Decizia nr. 6212/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6212/2012
Ședința publică de la 29 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. A M. B. M. împotriva Sentinței civile nr. 5742/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimat SC M. S., intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite O.U.G. 5..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și reține cauza în pronunțare prin prisma excepției invocate.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 5742/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), s-a respins excepția inadmisibilității cererii și lipsei calității procesuale active invocată de către pârâte.
S-a admis cererea formulată de către reclamanta SC M. S. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. V. de S., D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. .
A fost anulată decizia de calcul a taxei de poluare nr. 17.061/(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice V. de S. și decizia nr. 1062/(...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantei suma de 1.246 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la data de (...), respectiv conform art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011 începând cu data de (...) până restituirea integrală a sumei .
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru
M. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei.
Analizând actele și probele de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Conform contractului de cesiune de creanță nr. 112/(...) încheiat între reclamanta SC M. S. prin S. M., în calitate de creditor cesionar și cedentul Mihali V. acesta din urmă a transmis dreptul de creanță având ca obiect restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea în R. a unui vehicul marca Volkswagen, înmatriculat anterior în țara din care provin, stat membru al U. E.-Italia.
Obligația de plată a taxei de poluare a cărei restituire face obiectul cesiunii și al prezentului litigiu a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 17.061/(...) și a fost achitată conform chitanței nr.2214465/ (...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice V. de S., înscrisuri depuse la filele 11-
12.
Certificatul de înmatriculare și celelalte înscrisuri depuse la dosar16-18 din dosar fac dovada înmatriculării anterioare a vehiculului într-un stat membru al U. E..
Prin cererea comunicată cu scrisoare recomandată pârâtei A. F. P. V. de S. reclamanta a notificat cesiunea de creanță care a devenit astfel opozabilă pârâtelor.
Pârâta D. generală a finanțelor publice M. nu a soluționat cererea reclamantei cu titlu de cerere de restituire, ci a calificat -o drept contestație administrativă pe care a respins-o ca tardivă prin decizia nr.1062 /(...).
Validitatea actului juridic de cesiune se impune a fi analizată prin prisma excepțiilor și a apărărilor de fond pe care le-au invocat pârâtele. Din acest punct de vedere instanța reține că dreptul de creanță transmis se materializează în restituirea taxei de poluare prevăzută de OUG nr.5. taxă care era obligatorie la înmatricularea în R. a vehiculelor de import, inclusiv a celor care provin din spațiul comunitar.
Potrivit art.30 alin.1 Cod pr. fiscală creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii. Această ultimă sintagmă a fost asimilată de către pârâte cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească dreptul cedentului la restituirea taxei și care să condiționeze admisibilitatea cererii, concluzie pe care instanța a înlăturat-o pentru următoarele argumente:
Articolul 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E. (TCE) în prezent art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E. (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în R.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE), ar fi excesiv să se impună parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță, nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci și autorităților administrative potrivit jurisprudenței
CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA).
Nu în ultimul rând se impune a fi avută în vedere hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra
României, hotărâre prin care Curtea a stabilit pe cale de interpretare că „. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Conform acestei decizii ale cărei efecte nu sunt limitate doar pentru viitor, întregul fundament al obligației de plată a taxei de poluare pentru vehiculele ce provin din spațiul comunitar este lipsit de temei legal și afectează valabilitatea deciziei de calcul a taxei de poluare.
În acest context, față de poziția de negare a efectelor acestei decizii în dreptul intern pe care pârâtele o manifestă, instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, concepută de către legiuitor ca un mijloc procedural eficient, care să permită revocarea actului administrativ fiscal atacat,nu ar constitui decât o barieră în exercitarea dreptului de liber acces la justiție care ar bloca restituirea taxei nelegale .
În consecință au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active .
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a mai reținut următoarele:
Din analiza dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Compatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a
U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României.
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 5. ca fiind este contrară art. 1., se impune a fi constatată de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă ci și obligată în temeiul art.148 din Constituția României să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 5. este contară normelor comunitare.
În consecință, instanța va constata nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE( art.110 TFUE) și va dispune anularea ,cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării.
Obligația de plată va fi stabilită numai în sarcina pârâtei D. G. a F. P. M. care este organ administrativ cu personalitate juridică, cu toate atributele pe care le implică această calitate, inclusiv patrimoniul și împotriva căreia poate fi începută executarea silită în cazul nerespectării hotărârii pronunțate în soluționarea prezentei cauze. Întrucât administrațiilor finanțelor publice nu li se conferă prin lege personalitatea juridică, fiind concepute ca structuri în subordinea direcțiilor generale potrivit H.G. nr. 109/2009 ,nu au patrimoniu și nu pot fi obligate în mod eficient la plată pentru realizarea creanței stabilite în favoarea reclamantului.
Calitatea procesuală pasivă a administrației finanțelor publice decurge din calitatea de emitent a actului administrativ atacat iar capacitatea procesuală, ca o condiție generală de exercițiu a acțiunii, este recunoscută în mod excepțional în materia contenciosului administrativ și entităților fără personalitate juridică care sunt abilitate prin lege să emită acte administrative. Această capacitate administrativă restrânsă este conferită exclusiv în raport de petitul privind legalitatea actului împuternicită prin lege să îl emită, fără a putea fi obligate însă la plata despăgubirilor întrucât nu au patrimoniu propriu.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat,prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Dând eficiență principiului disponibilității instanța va admite și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale al cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin O.G nr.13/2011 iar ulterior acestui moment în conformitate art.3 alin.2-4 din O.G nr.13/2011,capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii și argumentele expuse mai sus cu privire la nelegalitatea și ineficiența stabilirii oricărei obligații de plată în sarcina administrației finanțelor publice, se va stabili și obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. C. de judecată au fost acordate parțial cu privire la onorariul avocațial a cărui plată nu s-a dovedit și, pe cale de consecință, nu a fost suportată de către reclamant în cadrul procesului, acesta având posibilitatea de a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., solicitând admiterea acestuia, modificare sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamanta nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art.
110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la obligarea recurentei la acordarea dobânzii fiscale aferentă taxei achitate, se arată că taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situațiilor limitativ reglementate de art. 117 C.
Se mai solicită respingerea cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținându-se că nu i se poate reține nicio culpă procesuală.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In analiza recursului declarat de parate Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publică pus in discuție din oficiu vizând calitatea procesual activă a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C., motiv care daca ar fi întemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs.
Reclamanta a încheiat un contract de cesiune a creanței pe care persoana indicată ca si cedent in contractul de cesiune depus la dosarul instanței de fond ar avea-o împotriva S.ui, creanța constând in restituirea taxei pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., reglementare naționala apreciata a fi contrară dreptului comunitar .
După încheierea contractului de cesiune, reclamantul a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală, respectiv cerere de restituire a taxei de poluare .
Această contestație si cerere au fost respinse ca nedepuse in termenul de
30 de zile prevăzut de articolul 207 cod procedură fiscală respectiv ca neîntemeiată.
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală.
Această condiție nu este îndeplinită de reclamanta S. M. S. pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil, cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert, lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate.
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit. A. se explica si de ce art. 30 C. impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
In speța dreptul cedentului la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in condițiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătoreasca. Rezulta așadar ca cesiunea de creanța din speța nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecința cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevăzuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speța .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravării situației in propria cale de atac funcționează si in cazul exercitării acțiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciază insa ca in speța excepția lipsei calității procesual active putea fi invocata de către parate in fata instanței de fond si ca admiterea ei fie de către instanța de fond sau recurs nu reprezintă o agravare a situației reclamantului in propria cale de atac.
A. așa cum s-a arătat mai sus contestațiile si cererile formulate de către reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate sau ca nedepuse in termen .Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus menționate pentru reclamantă situația este aceeași respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar.
Principiul agravării situației in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in funcție de interesele urmărite de către parți in litigiul concret in care se analizează.
Din analiza cesiunilor de creanța rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de către părți ca un mecanism care sa ușureze recuperarea taxei de poluare de către cedenți. Din aceasta perspectiva respingerea acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa este chiar mai favorabila reclamantei care ar putea uza in mod legal de prevederile art. 30 C. in faza unei eventuale executări silite a sumelor stabilite in favoarea cedenților prin hotărâri judecătorești irevocabile.
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravării situației in propria cale de atac in cazul in care este vorba de încălcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta dându-se ca exemplu posibilitatea invocării excepției de prescripție, a excepției autorității de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o înrăutățire a situației in propria cale de atac in situația unui drept nul din start. Si in speța instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantei un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispoziții legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s-ar recunoaște reclamantei un drept nul de la chiar data încheierii contractului de cesiune de creanța .
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a făcut obiectul cesiunii de creanța este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevăzute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătură definitorie a dreptului european este autonomia procedurală naționala in aplicarea acestui drept. Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamanta nu are calitatea procesual activa așa cum s-a arătat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecința nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului U. E..
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar așa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei cai sa fie efective si sa nu facă imposibila recuperarea taxei.
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare in speța cedenții au si in prezent in limita termenului de prescripție deschisa calea acțiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este așadar o cale de atac efectivă si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată in ipoteza acestor acțiuni la fel ca si pentru acțiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa in cazul in care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern rămân in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase după compensare si posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor
,aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul priorității dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscală este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitate procesual activa .
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5742/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei S. M. S. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5742 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifica în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei S. M. S. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. AL H. M.-I. I. G.-A. N.
G. A. B.
Red. MII/dact.MS
2 ex./16 .07.2012
Jud.fond: M.H.
