Decizia nr. 6582/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6582/2012
Ședința din data de 12 S. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 2861 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. M., având ca obiect - anulare act administrativ reintegrare în funcție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat D. G., care depune la dosar împuternicire avocațială nr.
5., lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând dovezi de comunicare și copia actului de identitate și învederează instanței că prin certificatele medicale depuse la dosar dorește să dovedească împrejurarea că la data la care s-a dispus destituirea din poliție, recurenta se afla în concediu medical, iar concediul de odihnă a operat ulterior. De asemenea la dosar există dovada că actele medicale au fost comunicate instituției.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul prevederilor 304 pct. 9, 3041 raportat la 312 al. 5 teza I, întrucât s-a pronunțat o soluție cu privire la fond, fără ca acesta să fie cercetat.
Instanța de fond, în motivarea hotărârii, reține că nu au fost invocate motive de nelegalitate ale dispoziției de destituire din poliție, ori în atare ipoteză, în baza principiului rolului activ, instanța ar fi trebuit să solicite părții să indice în concret care sunt motivele de nelegalitate. N. în atare manieră a pronunțat o soluție care, pe de o parte prejudiciază reclamanta, iar pe de altă parte este nelegală.
În opinia sa există două motive de nelegalitate: primul vizează împrejurarea că nu s-au avut în vedere concediile medicale care sunt prioritare, iar în funcție de aceasta se face calculul concediului de odihnă, pentru a se constata dacă într-adevăr sunt sau nu absențe nemotivate, iar al doilea motiv se referă la privarea dreptului la apărare, care se coroborează cu un alt motiv de nelegalitate respectiv necomunicarea actelor de cercetare administrativă.
La interpelarea instanței reprezentanta recurentei relevă că în străinătate nu există vreo procedură prin care ulterior sunt vizate actele medicale emise de medicul de familie. Cu atât mai mult în România nu există o procedură de vizare a actelor medicale emise de specialiști din alte state.
Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate, dacă și în ce măsură cercetarea administrativă, respectiv emiterea încheierii și a dispoziției de destituire din poliție s-au făcut în condiții de legalitate, reprezentanta recurentei-reclamante arată că atât Ordinul nr. 400/2004 cât și Legea nr. 360/2002 prevăd procedura prealabilă de cercetare administrativă ca fiind obligatorie, cu comunicarea și citarea celui în cauză, pentru a da explicații și lămuriri.
Deși intimata susține că a realizat procedura de citare conform legii, atât la domiciliul reclamantei din țară cât și la locul de muncă, acesta trebuia să ia în considerare împrejurarea că aceasta nu era în țară. Mai mult, la dosar nu există nicio dovadă că actele au fost comunicate reclamantei cu confirmare de primire, ci doar câteva ordine înmânate către un agent de poliție, care probabil avea obligația de a lua legătura cu un curier.
În opinia sa acesta reprezintă un motiv de nelegalitate de ordine publică, ce putea fi invocat din oficiu de către instanță, chiar dacă nu a fost evocat explicit de către parte.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii cu consecința trimiterii spre rejudecare.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2861 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta D. M. fostă Manța în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al J. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 6069 din (...), Consiliul de disciplină constituit în baza
Dispoziției Șefului I.P.J. M. din (...), a propus aplicarea sancțiunii de destituire din poliție a agentului principal de poliție D. M., reținând că absentarea nemotivată începând cu (...), constituie o faptă gravă raportat la criteriile prevăzute de art. 14 lit. a - g din OMAI 400/2004 și că s-a manifestat înțelegere din partea unității pentru toate solicitările legale de absență de la serviciu, că s-a diminuat efectivul din teren și că agentul nu a manifestat nici un interes pentru clarificarea situației sale în raport cu unitatea din care face parte (f.76-80).
Urmare acestei propuneri, șeful I.P.J. M. a emis dispoziția nr. 3. din (...) cu privire la destituirea din poliție a reclamantei D’ A. M., reținând că în perioada (...) - (...), aceasta s-a aflat în situația de învoire, concedii de odihnă, concedii medicale și fără plată, cronologia acestor stări de fapt neimputabile încheindu-se la (...).
Începând cu data de (...), după încheierea perioadei de absență justificată, agentul principal de poliție D’ A. M. trebuia să se prezinte la serviciu, însă din constatările șefilor nemijlociți și directi, a rezultat că aceasta nu a revenit la serviciu și nici nu a făcut dovada existenței unor cauze independente de voința sa ori neimputabile, care să justifice acest lucru. Din probațiunea administrată în cursul cercetării disciplinare a rezultat cu certitudine că agentul de poliție D’ A.
M. a absentat nemotivat de la serviciu.
Prin comportamentul său, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 44 al. 1 și
3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările ulterioare și pe cele ale art. 14 al. 1 din Ordinul MAI nr. 577/2008 privind programul de lucru al polițistului, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal.
Potrivit normei cuprinse în art. 57 lit. e din Legea nr. 360/2002 constituie abatere disciplinară absența nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu, abatere reținută în sarcina reclamantei.
Reclamanta nu a contestat temeinicia dispoziției menționate invocând în apărarea sa doar faptul că pârâtul nu putea aplica sancțiunea disciplinară atâta vreme cât pe rolul instanțelor se afla dosarul nr. (...) prin care a solicitat suspendarea raportului de serviciu pentru o perioadă de un an.
Susținerea reclamantei nu poate fi împărtășită de instanță având în vedere că nu s-a invocat încălcarea vreunei norme legale care ar putea atrage nulitatea actului administrativ contestat, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 94 al. 1 și 4 raportat la art. 95 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată și modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. M. solicitând in temeiul art. 312 alin.2 Cod pr. Civ. admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei in sensul admiterii cererii.
Asa cum a aratat si in actiune si cum rezulta si din actiunea ce a format obiectul dosarului (...) al T.ui M. solutionat prin sentinta civila 113 din (...) a solicitat suspendarea activitatii pe o perioada de un an. D. nu i s-a aprobat aceasta cerere a formulat actiune in instanta care a fost solutionata asa cum a aratat la data de (...). Cu toate acestea parata desi stia de existenta acelui dosar a trecut la cercetarea administrativa in urma careia i s-a aplicat sanctiunea de destituire din politie.
Apreciază ca atata timp cat exista pe rol acel dosar si nu avea o hotarare irevocabila parata nu putea trece la cercetarea administrativa si la aplicarea sanctiunii pe care a atacat-o in prezentul dosar.
Cu toate acestea instanta de fond fara o argumentare convingatoare îi respinge actiunea cu singura motivare ca sustinerea reclamantei nu poate fi impartasita avand in vedere ca nu s-a invocat incalcarea vreunei norme legale care ar putea atragea nulitatea actului adminisrativ contestat. Ori tocmai faptul ca exista un dosar pe rolul instantei prin care trebuiau sa se reglementeze raporturile de munca dintre reclamantă si parata era temeiul care oprea orice actiune respectiv cercetarea administrativa din partea paratei si care in final o indreptatea sa solicite anularea dispozitiei emisa de seful inspectoratului. Faptul ca procesul privind suspendarea pe termen de un an a durat mai mult nu-i este inputabil cu atat mai mult graba cu care a actionat paratul in luarea masurii de sanctionare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține temeinicia motivelor de casare invocate de către recurentă.
Astfel, raportat la existența pe rolul instanțelor de judecată a unui proces prin care se solicită suspendarea raportului de serviciu pe o perioadă de un an, instanța de fond s-a limitat la a invoca cerințele art. 94 alin. 1 și 4 raportat la art. 95 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și la a statua în sensul că nu s-a invocat încălcarea vreunei norme legale care ar putea atrage nulitatea actului administrativ contestat.
O astfel de argumentare nu poate fi avută în vedere în condițiile în care instanței i s-a pus în vedere a analiza dacă există vreo legătură între dosarul nr.
(...) al T.ui M. și prezenta cauză în care se contestă sancțiunea disciplinară aplicată reclamantei.
De asemenea, nu s-a verificat, raportat la înscrisurile depuse la dosar, dacă actele medicale invocate de către reclamantă (concedii medicale) au fost înaintate, înregistrate și operate în evidențele inspectoratului și dacă s-a ținut seama de acestea în procedura cercetării disciplinare efectuate. În legătură cu aceste concedii medicale instanța de fond trebuia să verifice și dacă există o procedură specială de avizare a acestor acte.
Se impune a se lămuri dacă și de când a intrat în vigoare concediul fără plată solicitat de către reclamantă și dacă aceasta se afla, la data sancționării sale, în concediu fără plată/ concediu de odihnă sau absenta nemotivat de la serviciu.
Nu în ultimul rând, raportat la susținerile potrivit cărora cercetarea disciplinară s-a făcut fără încunoștințarea reclamantei recurente trebuie făcute cuvenitele precizări de către pârâtul intimat în sensul de a menționa dacă reclamanta a indicat o altă adresă decât cea de domiciliu pentru eventualele înștiințări raportat la statutul ei special și dacă, fiind în străinătate în perioada arătată a relevat o altă adresă de corespondență. Se impun a fi depuse la dosar și dovezile de încunoștiințare ale reclamantei cu privire la cercetarea disciplinară, despre care pârâtul susține că s-au realizat la locul de muncă respectiv domiciliu.
Apreciind că instanța de fond trebuie să verifice în concret conținutul
Ordinului MAI nr. 400/2002 la care se face referire în apărările intimatei în condițiile în care acesta nu este publicat în Monitorul Oficial și nici nu este depus la dosar, Curtea va admite în baza art. 312 C.pr.civ. recursul declarat de D. M. împotriva sentinței civile nr. 2861 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M. pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. M. împotriva sentinței civile nr. 2861 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.3 ex./(...) Jud.fond: V. I.