Decizia nr. 7413/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA C. Nr. 7413/2012
Ședința 2 O. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC L. S. împotriva sentinței civile nr. 172 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. B. și A. F. PENTRU M. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 7 iunie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 217 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins cererea de revizuire formulată de petenta-revizuientă SC L. S. în contradictoriu cu intimatele D., A. și A. împotriva sentinței civile nr.75/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr.(...)..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa pe poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 5. (OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009) era datorată la prima înmatriculare a autoturismului în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, însă prin modificările OUG nr. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de polua. A. „. M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. Categoria de autoturisme produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A reținut prima instanță faptul că revizuenta reclamantă nu a indicat expres care dintre cazurile de revizuire prevăzute de textul legal care reglementează această cale extraordinară de atac este cel pe care își argumentează cererea.
Mai mult, în ceea ce privește legea contenciosului administrativ revizuirea era reglementată de prevederile art. 21 alin. 2 menționându-se ca motiv distinct de revizuire care se adaugă la cele reglementate de C. de P. C. ,,pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar,, principiu reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 5 din Constituția României.
În ceea ce privește aplicabilitatea cazului de revizuire anterior amintit în cazul concret analizat prima instanță a mai reținut că la data pronunțării sentinței recurate cazul de revizuire anterior enunțat a fost abrogat și nu mai poate fi aplicat. În consecință, calea extraordinară de atac nu mai poate fi exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC L. S., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., reclamantul a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O. nr. 5. și a respins în mod nelegal acțiunea reclamantului
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză și că taxa în discuție, achitată în condițiile codului fiscal, încalcă dispozițiile dreptului comunitar. În condițiile în care C. a stabilit neconcordanța taxei de poluare cu normele dreptului comunitar, respingerea cererii de chemare în judecată produce grave prejudicii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. (f.9).
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția de tardivitate invocată în fața primei instanțe, Curtea o apreciază neîntemeiată, din următoarele considerente:
Analiza unei excepții de tardivitate impune determinarea momentului de început al termenului în care se putea efectua respectivul act procesual, în speță cererea de revizuire. A. 21 al. 2 din Legea nr. 554/2004 prevedea, în forma ce a făcut obiectul verificării constituționalității sale (a se vedea. 1609/2010) că termenul curge de la pronunțare. Î. nu se mai poate reține incidența acestei dispoziții termenul pentru exercitarea căii extraordinare ar putea curge doar de la comunicarea hotărârii instanței de recurs. Î. la dosarul instanței de recurs nu există dovezi referitoare la comunicarea deciziei, nu se poate verifica eventualul termen, această situație profitând revizuientului. Referitor la excepția tardivității din perspectiva termenului în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 al. 2 din Legea nr.
554/2004, având în vedere cele statuate prin D. C. C. nr. 1609/(...), publicată în M. O. , partea I, nr.70/2011, Curtea constată că termenul de revizuire în cauză este de o lună, termen general de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 1 teza finală c.pr.civ.
Curtea reține că acest termen este aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, termen ce va curge de la data la care revizuientul a luat la cunoștință pe orice cale de hotărârea a cărei revizuire se cere. În cazul concret analizat termenul curge de la publicarea deciziei pronunțate de către C. în cazul Nisipeanu împotriva României, prin care s-a constatat incompatibilitatea taxei de poluare reglementată de O. 5. cu dreptul comunitar. În condițiile în care decizia a fost pronunțată la data de 7 iulie 2011 și publicată ulterior, cererea de revizuire înregistrată la data de (...) este introdusă în termenul anterior enunțat.
În ceea ce privește abrogarea cazului de revizuire, instanța de recurs reține în contradicție cu prima instanță faptul că abrogarea cazului de revizuire după introducerea cererii de revizuire nu poate suprima dreptul părții la soluționarea pe fond a cererii sale. A., cererea de revizuire a fost introdusă la data de (...) iar abrogarea a survenit la (...) prin publicarea în M. O. a L. 299/(...) (la peste 5 luni). Or, doar termenul acordat de către instanță din rațiuni care țin de buna administrare a actului de justiție și pentru care partea nu este responsabilă a împiedicat soluționarea cererii de revizuire anterior abrogării cazului de revizuire incident. Mergând pe logica primei instanțe s-ar putea reține că o cerere identică introdusă la instanțe diferite poate sa primească soluții diferite în funcție de gradul de ocupare al instanței și de termenul acordat în vederea soluționării pe fond a cererii. Pentru a evita o astfel de situație cu consecințe care depășesc limitele rezonabile ale unui proces echitabil, aplicabilitatea unui motiv de revizuire trebuie stabilită prin raportare la momentul introducerii cererii, nu la un moment ulterior, principiul fiind aplicabil în cazul tuturor căilor extraordinare de atac.
În consecință, cazul de revizuire reglementat de art. 21 alin. 2 din Legea nr.
554/2004 este incident în cazul concret analizat, iar cererea de revizuire este întemeiată și pe fond, potrivit argumentelor următoare:
Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E. Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). În ceea priveste cererea de acordare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume. Numai astfel se poate concepe o justă si integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE L. D E C I D E
Admite recursul declarat de S. L. S. împotriva sentinței civile nr. 217 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că:
Admite cererea de revizuire introdusă de către S. L. S. împotriva sentinței civile
75/(...) pronunțată în dosar numărul (...), schimbă în tot sentința atacată în sensul că: Admite cererea de chemare în judecată introdusă de către S. L. S. împotriva pârâtelor A. F. P. B. și A. F. pentru M. și dispune restituirea sumei de 13.322 lei taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei până la restituirea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. A. I. A. C. I.
Red.AI/AC
2 ex. - (...)
jud.fond.P. M.
G.
M. N. ȚÂR
