Decizia nr. 72/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 72/2012
Ședința 02 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de C. DAN-I. împotriva Deciziei civile nr. 6069/(...) pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr.(...) în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare declarată este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.319 C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 20 martie 2012 contestatorul C. DAN-I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei nr. 6069 din 15 decembrie 2011 a C. de A. C. și, în rejudecarea (corespunzătoare) a recursului, modificarea sentinței civile nr. 4276 din 11 august 2011 a T. S., în sensul dispunerii obligării pârâtei A. Z. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în primă instanță, în cuantum total de 769,3 RON [. 318, ultima teză C. pr. civ.]; obligarea pârâtei la suporta rea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta contestație în anulare [. 274
C. pr. civ.].
În motivarea contestației în anulare reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 4272 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr.
(...), acțiunea a fost admisă în parte, A. F. P. Z. fiind obligată să îi restituie taxa de poluare achitată de către contestatorul conform chitanței seria TS6 nr.
6170201 din (...), în cuantum de 5.408 RON, capital actualizat cu dobânda legală calculată de la momentul prelevării taxei și până la data restituirii sale efective.
Pe de altă parte, Tribunalul Sălaj a respins însă capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei AFP Z. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei în primă instanță, motivându-se că pârâtei „nu-i poate fi imputată niciun fel de culpă procesuală", în condițiile în care contestatorul a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în primă instanță în cuantum de
769,3 RON, constând în taxă judiciară de timbru de 39 RON, timbru judiciar de
0,3 RON, cheltuieli efectuate cu traducerea unor piese a dosarului de 30 RON, precum și onorariu de avocat în cu antum de 700 R.
Tot astfel s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzi lor legale prevăzute în materie fiscală de art. 124 C. pr. fise. și de art. 120, alin. (7) C. pr. fise.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs, criticând sentința instanței de fond sub două aspecte, respectiv (1) faptul că contestatorul aș fi fost îndrituit la dobânda legală prevăzută în materie fiscală, iar nu la dobânda legală în materie civilă acordată de către instanța de fond, respectiv (2) faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa culpei procesuale a AFP Z. și că în mod eronat aceasta a fost exonerată de plata cheltuielilor de judecată efectuate de către contestatorul în fondul cauzei.
3. În recurs, prin decizia nr. 6069 din 15 decembrie 2011 a C. de A. C. a fost respins recursul contestatorului, instanța reținând strict că Tribunalul Sălaj a acordat în mod corect contestatorului dobânda legală prevăzută în materie civilă.
Însă, instanța de recurs, respingând recursul contestatorului, nu a analizat sub nicio formă cel de-al doilea motiv de recurs al contestatorului (referitor la susținerea contestatorului a faptului că în mod greșit instanța de fond a constatat lipsa culpei procesuale a pârâtei AFP Z. și în mod greșit a exonerat-o pe aceasta de plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatorul în fondul cauzei), omițând astfel "din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare" a recursului [. 318, ultima teză C. pr. civ.]
4. De altfel, prin decizia nr. 6069 din 15 decembrie 2011, Curtea de A. C. a omis să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată în recurs, determinând ca contestatorul să fie nevoit să formulez o cerere de completare a dispozitivului, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. (...). În acest dosar, Curtea de A. a constatat culpa procesuală a pârâtei în faza procesuală a recursului, obligând-o să achite contestatorului suma de 300 RON, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, faptul că instanța de fond ar fi "respins în mod nelegal acțiunea", căci instanța de fond a admis în parte acțiunea contestatorului, iar nu a respins-o!
6. Instanța de recurs nu a analizat corespunzător nici primul motiv de recurs al contestatorului. Astfel, contestatorul am descris și motivat pe larg în cuprinsul cererii de recurs, pe aproximativ 2 pagini, care sunt motivele pentru care se impune acordarea dobânzii fiscale către contestatorul, iar nu a dobânzii legale. Cu toate acestea, Curtea de A. C. a rămas impasibilă, neanalizând niciunul din motivele expuse de către contestatorul. Astfel, Curtea de A. C. analizează recursul D. S., instituție care criticase acordarea dobânzii legale civile de către Tribunalul Sălaj, reținând că în mod corect instanța de fond a obligat pârâta la plata unei dobânzi (fără a se specifica de ce natură, fiscală sau civilă, instanța a reținut că este necesară actualizarea capitalului cu o anumită dobândă), o astfel de soluție impunându-se în vederea reparării efective a prejudiciului suferit de către reclamant. D. care, fără nici un fel de congruență logică cu aspectele analizate anterior și fără a motiva în vreun fel, instanța arată că "este nefondat recursul reclamantului, instanța de fond acordând în mod corect dobânda civilă și nu fiscală" (a citat întocmai aserțiunea instanței de recurs, menținând și stilul de redactare terminologie al acesteia: ,,instanța").
7. Instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată efectuate de contestatorul în recurs, deși chitanța care atestă achitarea onorariului de avocat pentru faza procesuală a recursului a fost depusă la dosarul cauzei chiar la termenul de judecată la care a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, reprezentantul convențional al rec1amantului stăruind în mod expres în sensul obligării pârâtei și la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
8. Instanța de recurs a omis să se pronunțe și asupra unui capăt de recurs al contestatorului, respectiv capătul de recurs privitor la greșita exonerare a pârâtei de către Tribunalul Sălaj de la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță de către contestatorul.
9. Instanța de recurs, soluționând cererea de completare a dispozitivului, a redus în temeiul art. 274 alin. (3) C. pr. civ. onorariul avocatului contestatorului în dosarul nr. (...) a C. de A. C., procedând la o astfel de soluție fără a pune în discuția părților și rară a le da posibilitatea de a își exprima poziția referitor la incidența și aplicabilitatea art. 274, alin. (3) C. pr. civ., violându-se astfel flagrant principiul contradictorialității, încălcându-se de altfel și dispozițiile art. 6 CEDO referitor la garantarea dreptului la un proces echitabil. Inutil a mai preciza că o astfel de cerere nu a fost formulată de către recurente, instanța de recurs încălcând și principiul guvernant al procedurii civile, anume principiul disponibilității.
Din păcate, se mai apreciază că această hotărâre judecătorească (decizia nr. 6069 din 15 decembrie 2011) reprezintă o veritabilă pată neagră așternută pe reputația C. de A. C., recunoscută și respectată pentru însăși calitatea motivărilor hotărârilor judecătorești, prezenta hotărâre reprezentând un veritabil exemplu negativ de motivare și soluționare a unei cauze.
De altfel, având în vedere că pentru o bună parte din motivele mai sus- expuse nu există un remediu intern, se mai arată că pe rolul C. E. a D. O. a fost deja înregistrată cauza C. c. România, contestatorul invocând violarea art. 6 din Convenție datorită celor mai sus-expuse, plângându-se în special de nemotivarea corespunzătoare a hotărârii judecătorești, de neluarea în seamă și neanalizarea susținerilor/cererilor contestatorului și, în special, de încălcarea principiului contradictorialității rezultat din nepunerea în discuția părților de către instanța de recurs în procedura completării dispozitivului a aplicării dispozițiilor art. 274, alin. (3) C. pr. civ., neacordându-ni-se posibilitatea de a ne apăra în fața acestei măsuri spontane a instanței de judecată; per ansamblu contestatorul plângându- mă de modul total superficial de tratare a cauzei contestatorului de către o instanță internă.
Totodată, a menționat în fața C. de faptul că urmează să introducă prezenta contestație în anulare, grefa C. de la S. solicitându-i a o informa de toate evenimentele notabile ce se vor produce, inclusiv de soluțiile ce urmează a se pronunța referitor la demersurile interne ale contestatorului în legătură cu dosarele nr. (...) și (...).
Cu alte cuvinte, culpa procesuală a pârâtei AFP Z. este deja reținută de către instanțele judecătorești, căci prin admiterea cererii de completare a dispozitivului, s-a reținut faptul că această pârâtă se află în culpă procesuală prin faptul introducerii cererii de recurs, reținându-se implicit faptul că pârâta AFP Z. a fost în mod greșit exonerată de plata cheltuielilor de judecată în primă instanță de către Tribunalul Sălaj.
5. În consecință, în momentul de față ne aflăm în fața următorului paradox: pârâta AFP Z. a fost exonerată de plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, însă a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de dezbaterea recursului formulat de către această pârâtă.
6. în aceste condiții, contestatorul sunt nevoit să formulez prezenta contestație în anulare.
Decizia C. de A. C. nr. 6. ne-a fost comunicată la data de (...), ca urmare a cererii de eliberare a unei copii a acestei decizii cu mențiunea că aceasta este definitivă și irevocabilă. în aceste condiții, cererea noastră este formulată în interiorul termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 319 C. pr. civ.
Temeiul juridic pentru care solicită admiterea prezentei contestații în anulare este reprezentat de dispozițiile art. 318, alin. (1), ultima teză, referitoare la motivul contestației în anulare corespunzător ipotezei în care "instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Poziția noastră este argumentată sub aceste aspecte, după cum urmează:
1. Cu privire la admisibilitatea contestației în anulare [. 318, ultima teză C. pr. civ.]
7. D. cum am detaliat mai-sus și după cum se poate cu ușurință observa din decizia nr. 6069 din 15 decembrie 2011 a C. de A. C., deși contestatorul a recurat sentința T. S. și sub ?"- aspectul faptului că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa culpei procesuale a AFP Z. și că în mod eronat aceasta a fost exonerată de plata cheltuielilor de judecată efectuate de către contestatorul în fondul cauzei, instanța de recurs nu analizat sub nicio formă acest motiv de recurs al contestatorului. C. adusă de către contestatorul respectivei sentințe civile se Î. pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și ale art. 3041 C. pr. civ., urmărindu-se modificarea sentinței civile nr. 4276 din 11 august 20 II a T. S. în sensul obligării pârâtei de rang 1 la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de către contestatorul în fața T. S.
8. Prin urmare, se impune cu stringență concluzia îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 318, ultima teză C. pr. civ.,
În acest sens, contestatorul a arătat în mod clar (1) faptul că instanța a omis cercetarea unui motiv de recurs al contestatorului, respectiv (2) faptul că motivul de recurs al contestatorului reprezenta un "motiv de modificare" a hotărârii, fiind îndeplinite astfel în mod formal dispozițiile art. 318, ultima teză C. pr. civ.
II. Cu privire la fondul problemei deduse judecății
9. în ceea ce privește fondul cauzei, menționez faptul că, din lucrările dosarului nr. (...), se poate observa faptul că am efectuat cheltuieli de judecată în primă instanță în cuantum de 769,3 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru (39 RON), timbru judiciar (0,3 RON), cheltuieli efectuate cu traducerea actelor necesare soluționării cauzei din limba italiană în limba română (30 RON) și onorariu avocațial (700 RON).
10. Motivul pentru care Tribunalul Sălaj a hotărât exonerarea pârâtei AFP Z. de la plata cheltuielilor de judecată este că acesteia nu i-ar putea fi reținută nici o culpă procesuală "Întrucât pârâta a emis decizia atacată in îndeplinirea sarcinilor de serviciu și in baza unei legi naționale în vigoare și a activului pe care o desfășoară" (pag. 4-5 a sentinței recurate).
11. Într-un mod cu totul evident, o astfel de poziție nu poate fi acceptată, iar o astfel de hotărâre judecătorească nu poate fi păstrată. în acest sens, contestatorul fac trimitere la motivele expuse pe larg în recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de către Tribunalul Sălaj în care am detaliat culpa procesuală grosieră în care se află pârâta AFP Z.
12. În mod succint însă, contestatorul învederez suplimentar, în adiția celor susținute în cuprinsul recursului formulat, faptul că culpa procesuală a pârâtei rezultă în mod evident cel puțin din aspectul conduitei pârâtei ocazionate de prezentul litigiu, AFP Z. refuzând în continuare restituirea taxei de poluare, susținând legalitatea emiterii deciziei de calcul și a prelevării taxei de poluare, ignorând hot. CJUE din cauza I. Tatu și cauzele ulterioare din jurisprudența instanței de la L. Prin urmare. aceste aspecte denotă per se în mod indubitabil culpa procesuală a pârâtei AFP Z.
De altfel, în mod constant s-a reținut în jurisprudența CJUE faptul că aplicarea dreptului european și corelativ, înlăturarea normelor contrare a dreptului intern se impune și autorităților administrative [a se vedea C.J.U.E., C-
118/00, Larsy, par. 55; C.J. U.E., C-198/01, CIF, par. 80].
În consecință, din punct de vedere științific și sub sancțiunea căderii în derizoriu, nu se poate valida sub nicio formă cele reținute de către Tribunalul
Sălaj prin sentința pronunțată în dosarul (...) conform căreia pârâta nu se află în culpă procesuală deoarece a acționat "În îndeplinirea sarcinilor de serviciu și in baza unei legi naționale in vigoare și a activității pe care o desfășoară" (pag. 4-5 a sentinței recurate).
13. În consecință, având în vedere că pârâta a ignorat dispozițiile art. 110
T.F.U.E. atât în faza prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată cât și ulterior introducerii acesteia, refuzând sistematic restituirea taxei de poluare prelevate, se impune constatarea culpei procesuale a acesteia.
Prin urmare, vă solicităm admiterea prezentei contestații în anulare având în vedere că aceasta respectă condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318, teza ultimă C. pr. civ. Pe fond, în rejudecarea recursului contestatorului, vă solicităm analizarea capătului de recurs referitor la greșita exonerare a pârâtei de către Tribunalul Sălaj de la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță de către contestatorul modificarea sentinței civile nr. 4276 din 11 august
2011 a T. S. în sensul obligării pârâtei la plata către contestatorul a cheltuielilor de judecată efectuate în fondul cauzei, în cuantum total de 769,3 R.
14. Nu în ultimul rând, înțelegem să ne prevalăm și de jurisprudența C. de
A. C., instanță de recurs în materia acțiunilor având ca obiect restituirea taxelor de poluare, jurisprudență care este unanimă în sensul că dreptul european se impune ca obligatoriu inclusiv organelor fiscale, astfel încât acestea sunt obligate să ramburseze taxele de poluare încasate în contra art. 110 TFUE. în ipoteza în care organul fiscal refuză restituirea acestor taxe, jurisprudența C. de A. C. ne arată că această conduită a organului fiscal este considerată a reprezenta un refuz nejustificat, reținându-se în fiecare speță (și pe drept cuvânt") culpa procesuală a pârâtei, aceasta fiind obligată la despăgubirea reclamantului cu cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat tocmai datorită conduitei ilicite a pârâtei, în această ambianță, înțelegem să ne prevalăm de hotărârea C. E. a D. O. pronunțată în cauza Beian (nr.l) c. România (din data de 6 decembrie
2007), jurisprudență reiterată extrem de recent prin hot. Ș. și alții c. România
(din data de 2 noiembrie 20 I O). Instanța de la S. a subliniat că, aplicație a art. 6 din Convenție și a garantării principiului securității juridice, un drept fundamental al persoanei este dreptul la o jurisprudență unitară (§35-40 din hot. Beian nr. I și §34-35 din hot. Ș.). Astfel, atunci când la nivelul unei anumite instanțe există o practică neunitară, ajungându-se la soluții judecătorești diferite cu privire la persoane aftate în aceeași situație, de plana se constată violarea art. 6 (dreptul la un proces echitabil) și a art. 14 (interzicerea discriminării) din
Convenție, căci într-un asemenea caz ideea de justiție se confundă cu hazardul.
Având în vedere că la momentul formulării acestui recurs practica C. de A.
C. este nu constantă, ci unanimă în sensul reținerii culpei procesuale a organelor fiscale ca urmare a refuzului nejustificat al acestora de a restitui o taxă de poluare încasată în mod nedatorat (art. 992 C. civ.) în raport de normele dreptului comunitar (art. 110 TFUE) și a obligării acestora la despăgubirea reclamantului cu cheltuielile de judecată efectuate, consideră că nici situația contestatorului nu poate fi diferită.
În caz contrar, asemenea celor constatate de Curte în cauza Beian (nr. 1) c.
România, se creează o discriminare între contestatorul și restul reclamanților care au beneficiat de rambursarea cheltuielilor de judecată, discriminare care mă va forța să învederez instanței de la S. (căreia s-a adresat deja) că violarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute de art. 6 și art. 14 din Convenție îmbracă o formă «continuată» în ceea ce privește situația contestatorului.
III. Cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cerere
15. Subsecvent admiterii acțiunii principale, vă solicităm obligarea pârâtei
A. Z., în temeiul art. 274 alin. (1) C. pr. civ., la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta contestație în anulare, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, în cuantumul pe care îl vom preciza în fața instanței cu ocazia dezbaterilor.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 6069 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) a C. de A. C. au fost respinse recursurile declarate de pârâta D. în nume propriu și în numele AFM Z. si de către chemata în garanție AFM împotriva sentinței civile nr. 4276 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribuinalului S., și a reclamantului C. Dan I. împotriva aceleiași hotărâri.
D. cum rezultă din considerentele deciziei sus amintite, și în raport de cuprinsul cererii de recurs a reclamantului C. Dan I. rezultă faptul că acesta a recurat sentința T. S. și sub aspectul faptului că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa culpei procesuale a AFP Z. și că în mod eronat aceasta a fost exonerată de plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant în fondul cauzei. Cu toate acestea instanța de recurs nu a analizat acest motiv de recurs al reclamantului. C. adusă respectivei hotărâri judecătorești se întemeia pe disp. art. 304 poct. 9 C.pr.civ. și ale art. 304 ind.1
C.pr.civ., urmărindu-se modificarea sentinței civile nr.4276 /. a T. S. in sensul obligării pârâtei AFP Z. la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în fața T. S.
Așa fiind, în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de disp. art. 318 alin.1 teza finală C.pr.civ., referitoare la motivul contestației în anulare corespunzător ipotezei în care „instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare";.
Cu alte cuvinte instanța a omis cercetarea unui motiv de recurs a reclamantului C. Dan I. respectiv faptul că motivul de recurs al acestuia reprezenta un „motiv de modificare"; a hotărârii fiind îndeplinite astfel în mod formal disp. art. 312 alin.1 teza finală din C.pr.civ. cu consecința firească a admiterii acesteia și anulării deciziei nr. 6069 din (...) a C. de A. C. pronunțată în dosar nr. (...) a T. S.
Procedând la rejudecarea recursului, în ceea ce privește fondul cauzei, Curtea relevă că din lucrările dosarului nr. (...) rezultă faptul că reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în primă instanță în sumă de 769,3 RON reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 39 RON, timbru judiciar în sumă de 0,3 RON cheltuieli efectuate cu traducerea actelor necesare soluționării cauzei din limba italiană în limba română în sumă de 30 RON si onorariu avocațial în sumă de 700 R.
Motivul pentru care Tribunalul Sălaj a hotărât exonerarea pârâtei AFP Z. de la plata cheltuielilor de judecată este că acesteia nu i-ar putea fi reținută nicio culpă contrar celor reținute instanța reține este aceea a existenței și dovedirii culpei procesuale a pârâtei ca urmare a nerespectării prev. art. 148 alin.2 din Constituție ce subliniază preeminența normelor dreptului comunitar cu caracter obligatoriu (în speță art. 110 TFUE, corespondentul fostului art. 90 TCE) în fața oricăror prevederi contrare ale dreptului intern. Aceasta deoarece organul fiscal are obligația de a respecta normele dreptului comunitar, și cum în speță s-a dat preeminență acestor norme de drept comunitar, ele trebuiau aplicate și în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În consecință având în vedere că pârâta a ignorat disp. art. 110 TFUE atât în faza prealabilă a introducerii chemare în judecata cât și ulterior introducerii acesteia, refuzând sistematic restituirea taxei de poluare prelevate, se impune constatarea culpei procesuale a acesteia.
Nu în ultimul rând trebuie menționată și jurisprudența constată a C. de A. C., instanță de recurs în materia acțiunilor având ca obiect restituirea taxelor de poluare, jurisprudență care este unanimă în sensul că dreptul comunitar se impune obligatoriu inclusiv organelor fiscale, astfel încât acestea sunt obligate să ramburseze taxele de poluare încasate contrar art. 110 TFUE. În ipoteza în care organul fiscal refuză restituirea acestor taxe jurisprudența C. de A. C. a statuat constant că această conduită reprezintă un refuz nejustificat reținându-se astfel culpa procesuală.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, recursul declarat de reclamantul C. Dan I. apare ca fiind întemeiat iar în temeiul disp. art. 312 alin.1
C.pr.civ. el va fi admis cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâtei AFP Z. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantul C. Dan I. în primă instanță în cuantum de 769,3 lei.
Culpa procesuală a pârâtei fiind dovedită, ea va fi obligată la plata către contestator în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. a sumei de 13 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII,
D E C I D E:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul C. DAN-I. în contradictoriu cu intimații A. F. P. Z. și A. F. pentru M. și în consecință:.
Anulează Decizia civilă nr. 6. decembrie 2011 a C. de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...) și rejudecând admite recursul declarat de reclamantul C. DAN-I., modifică sentința nr. 4276/11 august 2011 a T. S., în sensul obligării pârâtei A. F. P. Z. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în primă instanță în cuantum de 769,3 lei.
Obligă pârâta la plata către contestator a sumei de 13 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezenta contestație în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, D. P. A.-I. A. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.C.I./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond:M. Kende
