instituția noastră. Conform rezultatului de la examen d-l B. a obținut un punctaj inferior ca și a celorlalți candidați pentru ocuparea unuia dintre cele 6 posturi de consilier superior (inspector). Conform art. 34 din O. 2. instituția avea obligația de a numi în funcție doar funcționarii publici declarați admiși prin rezultatul final.
Având în vedere actele normative la care au făcut trimitere precum și de statul de funcții al noii organizări a D. pentru A. S., ținând cont și de rezultatele finale ale examenului, domnul B. G. a fost eliberat din funcția publică de auditor deținută anterior restructurării prin D. nr. 6. ca urmare a desființării acestei funcții din structura D. Agricole S., iar faptul că rezultatul final al examenului în urma contestației formulate a rămas neschimbat a condus la faptul că nu a fost numit în funcția pentru care a participat la examen respectiv cea de inspector.
A., potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greșeli, de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau de rezolvare a unui incident procedural.
Deși soluția se află în dispozitivul hotărârii ea nu poate fi înțeleasă fără a se face apel la considerentele acesteia în care se află tocmai fundamentul de fapt și de drept care a stat la baza pronunțării hotărârii.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărâre a atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Motivele pentru care atacă cu contestație în anulare D. civilă nr. 3. pronunțată de către instanța de recurs sunt următoarele:
1. Prin D. civilă nr. 3. la pagina 5 aliniatul 4 instanța de recurs reține în mod corect faptul că această funcție publică de auditor nu se mai regăsea în structura organizatorică a instituției, dar dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale în sensul prevederilor art. 318 CPC, aceea prin care s-a admis cererea formulată de recurent, deoarece, dacă chiar instanța de recurs care a emis D. civilă nr. 381012012 pe care o atacăm, reține faptul că această funcție nu se mai regăsea în noua structură a instituției noastre soluția corectă era respingerea cererii formulate de către recurent.
Instanța de recurs a fost investită să soluționeze cauza în aceste limite , adică legalitatea și temeinicia emiterii Deciziei nr. 6. de eliberare din funcția de auditor. Din moment ce instanța judecătorească a reținut în considerente faptul că această funcție publică nu se mai regăsește în noua structură a instituției noastre, arătând temeiurile legale care stabilesc neregăsirea acestui post în structura instituției noastre, arată astfel temeinicia și legalitatea măsurii luate respectiv aceea de eliberare din funcția de auditor a recurent-reclamatului ca urmare a neregăsirii acestei funcții în noua organizare a instituției. P. faptul că recurent-reclamantul prin acțiunea formulată nu a contestat în nici un moment desființarea acestei funcții din structura instituției pârâte. Mai mult instituția nu avea temei legal pentru păstrarea acestei funcții și nici plata salariilor pentru această funcție iar singura soluție era eliberarea recurentului din funcția de auditor ca urmare a desființării acestei funcții.
2. Instanța judecătorească reține tot în considerente faptul că "Examenul la care a participat și reclamantul s-a desfășurat conform Regulamentului ... aprobat prin O. M. nr. 2.".
Examenul la care a participat recurent-reclamantul a fost pentru postul de inspector nu de auditor cum era încadrat înainte de reorganizare. A. rezultă faptul că obligațiile noastre prevăzute în acest act normativ privind organizarea examenului au fost respectate, rezultand faptul că examenul a fost desfășurat în mod legal și în conformitate cu acesta.
3. Singura critică adusă de către instanta de recurs este cea privitoare la notarea probei interviului. Precizăm faptul că în conformitate cu art.14 din regulamentul de organizare al examinarii modul de evaluare al etapelor de examinare se realizează de către fiecare membru al comisiei în mod independent. Dacă acesta a fost motivul pentru care instanța a dat caștig de cauză recurentului considerăm că a fost facut în mod eronat și putem vorbi doar despre "confundarea unor elemente importante sau a unor date care determină soluția pronunțată" prevăzute de art. 318 alin 1 CPC.
În acest sens depune anexat acestei cereri o Decizie C. a Curții de A. C. pronunțată intr-o speță similară, emisă la un interval de 3 zile, avand același obiect doar reclamatul este diferit, care privește acest examen organizat de către instituția noastră ca urmare a reorganizării. A. în această Decizie li. 3. instanța de recurs reține faptul că " Practic, recurent-reclamanta este nemulțumită de modul în care a fost punctată la ace stă probă, a interviului, însă Curtea constată că, în lipsa vreunui motiv de nelegalitate, nu se poate substitui comisiei de examinare în sensul dorit de recurentă. . .. comisia de soluționare a contestațiilor
, singura abilitată să verifice maniera în care recurenta a fost punctată ... ".
Critica adusă de instanța de recurs în D. C. nr. 3. privind notarea probei de interviu vizează doar pe membrii comisiei de examinare și pe cei ai comisiei de contestație așa cum rezultă din considerentele hotărârii judecătorești, nu instituția D. pentru A. S..
Dacă această critică a stat la baza pronunțării acestei decizii, dându-i caștig de cauză recurentului, atunci soluția instanței trebuia să fie anularea examenului susținut de către recurent, sau anularea deciziei comisiei de contestație sau numirea în funcția pentru care a participat la examen. P. faptul că in această situație ne-am fi aflat în situația în care instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Mai arată faptul că recurent-reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată solicitand anularea examenului, nici anularea deciziei comisiei de contestații, nici nu a formulat acțiune în contradictoriu cu contracandidații săi, nici nu și-a îndreptat cererea împotriva membrilor comisiei de examinare sau de soluționare a contestațiilor, critica din D. civilă nr. 3. fiind doar la adresa membrilor comisiei de examinare și a celor privind soluționarea contestațiilor, nu la adresa instituției noastre. Lipsind astfel fundamentul legal prin care am fi sancționați pentru faptele altei persoane respectiv membrii celor două comisii.
Hotărârea trebuie sa cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare si a respectării dreptului de aparare al partilor, "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s- au inlaturat cererile partilor" (art. 261 pct. 5 CPC). Ori dacă instanța de recurs a considerat că din acest motiv D. nr.62/20 1 O este nelegală și netemeinică, privind eliberarea din funcția de auditor a reclamatului ca urmare a promovării examenului la care a participat pentru funcția de inspector, considerăm că ne aflăm în situația prevăzută de art. 318 alin 1 CPC.
4. Mai mult instanța de recurs în conținutul Deciziei civile nr. 3. nu a precizat și nici nu a constatat faptul că D. nr. 6. prin care a fost eliberat recurent reclamantul din funcția publică de auditor ar fi fost emisă în mod nelegal și neîntemeiat de către instituția pârâtă.
Dacă observați in cuprinsul Deciziei civile li. 3., care o anexăm, în considerente la pagina 5 Curtea a constatat faptul că intimata ( instituția noastră) a emis în mod legal și temeinic D. nr. 73/2010 prin care a dispus eliberarea recurentei din funcția publică de execuție deținută. Ori în cuprinsul Deciziei civile pe care o atacă se poate observa ca instanta nu a sanctionat D. nr.
6. prin care a fost eliberat din functia de auditor recurentul, ceea ce denotă faptul că acest act administrativ este legal și temeinic.
5. P. faptul că a atras atenția instanței judecătorești pe tot parcursul procesului inclusiv prin concluzii scrise asupra faptului că in speța de față vorbim de 2 funcții distincte care nu trebuie confundate, cu atribuții total diferite, iar recurentul si-a formulat cererea doar privitor la eliberarea din funcția de auditor.
6. Instanța de recurs nu a dispus prin hotărârea care a emis-o crearea postului de auditor în statul de funcții al instituției doar reintegrarea sa in funcția deținută anterior, ori acest lucru nu este posibil deoarece la o scurtă perioadă de timp după eliberarea recurentului din funcția de auditor acesta s-a angajat tot în funcție de execuție de auditor în cadrul Primăriei Za1ău iar punerea în aplicare a Deciziei pe care o atacă cu contestație în anulare ar complica mult situația existentă cat și situația recurentului.
Pentru toate aceste considerente solicită să admiterea cererii formulată, anularea în întregime a deciziei atacate și, pe cale de consecință, să se dispună reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 noiembrie 2012 reclamantul B. G. a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de către pârâta D. PENTRU A. S. și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Având în vedere conținutul contestației în anulare, Curtea a reținut că demersul judiciar extraordinar promovat de contestatoare se axează pe prima ipoteză a art. 318 C.pr.civ., mai precis asupra motivului care vizează situația când dezlegarea dată în decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale și pe motivul prevăzut de lege al contestației în anulare generală în situația în care hotărârea contestată a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, motiv expres prev. la art. 317 alin. 1 pct. 2
C.pr.civ.
Pentru evaluarea ambelor ipoteze, ale art. 318 C.pr.civ., dincolo de considerațiile specifice fiecărui motiv în parte, Curtea observă cu titlu general că, instanța de contencios european al drepturilor omului (C.), pronunțându-se în cauza Mitrea împotriva României, cererea nr. 26105/03, prin hotărârea din 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu.
Faptul că instanța care soluționează contestația si instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului este un caz tipic în care nu se justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. C. a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, ca este incident un caz tipic în care instanțele au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului. Or, în absenta unor circumstanțe excepționale - situații numite de C. „. fundamentale"; ale hotărârii (e.g. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich împotriva Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko împotriva Rusiei) - acest lucru nu justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedura.
2. În ceea ce privește motivul contestației în anulare, în consens cu practica judiciară și doctrina de specialitate, Curtea reține că prin greșeală materială se înțelege o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Altfel spus, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. În acest sens, legea procesuală are în vedere greșeli de ordin material cu caracter procedural, greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Or, contestatoarea, prin demersul judiciar de față, urmărește ca în analiza contestației Curtea să rețină sub aspectul greșelii materiale, aprecierea greșită a situației de fapt și de drept de către instanța de recurs, referitoare la notarea probei interviului la care a fost supus intimatul.
Deși contestatoarea pleacă de la premisa că instanța de recurs a apreciat în mod eronat aspectele relevante de proba interviului și se poate vorbi astfel de „ confundarea unor elemente importante sau a unor date care determină soluția pronunțată"; în consens cu prevederile art. 318 C.pr.civ.
Curtea observă însă că instanța de recurs a făcut o analiză a incidenței legii pertinente care guverna materia litigiului și a realizat o analiză concretă a legalității probei cu interviul. Aspectele de fond ce circumscriu această analiză nu intră în câmpul examenului pe calea contestației în anulare pe terenul art. 318
C.pr.civ. căci ar transforma contestația în anulare într-o cale de ataca de reformare ceea ce nu poate fi admis.
Curtea mei observă că analiza instanței de recurs nu a plecat de la confundarea unor date materiale ale dosarului ci a analizat motivul de nelegalitate relevat de reclamantul intimat circumscris modului de desfășurare a probei de interviu.
Împrejurarea că într-o altă speță, Curtea de A. C. a decis într-o altă manieră asupra unui litigiu asemănător nu poate constitui temei pentru declanșarea procesului ce relevă de contestația în anulare specială.
Nu poate fi deci socotită ca o greșeală materială maniera în care instanța de recurs a izolat din câmpul normativ un anumit act legislativ sau o normă legală, ori a făcut analiza stării de fapt relevante în litigiu ci aceasta se circumscrie manierei în care instanța a realizat dreptul sub aspectul interpretării și aplicării normei juridice. Or, o atare dezlegare nu mai poate fi repusă în discuție în faza contestației în anulare speciale sub umbrela art. 318 C.pr.civ. teza I.
De aceea, pe baza acestor considerente, Curtea a statuat că motivul contestației nu este întemeiat.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea urmează ca în temeiul art. 320 C.pr.civ. să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. PENTRU A. S. împotriva deciziei civile nr. 3810 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 noiembrie 2012.
{ F. |
Președinte, M. D. | Judecător, R.-R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. recurs. M.I.I./G.A.N./S.Al H.
