Decizia nr. 9992/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 9992/2012
Ședința publică de la 29 N. 2012
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții B. V., B. G., B. I., B. S., B. M., C. E. S., C. V., C. A., C. M.-A., G. L., H. V., L. I., L. R., M. I., N. L., T. O.- A., P. I., împotriva sentinței civile nr. 6754/(...), pronunțatăîn dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R. și M. A. și I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții recurenți B. G., B. Simiopn, L. I. și P. I. personal, asistați de reprezentantul reclamanților recurenți, avocat I. C. V., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimații au depus la dosar întâmpinări.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâților la plata ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. 1 și 2 din Anexa VII la L. 2., precum și a dobânzii legale de la data scadenței obligației și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6754 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. G. AL P. R.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. V., B. G., B. I., B. S., B.
M., C. E. S., C. V., C. A., C. M.-A., G. L., H. V., L. I., L. R., M. I., N. L., T. O.-A., P. I. în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., M. A. și I. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a I.ui G. al P. R., invocata pe cale de întâmpinare pe care a o respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 6 din L. nr. 500/2001: " Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."; Iar potrivit art. 34 alin 1 din același act normative:";Ordonatorii principali de credite au obligația ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.";
Conform prevederilor art. 20 alin 4 din același act normativ:";(4) Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz."; iar potrivit art. 21 alin 1: ";(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Apoi, potrivit art. 46 din legea nr. 218/2002 modificata :
Inspectorul general al I.ui G. al P. R. este abilitat: a) sa aprobe, în limitele competentelor sale, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările proprii de investiții și sa urmărească executarea acestora la termenele stabilite; b) sa stabilească normele de întrebuințare, întreținere și reparare pentru tehnica specială din dotare; c) sa execute controlul mijloacelor materiale și bănești repartizate unităților subordonate; d) sa exercite orice alte atribuții conferite prin actele normative, în domeniile asigurării materiale și financiare.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate rezulta ca ordonatorul secundar de credite este abilitat în a executa controlul mijloacelor bănești repartizate unităților subordonate. Or, în situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate în sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Asupra fondului instanța a reținut ca pârâții au fost angajații I.ui de P. al J. C. raporturile de serviciu ale acestora încetând prin deschiderea dreptului la pensie pentru limita de vârsta în perioada (...)-(...).
In întreaga perioada sus menționata acordarea ajutoarelor si/sau indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezerva era reglementata de L. nr 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.
Prin L. nr. 2. privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a fost reglementat dreptul la obtinerea unui ajutor stabilit în raport cu solda functiei de baza, respectiv salariului functiei de baza avuta în luna schimbarii pozitiei de activitate , de catre personalul militar, politistii și functionarii publici cu statut special din sistemul administratii penitenciare, la data trecerii în rezerva sau direct în retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie.
Potrivit prevederilor art 13 indice 1 din actul normativ mai sus mentionat: ";In anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoareor sau, dupa caz, indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezerva nu se aplica";.
Analizând textul art. 13 indice 1 din L. nr. 2. raportat și la expunerea de motive rezulta ca intenția legiuitorului a fost aceea de a suprima plata ajutoarelor și indemnizațiilor reglementate de art. 20, cap II din Anexa VII a L. nr. 2. pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrații penitenciare, în măsura în care trecerea în rezerva sau direct în retragere, respectiv încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, se produce în cursul anului 2011.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea reclamanților iar în temeiul art. 274 Cod procedura civila a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții B. V., B. G., B. I., B. S., B. M., C. E. S., C. V., C. A., C. M.-A., G. L., H. V., L. I., L. R., M. I., N. L., T. O.-A., P. I., solicitând admiterea recursului și, rejudecând cauza, modificarea in intregime a hotărârii atacate, in sensul obligării pârâților 1-3 la plata către subsemnații a ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., în funcție de vechimea efectivă a subsemnatului în cadrul M.A.!. și a ajutoarelor prevăzute de art.
20 alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare, ajutoare ce urmează a fi actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație, astfel cum acesta este stabilit de I. N. de S., obligării pârâților 1-3 la plata către reclamanții a dobânzii legale aferentă sumelor indicate la petitul 2 a) pe perioada cuprinsă între data scadenței obligatiei de plată pentru fiecare ajutor în parte ((...)) și până la data plății efective a acestor ajutoare, calculată la nivelul ratei dobânzii de referință a B. N. a R. plus 4 puncte procentuale aplicată asupra cuantumului sumelor datora te și obligării pârâților 1-3 la plata către reclamanții a cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de control judiciar constând în onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, și cu rugămintea de a judeca prezentul recurs și in eventualitate a lipsei reclamanților de la ședințele de judecată, conform prevederilor art. 242 alin. (2) din C.proc.civ..
În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea formulată la data de (...) și înregistrată pe rolul T. C. sub numărul (...), reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata către subsemnații a ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., a dobânzii legale aferentă acestor ajutoare și a cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii reclamanții au invocat dispozițiile art. 53 alin. (1) din
Constituția R. și ale art. 66 alin (2) din L. nr. 24/2000, potrivit cărora dispozițiile art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care au împiedicat efectuarea plății în anul 2011 a ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., au caracterul unor norme de suspendare.
Prin sentința civilă nr. 6.754 din (...) Tribunalul Cluj a respins cererea de chemare în judecată considerând că dispozițiile art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. nu au caracterul unor norme de suspendare și că drepturile prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2. au fost pierdute definitiv de polițiștii care au ieșit la pensie în anul 2011.
1. Consideră că hotărâre a primei instante a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 din
C.proc.civ.) pentru următoarele motive:
Prima instanță a preluat în intregime apărările intimaților fără a trece însă aceste apărări prin filtrul L. nr. . 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea, actelor normative.
Este incontestabil că legiuitorul a dorit ca polițiștii să nu beneficieze în anul
2011 de drepturile prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. . VII la L. nr. . 2.. Însă întrebarea este dacă dispozițiile art. 13 alin. (1) din L. nr. . 2. au suprimat definitiv aceste drepturi sau au amânat acordarea lor ulterior anului
2011?
Pentru a răspunde la această intrebare este necesar a se stabili caracterul dispozițiilor art. 13 alin. (1) din L. nr. . 2. din prisma L. nr. . 24/2000.
D. art. 13 alin. (1) din L. nr. . 2. au următoarea formulare: "În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică";.
Potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din L. nr. . 24/2000 după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. Din cuprinsul capitolului VI din L. nr. 24/2000 rezervat acestor evenimente legislative rezultă că doar suspendarea unui articol de lege sau al unui act normativ are un caracter temporar, toate celelalte evenimente legislative având un caracter definitiv.
În aceste condiții, susținerea primei instanțe conform căreia dispozițiile art. 13 alin. (1) din L. nr. . 2. au suprimat în mod definitiv drepturile prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. . VII la L. nr. . 2. pentru polițiștii care au ieșit la pensie în anul 2011 nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziții nu au modifica!, completat sau abrogat art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. . VII la L. nr. 2.. In urma adoptării L. nr. 2. art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2. a rămas în vigoare și nu a suferit nicio modificare sau completare de tehnică legislativă.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) din L. nr. 24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, iar potrivit dispozițiilor art. 59 și ale art. 60 din L. nr. 24/2000 modificarea sau completarea unui act normativ presupune schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să suprime acordarea acestor drepturi polițiștilor care au ieșit la pensie în anul 2011 ar fi modificat sau completat dispozițiile art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., introducând o excepție la acordarea acestor drepturi, care ar fi avut, de exemplu, următoarea formulare "De la drepturile prevăzute la alin. (1) și alin. (2) sunt exceptați polițiștii care li-au încetat raporturile de serviciu în anul 2011" sau "cu excepția polițiștilor care li-au încetat raporturile de serviciu în anul 2011 ".
Din modul in care a fost redactat art. 13 alin. (1) din L. nr. . 2. rezultă în mod evident că intenția legiuitorului a fost ca ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. . VII la L. nr. . 2. să nu se acorde doar în anul 2011, iar nu și pentru viitor.
Prin urmare, in baza prevederilor L. nr.24/2000 mai sus amintite dispozițiile art. 13 alin. (1) din L. nr. . 2. nu pot fi considerate decât norme de suspendare.
2. Caracterul suspensiv al art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. este relevat și de termenii folosiți în edictarea acestuia. Acest articol de lege prevede că "În anul 2011, dispozițiile legale (...) nu se aplică".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste dispoziții să nu se aplice și pentru viitor nu ar mai fi precizat anul. Interpretarea per a contraria a acestui articol de lege este că după anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor la ieșirea la pensie, retragere sau încetarea raporturilor de serviciu se aplică.
3. Prin D. nr. 1921 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) Curtea de A. C. a calificat dispozițiile art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. ca având caracterul unor norme de suspendare a acordării drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2.. )
Curtea trebuia să răspundă la întrebarea dacă dispozițiile art. 9 din L. nr.
118/2010, au abrogat sau au suspendat acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. IV /2 la L. nr. 3..
Menționează că L. nr. 2. a abrogat L. nr. 3., fără a abroga însă și drepturile de care beneficiază polițiștii care ies la pensie, aceste drepturi fiind preluate în întregime de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2..
Art. 9 din L. nr. 118/2010 are următoarea formulare: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după cai; indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă".
Curtea a ajuns la concluzia că dispozițiile art. 9 din L. nr. 118/2010 au caracterul unor norme de suspendare în baza următoarele argumente: a) Legislația ulterioară L. nr. 3., respectiv L. nr. 2. a recunoscut în fiecare an dreptul la încasarea ajutoarelor în discuție. b) Legiuitorul a înțeles să insereze câte o prevedere cu aplicabilitate temporară, pentru fiecare an în parte, prin care a refuzat acordarea efectivă a drepturilor instituite, respectiv art. 9 din L. nr. 118/2010, - art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. și art. 9 din O.U.G. nr. 80/20120 aprobată prin L. nr. 2.. Interpretarea dispozițiilor art. 9 din nr. 118/2010 ca fiind norme de abrogare nu au nicio justificare logică și obiectivă în raport de reluarea și recunoașterea prin refuzul acordării lor a acestor drepturi, în fiecare an, prin actele normative mai sus menționate. c) Instanța de judecată este abilitată să deslușească adevărata intenție a legiuitorului printr-o analiză sistematică a actelor normative care s-au succedat în timp în acest domeniu. d) Natura suspensivă a prevederilor art. 9 din L. nr. 118/2010 și ale art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. rezultă și din împrejurarea că ele au o aplicabilitate limitată în timp, cele dintâi activând pe perioada (...) - (...), iar cele din urmă pe durata anului
2011.
Pentru toate aceste motive considerăm că refuzul pârâților intimați la acordarea drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2. nu are un temei legal.
Potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituția R. "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege (...) ".
Plata drepturilor salariale prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2. a fost suspendată doar pe anul 2011 prin art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011. Prin urmare, pârâții sunt obligați să ne achite aceste ajutoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.
Conform prevederilor art. 66 alin (2) din L. nr. 24/2000 "La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
În același sens s-a pronunțat și Î.C.C.J. - Secțiile Unite prin D. nr. X. din 12 decembrie 2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
II. Pentru o reparare integrală și justă a prejudiciului suferit de subsemnații prin neplata ajutoarelor ce fac obiectul prezentei cauze, solicităm ca aceste ajutoare să fie actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație, astfel cum acesta este stabilit de I. N. de S. și să ne fie plătită și dobânda legală aferentă acestor ajutoare, în temeiul prevederilor art. 1535 alin. (1) din Noul Codul Civil și ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011.
Ajutoarele care nu ne-au fost achitate sunt drepturi salariale, deoarece acestea ni s-au cuvenit în baza unor raporturi de muncă avute cu angajatorul LP.J. C..
Potrivit dispozițiilor art. 117 din L. nr. 188/1999 "dispozițiile prezentei legi se completează; cu prevederile legislației muncii, precum fi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după cav în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", iar conform prevederilor art. 161 alin. (4) din
Codul muncii "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
De asemenea, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din L. nr. 7/2011 pentru punerea în aplicare a L. nr. 287/2009 privind Codul civil "D. C. civil se aplică tuturor actelor fi faptelor încheiate sau, după cav produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum fi situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare".
Refuzul pârâților de a ne plăti aceste ajutoare a fost manifestat sub imperiul
Noului Cod civil, astfel încât daunele interese pe care le solicităm sunt supuse normelor Noului Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 alin. (1) din Noul Codul Civil "În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență. creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până in momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferi: de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. "
Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 13/2011 "În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după cav fi în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea", iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011
"Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii" de referință plus 4 puncte procentuale ".
În speță, dobânda pe care o solicită este o dobândă penalizatoare, deoarece această dobândă este datorată de debitor pentru neîndeplinirea obligației de plată a ajutoarelor la ieșirea la pensie, în conformitate cu prevederile art. 1 alin (3) din O.G. nr. 13/2011.
Prin urmare, recurenții solicită în baza dispozițiilor mai sus menționate obligarea pârâților la plata către subsemnații a unei dobânzi penalizatoare pentru neplata ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației de plată pentru fiecare ajutor în parte ((...)) și data plății efective a acestor ajutoare, calculată la nivelul ratei dobânzii de referință a B. N. a R. plus 4 puncte procentuale aplicată asupra cuantumului sumelor datorate.
III. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin (1) din C.proc.civ. partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În baza acestor dispoziții solicită să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În drept, a invocat prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 din C.proc.civ., art. 8 alin. (1) din L. nr. 554/2004, art. 109 alin. (1) și art. 117 din L. nr. 188/1999, art. 161 alin. (4) din Codul muncii, art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr.
2., art. 1535 alin. (1) din Noul cod civil (L. 287/2009), art. 5 alin. (1) din L. nr.
7/2011, art. 1 alin (3), art. 2 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, art. 5 din L. nr.
218/2002, art. 53 din Constituția R. și art. 1 din Protocolul nr. 1la C.E.D.O.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 octombrie 2012 (f.17), I. G. al P. R. (I.G.P.R.) B., a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți.
Reclamanților le-au încetat raporturile de serviciu în perioada (...)- (...).
Conform art. 20 alin. (1) din Anaxa VII aprobată prin L. nr. 2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, "La trecerea in rezervă sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, in funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil in instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut in luna schimbării poziției de activitate."
Însă conform art. 13 alin. (1) din L. nr.285/201O privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice "În anul 2011, dispozițiile lega le privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezervă nu se aplică." Față de aceste considerente, solicită să se constate că reclamanții nu au dreptul la salariile compensatorii solicitate și. În consecință, solicită respingerea recursul ca neîntemeiat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 octombrie 2012 (f.19), I. DE P.
JUDEȚEAN C., a solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 6754 din (...) pentru următoarele:
Instanța de fond, în mod corect, a respins acțiune a reclamanților deoarece conform art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
De asemenea, conform art. 9 din L. nr. 2. privind aprobarea Ordonanței de urgenta a G. nr. 8012010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a G. nr. 3712008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Față de toate considerentele de fapt și de drept invocate, solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 noiembrie 2012 (f.57-59)
Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin D. G. J. B., a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și să mențineți hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală pentru următoarele considerente:
1. Privitor la calitatea procesuală pasivă a M.ui A. și I.:
Calculul și plata oricăror drepturi bănești către recurenții-reclamanți, s-a făcut exclusiv de către I. de P. al J. C., unitate a cărui șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Așadar, stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Instituția nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi bănești pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică.
Chiar recurenții-reclamanți au arătat în cuprinsul acțiunii că și-a desfășurat activitatea în cadrul I.ui de P. al J. C., raporturile acestora de serviciu derulându-se cu această instituție.
Precizează faptul că I. de P. al J. C., instituție cu personalitate juridică, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din L. nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. R., cu modificările și completările ulterioare, este reprezentat, potrivit conținutului aceleiași reglementări, prin șeful acestui inspectorat, având și calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.ui A. și I., cu modificările și completările ulterioare, „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea I.ui G. al P. R. ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Ordinul m.a.i. nr. SIl7312012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful
I.ui de P. al J. C. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr.14 Ordinul m.a.i. nr. S/17312012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din Ministerul Administrației și Internelor. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia. Precizează faptul că aceleași reglementări vizând drepturile și îndatoririle ordonatorilor de credite erau prevăzute și in Ordinul m.a.i. nr.
19212010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., precum și în O.m.a.i. nr. (...) privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I.
Potrivit regulii instituite de prevederile art. 21 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, În calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul I.ui de P. al J. C., sunt în competența exclusivă a șefului acestei unități, care este ordonator terțiar de credite.
Drept urmare, solicită să se constate că raporturile de serviciu ale recurenților-reclamanți s-au desfășurat În cadrul I.ui de P. al J. C., unitate a cărui șef este direct răspunzător de plata oricăror drepturi bănești cuvenite acestuia.
Prin urmare, nu se poate retine că atât instituția centrală, cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
În sensul celor de mai sus, arată că decizia civilă nr. 3522/(...) a Î.C.C.J. potrivit căreia" În litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială. calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. F. că ministerul în inferiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate. nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ".
II. Pe fondul cauzei, arată următoarele aspecte:
Potrivit prevederilor art.20 alin.1 din Anexa VII a L. nr.2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acestea statuau faptul că "la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă. în funcție de vechimea efectivă ea militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bazei de în cadra re net avut în luna schimbării poziției de activitate",
Face însă precizarea că potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, "în anul
2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz. indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplica".
În aceste condiții, întrucât, în speță, actul normativ în discuție a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011 se aplică tuturor situațiilor juridice apărute ulterior acestei date (tempus regit actum), iar recurenții-reclamanți, care au ieșit la pensie în anul 2011, nu pot beneficia de acordarea ajutoarelor.
Este important de reținut faptul că exercitarea unor drepturi în justiție se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Este evident că normele legale în materie sunt clare și nu lasă loc de interpretare astfel încât instanța nu poate acorda ceea ce nu își are izvorul în norma legală.
Așadar, reglementarea legală a drepturilor salariale reprezintă una din dimensiunile esențiale ale statutului funcționarului public. În cazul funcționarilor publici, drepturile salariale sunt stabilite de către legiuitor. Soluția legislativă cuprinsă în art. 13 alin 1 din L. nr. 2. a fost determinată de apărarea securității naționale. Este evident că securitatea națională are și o componentă socială și economică, Astfel aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului, pot constitui o amenințare la adresa stabilității economice. În atare situații Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în sistarea plății ajutoarelor sau indemnizațiilor la ieșirea le pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
În concluzie, faptul că prin L. nr. 285/(...) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost sistată plata acestor drepturi bănești, nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale, politicile salariale fiind de resortul absolut al G. și al Parlamentului și nu al instanțelor judecătorești, al căror atribut este doar de a aplica legea nu de a face lege. Aceste dispoziții nu au caracter retroactiv ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Textul de lege criticat se aplică de la data intrării în vigoare.
Așadar, având în vedere considerentele prezentare, o eventuală admitere a pretențiilor recurenților-reclamanți ar determina o îmbogățire fără justă cauză a acestora precum și, corelativ, prejudicierea bugetului M.ui A. și I., prin instituirea obligației la plata lucrului nedatorat în sarcina instituției noastre.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte și ținând cont de textul de lege mai sus citat, recurenții-reclamanți nu au dreptul legitim de a beneficia de ajutoarele prevăzute de art.20 alin.1 din Anexa VII a L. nr.284/20 10 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și să mențineți ca temeinică și legală sentința civilă atacată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea reține că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 13 din L. nr. 2..
Astfel, conform acestui text legal, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Curtea reține că din chiar titlul L. nr. 2. rezultă sfera de aplicare a acestui act juridic, respectiv are în vedere regimul juridic al salarizării în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Această lege, pune în aplicare, între altele dispozițiile speciale prevăzute de L. nr. 2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice așa cum rezultă expres din dispozițiile art. 7 din această lege.
În acest context, conform art. 20 alin. 1 din Anexa VII a L. nr. 2.: La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate iar conform alin. 2: Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Din cele ce precedă rezidă faptul că aplicarea normei prevăzute de art. 13 alin. 21 vizează dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă aferente anului 2011.
Altfel spus, aceste dispoziții legale, ce recunosc astfel de ajutoare și drepturi nu produc efecte juridice pe anul 2011, respectiv drepturile și ajutoarele care devin exigibile în anul 2011 nu pot fi plătite.
Trebuie notat că textele de lege amintite nu recunosc un drept care se plătește pro rata temporis ca atare, manifestarea de voință a legiuitorului a fost ca pe anul
2011 drepturile care se nasc în acest an să fie suprimate.
Numai astfel se poate face aplicare și interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 din L. nr. 2..
Că este așa, mai rezultă din voința legiuitorului care a suprimat aceleași drepturi și în anul 2012 așa cum rezultă explicit din prevederile art. 9 din L. nr. 2. privind aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 8. pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 3. privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar care are următorul cuprins: În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Așa fiind, în speță nu avem de a face cu un drept periodic și care din anumite rațiuni să fie suspendat la plată, astfel încât după încetarea incidentului care a provocat suspendarea plata acestuia să fie reluată ci este vorba despre un drept unic, care rezultă din efectul încetării raportului de funcție publică și a cărui recunoaștere ține de aceste eveniment.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut și aplicat corect la speță dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Curtea reține că în speță nu poate fi vorba de instituția abrogării vreunui text de lege ci este vorba despre voința legiuitorului de a limita aplicarea unei anumite norme legale.
Astfel, dacă legiuitorul a recunoscut un anumit drept printr-o normă juridică cadru, acesta are prerogativa ca pentru anumite rațiuni, fără să se pună problema abrogării normei juridice care consacră dreptul, să limiteze temporar acțiunea normei juridice, afectând dreptul respectiv pentru o anumită categorie de persoane.
Instanța nu este îndrituită să analizeze norma juridică decât cu aplicarea normelor de interpretare general recunoscute, fără să interfereze cu voința legiuitorului.
Astfel fiind, din această perspectivă, Curtea reține că în mod excepțional drepturile recunoscute la modul general prin L. nr. 2. au fost suprimate pe anul
2011 și respectiv pe anul 2012 pentru categoriile de personal care intră sub incidența acestei norme juridice.
Instanța nu are nici un mijloc legal de a repune în drepturi pe reclamanții recurenții fără o dispoziție legală care să le consacre activ dreptul suprimat anterior.
Din această perspectivă, Curtea va constata că primul motiv de recurs nu este fondat.
2. Chiar dacă legiuitorul a folosit expresia dispozițiile … nu se aplică din tehnica de redactare a normei juridice nu rezultă că legiuitorul a imprimat un caracter suspensiv normei ci a prevăzut că pentru drepturile exigibile în anul 2011 acestea nu sunt recunoscute, urmând ca în absența altui impediment pentru drepturile care devin exigibile în altă perioadă decât cea pusă în discuție dreptul să fie recunoscut în baza normei legale generale.
De altfel, așa cum au arătat recurenții norma juridică consacrată de art. 13 alin. 1 din L. nr. 2. are caracterul unei norme de excepție ceea ce impune regula de interpretare prevăzută în adagiul ewxceptio est strictisimae interpretationis.
Altfel spus, norma în cauză se aplică strict la ipoteza sa de normare, nefiind posibilă extinderea sa la alte ipoteze neprevăzute de lege.
Împrejurarea că în jurisprudență, printr-o decizie de speță, s-a decis contrar decât prezenta instanță nu obligă prezenta instanță la conformare deoarece în sistemul nostru de drept jurisprudența nu este izvor de drept decât acolo unde legea a recunoscut expres acest lucru ( deciziile de interpretare adoptate de instanța supremă în recurs în interesul legii, jurisprudența Curții Constituționale, a Curții dela Strasbourg și a celei de la L.).
Din această perspectivă se vădește a fi nefondat și acest motiv de recurs.
Față de cele ce precedă, în temeiul art. 109 din L. nr. 188/1999 rap. la art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul declarat de reclamanți cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții B. V., B. G., B. I., B. S., B. M., C. E. S., C. V., C. A., C. M.-A., G. L., H. V., L. I., L. R., M. I., N. L., T. O.-A., P. I. împotriva sentinței civile nr. 6754 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 noiembrie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.L.U.
Dact.S.M./4 ex./(...). Jud.fond. M.-F. B.
