Decizia nr. 7167/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 7167/2012
Ședința data de 01 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. P.
JUDECĂTOR A. M. C. JUDECĂTOR M. S. GREFIER V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de S. C. S. Z. și D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 5402 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta S. C. S., avocat R. C. în substituire avocat C. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de D. este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Recursul promovat de reclamanta S. C. S. nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de
0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...), s-a înregistrat la dosar un înscris, trimis pe fax, din partea recurentei S. C. S., reprezentând chitanța prin care se dorește a se face dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în sumă de 4 lei, taxă achitată în contul Consiliului Local al M. C.-Napoca și întâmpinare la recursul declarat de D. S.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosarul cauzei, în original, chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru datorate, întâmpinare și timbru judiciar mobil de 0,15 lei.
Curtea, raportat la împrejurarea că sediul recurentei reclamante este în
Municipiul Z., restituie chitanța în original depusă azi la dosar și pune în vedere reprezentantei recurentei reclamante să achite taxa judiciară în contul corect, sens în care se stabilește ora 1100 pentru reluarea dezbaterilor în cauză.
La apelul nominal făcut în cauză la ora 1., se prezintă pentru recurenta
S. C. S., avocat R. C. în substituire avocat C. C.
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în contul corect prin mandat poștal (f. 23) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea constată că recursul declarat de reclamanta S. C. S. este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciare de 0,15 lei. Din oficiu, invocă excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale active a D. S. în promovarea recursului în nume propriu.
Reținând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare pe excepție și pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei reclamante arată că este de acord cu admiterea excepției privind recursul formulat de D. în nume propriu. Solicită admiterea recursului formulat de reclamantă pentru motivele expuse prin memoriul de recurs și respingerea recursului formulat de pârâtă pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5402 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de D. S., a fost admisă acțiunea și dispusă restituirea sumei de 7659 lei, cu dobândă legală de la data plății și până la data restituirii de către AFP Z., a fost admisă cererea de chemare în garanție și respinsă cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă nu poate fi primită, deoarece actele menționate în petit nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 544/2004.
Conform art. 8 din același act normativ, in materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că taxa instituită prin
O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea Curții de J. a U. E. în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr.
5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr.
327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din T., s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 5., că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 T.
După cum C. a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: „scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică, atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a arătat următoarele:
Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare emisa de A. F. P. in urma careia reclamantul a platit suma. Prin urmare decizia de calcul a ramas definitiva nefiind exercitata procedura administrativ fiscala astfel ca in lipsa anularii deciziei de calcul de catre instanta de judecata nu poate fi restituita taxa de poluare. H. preliminara a C. ( in baza art.267 T.) este obligatorie pentru instanta de trimitere, dar numai in privinta litigiului in cadrul caruia a fost formulata chestiunea prejudiciala. Efectele Hotaririi Curtii de J. a U. E. in cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente in speta de fata.
In acest context, demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat.
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata.
Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei.
Referitor la acordarea dobinzii legale solicita de asemnea respingerea si acestui capat de cerere ca nefondat.
Analizând recursul formulat de D. S. în nume propriu, curtea reține următoarele:
Calitatea procesuală activă reprezintă o condiție esențială a oricărei cereri de chemare în judecată, inclusiv a căilor de atac exercitate de părțile din proces, indiferent de natura juridică a cauzei, fiind necesar ca acel care declară recurs să justifice și calitatea de parte în litigiul în care promovează calea de atac. P., înseamnă că are calitate procesuală activă în recurs numai persoana care a fost parte în primă instanță.
În speță, recurenta D. S. nu a fost chemată în judecată nici prin acțiunea introductivă și nici prin vreuna din formele de atragere a terților în proces prevăzute de C. de procedură civilă, astfel că nu poate justifica legitimare procesuală activă în exercitarea recursului în nume propriu.
În consecință, se va respinge ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii
Instanța observă că reclamanta nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară.
Reclamanta a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantei nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Atâta timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
În speță, deci, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea
544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantei, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a din aceeași lege.
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de J. a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.
5..
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...).
A., concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. a U. E. (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art.21 alin.4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă referitor la cheltuielile de judecată
Contrar instanței de fond, curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta AFP fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamanta a fost nevoită să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.2 C.proc.civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la cheltuieli de judecată, în sensul că pârâta A. F. P. Z. va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1279,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond, iar restul dispozițiilor sentinței vor fi menținute - de altfel, nici nu au fost recurate de către reclamantă.
Pentru aceleași argumente, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 4,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. S. în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 5402 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de D. G. a F. P. S. în numele
A. F. P. Z.
Admite recursul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în sensul că obligă pârâta A. F. P. Z. la plata către reclamantă a sumei de 1279,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond.
Obligă pârâta A. F. P. Z. la plata către reclamantă a sumei de 4,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
GREFIER
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
J. primă instanță:M. K.
