Decizia nr. 6816/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6816/2012
Ședința ta de 19 S. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M. M. împotriva sentinței civile nr. 2946 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect - anulare act administrativ - anularea deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la F.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat V. S. I., care depune la dosar împuternicire avocațială nr.
43/(...), lipsind intimata-pârâtă.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare însoțită de înscrisuri, în două exemplare.
Se constată că de la dosar lipsește achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 7 lei și timbru judiciar de 1 leu, precum și diferența de taxă judiciară de timbru de10 lei aferentă fondului cauzei, căruia instanța îi comunică un exemplar din întâmpinarea depusă de intimată.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei relevă că prezentul recurs este fundamentat pe dispozițiile art. 35 al. 1 teza finală din Ordinul 617/2007, că nu se contestă argumentele pârâtei și nici jurisprudența C. de A. C., mai mult reclamanta a achitat debitul principal datorat la F. prin chitanța seria CAS 42770/2012, însă apărările pârâtei și jurisprudența C. de A. C. nu au legătură cu obiectul cererii introductive, cu care instanța a fost învestită în mod expres și limitativ.
În temeiul art. 100 al. 3 din OG 92/2003 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. În speță datoriile la F. au fost stabilită prin decizie, în baza informațiilor primite de la administrația financiară, conform prevederilor art. 35 al. 1 teza finală din Ordinul 617/2007.
A. în 2006 CAS C. era obligată ca, în temeiul art. 100 al. 3 din OG 92/2003
și art. 35 din Ordinul 617/2007 să emită o decizie de impunere pentru veniturile realizate în anul 2006. În aceeași manieră trebuia să procedeze și pentru veniturile realizate în anii (...), 2010 și respectiv 2011. Cu toate acestea pârâta a înțeles să-și îndeplinească obligațiile legale abia în anul 2011, iar reclamanta și-a îndeplinit obligația de achitare a debitului stabilit în sarcina sa, prin chitanța seria CAS 42770/2011.
În prezentul dosar instanța a fost învestită în mod limitativ cu faptul că pe lângă debitul datorat în temeiul calității de asigurat, pentru faptul că reclamanta nu a plătit în anul 2006 o creanță individualizată prin titlul de creanță emis abia în anul 2011, aceasta a trebuit să achite penalități.
De asemenea pentru neachitarea în anul 2007 a unei creanțe individualizată în anul 2011, reclamanta a fost nevoită să achite penalități.
Situația este similară și în privința creanțelor aferente anilor 2008, 2009 și 2010.
Susține apărătorul recurentei că a fost atacată doar decizia referitoare la penalități și că reclamanta nu a fost vreodată sancționată contravențional, în temeiul art. 215 al. 2 din Legea nr. 95/2006 pe motivul că nu și-ar fi depus declarația fiscală la CAS C., aceasta fiind sancționată civil pentru că nu a plătit la timp debitul constatat abia în anul 2011.
Din punct de vedere al dreptului material prevederile art. 379 al. 4 C. pr.civ. precizează că o creanță poate fi executată când este lichidă și este lichidă când este determinată. Creanța fost determinată în temeiul art. 100 al. 3 din OG
92/2003 abia în anul 2011, iar nu în anul (...) sau 2009.
Din punct de vedere procedural creanța nu putea fi achitată în anul 2006, (...) sau 2010 întrucât în temeiul art. 110 al. 2 din OG 92/2003 pârâta nu primea banii până nu emiteau decizia de impunere, decizie pe care aceasta avea obligația să o emită, în temeiul art. 35 al. 2 din Ordinul 617/2007.
În opinia reprezentantului recurentei există două posibilități: prima constă în conduita culpabilă a Casei de A. de S. C. care nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite decizia de impunere și de a colecta la bugetul de stat contribuția datorată la F. iar pentru această conduită culpabilă este sancționată reclamanta.
O altă posibilitate constă în existența unui abuz de drept, întrucât C. de A. de S. C. avea atât dreptul cât și obligația să încaseze sumele datorate la F., însă a rămas în pasivitate timp de cinci ani și s-a împlinit termenul de prescripție după care a emis decizia de impunere, fiind calculate și penalități.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și anularea deciziei în ceea ce privește cuantumul penalităților stabilite în sarcina reclamantei S. M. M., fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2964 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă cererea de suspendare, respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. M. M. în contradictoriu cu CAS C., respinsă cererea vizând cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că reclamanta în calitate de persoană ce a desfășurat activitate independentă avea obligația de a depune în termen declarația și de a achita contribuțiile pentru asigurări de sănătate astfel că în mod corect a fost stabilită obligația și accesoriile.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință anularea deciziei nr.E321/(...) și deciziei de impunere nr.367622/2011.
În susținerea celor solicitate se arată că a achitat integral debitul si a promovat acțiune pentru penalități întrucât a fost sancționată doar pentru neplata unei creanțe nestabilite și neindividualizată printr-un titlu de creanță
,deciziei de impunere. A. din punct de vedere al dreptului material- art.379 alin.4
C.pr.civ. creanța nu a fost lichidă - nu a cunoscut cuantumul. Din punct de vedere procesual - art.110 alin.2 , art.117 din OG nr.92/2003 colectarea se putea face în baza unui titlu de creanță insa fără a exista vreun titlu deși existat obligația legală de a se emite și astfel fără vreo culpă în neplata creanței a fost sancționată prin aplicarea de penalități.
Tot astfel se arată că în condițiile neemiterii deciziei au fost în imposibilitatea de a plăti creanța și aceasta se datorează autorității ce a stat în pasivitate până la limita termenului de prescripție.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata CAS C. a solicitat respingerea în considerarea în esență că debitele au fost legal stabilite.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente și de dispozițiile art.304 C-pr.civ., Curtea reține că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. O. virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice ce exercită profesii liberare sau a celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente. Recurenta face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate context în care în mod corect s-a reținut incidența art.256, 208,215, 257 și respectiv 259 din Legea nr.95/2006 .
Corecte sunt și susținerile instanței privind majorărilor și penalităților de întârziere. În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. A., conform C.ui de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de C. fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede condiție prealabilă incunostintarea,emitere. Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Recurenta reclamantă a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . A. avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă recurenta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. O. de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea actelor. Ca atare nu se poate reține că recurenta ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Recurenta susține că în lipsa încunoștințării din partea autorității nu a știut că trebuie să se achite contribuțiile. Susținerea nu poate fi reținută întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în monitor și astfel aduse la cunoștința publicului. Prin urmare susținerile recurentei în privința accesoriilor sunt greșite.
Asadar fata de cele aratate Curtea in baza art 312 c,pr.civ. urmeaza a da o solutie de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. M. M. împotriva sentinței civile nr. 2964 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
D. C.
GREFIER
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.C. C.
