Decizia nr. 662/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 662/2012
Ședința 31 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2550 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimații C. J. DE P. S., D. V., având ca obiect obligare emitere act administrativ .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru .
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.5. și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare asupra înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2550 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a respins excepția tardivității, prescripției și aceea privind lipsa calității sale procesuale pasive invocată de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. .
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta D. V. împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. S. S., pe care a obligat-o să-i elibereze reclamantei adeverințe din care să rezulte sporul de grupă, toxicitate, vechime și alte sporuri de care a beneficiat reclamanta în perioada în care a fost angajată la F. de B. Z.
Prealabil analizei fondului pricinii, tribunalul a analizat excepția tardivității, a prescripției și a lipsei calității procesuale pasive pe care le-a respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat antecesoarei pârâtei, eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F. de B. Z. R. D. S. a fost acela că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din L. nr. 16/1996 trebuind să fie Arhivele Naționale.
Față de acest răspuns (f.64 dosare fond) nu s-a făcut dovada că aceasta a fost comunicată reclamantei. B. de ieșire depus de pârâtă în dovedirea comunicării adresei nu evidențiază nici ce anume și nici unde a fost comunicat pentru a avea certitudinea că adresa de la fila 64 a fost comunicată reclamantei și pentru a putea stabili data de la care curge termenul de prescripție.
Prin urmare, față de acest refuz fățiș, și în egală măsură, actual, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei nu poate fi paralizată prin faptul că aceștia nu ar fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din L. nr. 5. ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în L. nr. 5..
Instituind procedura prealabilă, legiuitorul a avut în vedere să ofere organului administrativ posibilitatea de a rezolva probleme reclamate de cei ce se consideră vătămați într-un drept al lor, nicidecum de a obstrucționa accesul acestora din urmă la justiție, prin apărări formulate de către un organ administrativ care refuză în continuare, nejustificat, să dea curs solicitării întemeiate a unui petiționar.
Pârâta A. J. pentru P. S. S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
Asupra cauzei de față, prima instanță a reținut că din evidența carnetului de muncă al reclamantei atașat la dosar reiese cu certitudine faptul că aceasta a fost angajată a Filaturii de B. Z., însă nu sunt consemnate sporurile pe care reclamanta le solicită.
A. J. pentru prestații S. S. este deținătoarea documentelor în baza cărora reclamanta solicită recalcularea pensiei, și ca atare acesteia îi revine obligația să elibereze adeverința solicitată de reclamantă, sens în care în baza art. 8 din L. nr. 5. va fi obligată la eliberarea ei.
Aceasta nu contestă că ar fi depozitarea acestor documente, apărându-se doar cu aceea că nu are în competență eliberarea de copii ale actelor solicitate care sunt în păstrarea altor instituții ale statului.
Potrivit art. 18 din L. nr. 16/1996 în forma inițială, prevede că în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele (…) cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de M. sau de direcțiile județene, până la data de (...) când art. 18 a fost modificat prin L. nr. 358/(...) prin care s- a instituit această obligație în sarcina Casei Județene de P. până la data de 31 mai
2006.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei apare ca fondată, motiv pentru care a fost admisă în consecință de instanță.
Împotriva acestei sentințe, pârâta A. J. PENTRU P. S. S. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.pr.civ. .
În motivarea recursului, pârâta susține că instanța de fond a încălcat prev. L. nr.
5., deoarece adresa AJPS S. a fost comunicat reclamantei sub nr. 188/(...), iar aceasta a înregistrat acțiunea în instanță la data de (...), cu depășirea chiar și a termenului de decădere de un an prev. de L. nr. 5., situație în care acțiunea sa trebuia respinsă ca fiind tardiv introdusă pentru depășirea termenelor reglementate de legea menționată.
A criticat hotărârea instanței de fond și în privința faptului că aceasta a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe sau copii ale statelor de plată referitoare la toxicitate, spor de noapte, în raport de perioada în care a muncit în cadrul Filaturii de B. și nicidecum eliberarea statelor de plată, acesteia constituind documente justificative contabile și care conțin date cu caracter personal ce nu pot fi eliberate și nici chiar puse la dispoziția unor terțe persoane.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că prin adoptarea L. nr. 3. direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Drept urmare, de la data de (...) a fost publicată în M.O.nr. 810 H. nr. 1384/(...) pentru modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare a A.N.P.S., aprobat prin H. nr. 1. și potrivit acestui din urmă act normativ, A. S., preluând o parte din atribuțiile fostei D.M.P.S S., nu are atribuții legale de eliberare de adeverințe din care să rezulte sporurile de care a beneficiat reclamanta în calitate de salariat al fostei S.C. F. de B. S. Din această perspectivă, pârâta a precizat că preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr.
53853/(...) a M.ui M..
În sprijinul poziției sale, pârâta a invocat o serie de acte normative care au abrogat L. nr. 16/1996 respectiv L. nr. 3., H. nr. 5. privind procedura de predare-primire a documentelor și/sau deținătorii de documente persoane juridice, O. nr. 3. aprobată cu modificări prin L. nr. 4., care a modificat art. 18 din L. nr. 16/1996. În consecință, obligația de a prelua și implicit de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare revin Direcției Județene a Arhivelor Naționale, instituție care însă refuză preluarea acestei arhive invocând lipsa de personal și spațiu.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că după preluarea acestei arhive, D.S S. a efectuat numeroase demersuri pentru intrarea în legalitate către C.J.P.A.S. S. și alte autorități, în vederea predării acesteia instituțiilor abilitate de lege să elibereze stagii de cotizare cetățenilor. Mai mult, în statul de funcții al A. nu este cuprins un compartiment de arhivă și nici un salariat nu se încadrează în prev. art. 24 din L. nr. 16/1996 întrucât nu este necesar pentru arhiva proprie a instituției, iar eliberarea unor asemenea adeverințe prin care să se certifice stagii de cotizare trebuie făcută numai de către persoanele specializate și numai cu avizul Arhivelor Naționale.
În consecință, având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare prin care A. S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai S.C. F. de B. S., precum și lipsa personalului specializat, pârâta solicită respingerea acțiunii pe motivul lipsei calității sale procesuale pasive, iar lipsa competenței materiale a A.S. ar face ca eliberarea unei asemenea adeverințe să fie lovită de nulitate, așa cum este definită și de prev. art. 34 din Decretul nr. 34/1954.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile L. nr. 5., O. nr. 3., O. nr. 116/2007 și H. nr.
1285/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamanta D. V. a solicitat, în contradictoriu cu A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea de copii de pe statele de plată ori alte asemenea documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că documentele solicitate îi sunt necesare în vederea recalculării pensiei pentru limită de vârstă.
Competența instanței de contencios administrativ este atrasă în condițiile art. 8 din L. nr. 5., relevante în soluționarea speței fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Dispozițiile legale menționate anterior trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin.
1 lit. b din L. nr. 5., care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta- pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamanta s-a adresat recurentei- pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În situația în care fosta societate comercială angajatoare nu ar fi fost desființată, cererea ar fi fost adresată acesteia, iar refuzul ar fi fost cenzurat la cererea angajatorului sau a fostului angajator de către un complet specializat pe dreptul muncii. Faptul că în cazul concret analizat fostul angajator a fost dizolvat și lichidat, iar cererea este adresata unui pretins depozitar al arhivei nu produce nici o consecință asupra naturii raportului juridic sau a competenței instanței chemate să cenzureze un pretins refuz nejustificat.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu se poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
În aceste condiții, Curtea constată că în mod greșit litigiul a fost tranșat de Tribunalul Sălaj, ca instanță de contencios administrativ, în realitate acest litigiu fiind unul de dreptul muncii, care trebuia soluționat de instanța specializată în această materie și în compunerea prevăzută de lege.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul declarat de pârâtă este întemeiat, fiind incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, care atrage casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr.
2.550 din 15 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Sălaj - completul litigii de muncă și asigurări sociale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: K. M..
