Decizia nr. 9105/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9105/2012
Ședința din data de 07 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul L. T. A. I. împotriva sentinței civile nr. 8143 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta L. L. și pârâta U. S. H., având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ - diploma de licență emisă de U. S. H. sub nr. 11502/2009.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă U. S. H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
. sentința civilă nr.8143 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) a fost respinsă excepția de nelegalitate a diplomei de licență seria A nr.0040716 emisă sub nr. 11502/(...) privind pe reclamanta L. L. și pârâtul L. T. A. I. C.-N.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că Reclamanta L. (fostă Ciupei) L. a urmat cursurile Facultății de S.-P., specializarea psihologie, din cadrul Universității S. H., cu durata studiilor de 3 ani, promoția 2008, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2008.
Pe cale de consecință, cu respectarea art. 38 din O. nr. 2284/2007, U. S.
H. a eliberat reclamantei diploma de licență seria A nr. 0040716 emisă sub nr.
11502/0(...), care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiat în psihologie (fila 3 din dosarul de fond).
Pentru soluționarea excepției de nelegalitate a acestei diplome, se impune a se determina dacă forma de organizare a învățământului la distanță urmată de reclamantă a funcționat în mod legal pe durata desfășurării studiilor.
U. S. H. a fost înființată prin L. nr. 4., ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar F. de S.-P., specializarea psihologie din cadrul acesteia a fost acreditată prin H. nr. 6..
Anexa nr. 2 la H. nr. 9. prevede faptul că specializarea sociologie-psihologie din cadrul acestei facultăți este autorizată să funcționeze în forma de organizare la zi. A., H. de G. de modificare și completare a H. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior nu prevede în mod expres pentru specializarea sociologie-psihologie autorizarea de funcționare sub forma învățământului la distanță.
Potrivit art. 60 alin. 1 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada desfășurării studiilor, „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. For mele de înv ăț ămân t ser al,
cu f recvență redus a ș i l a d is tanț ă po t f i org an iz ate de in s tituț iile de înv ăț ămân t superior, care au cursuri la zi";.
Apoi, conform art. 29 alin. 3 și 4 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației (în vigoare la momentul începerii studiilor de către reclamantă),
„În învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. E. și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat";.
Noțiunea de „. de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin H. nr. 1. ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
După cum se poate observa, dispozițiile legale incidente nu conduc la concluzia necesității unei acreditari distincte pentru fiecare formă de organizare, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă. Și prevederea art. 60 alin. 3 din L. nr. 84/1995 este în sensul că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea urmată.
În același sens, art. 4 din H. nr. 535/1999 prevede ca „. de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la f or ma de înv ăț ămân t ser a l s au f ăr ă f recvență, f ăr ă a f i neces ar ă
îndepl in ire a procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izor ie s au acred itare de către C. N. de E. A. și A.. Art. 5 din același act normativ stabilește că
„ Înv ăț ămân tul desch is l a d is tanț ă, s imil ar cu înv ăț ămân tul f ăr ă f recvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";, ceea ce sugerează aceeași concluzie cu privire la posibilitatea organizării de studii sub forma de învățământ la distanță doar de către instituțiile acreditate sau autorizate provizoriu să desfășoare învățământ la zi, dar fără a fi necesară o nouă autorizare provizorie/acreditare.
Pe de altă parte, art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 10/2009 a statuat că, pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, U. S. H. din B. „ în ce te az ă școl ar iz are a pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, dar „Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (…)"; potrivit metodologiei aprobate prin O. M. E., C. și I. nr. 5..
Deși Ordonanța menționată a intrat în vigoare în data de (...), ulterior finalizării studiilor de către reclamantă, și nu poate, deci, afecta situația juridică a acesteia, este relevant de subliniat faptul că dacă textele legale recunosc studiile desfășurate sub forma de învățământ la distanță și dau dreptul studenților la continuarea acestora în cadrul altor universități, pentru identitate de rațiune se impune recunoașterea studiilor deja finalizate și a examenului de licență promovat. De altfel, art. 4 din Ordin reglementează și dreptul absolvenților Universității S. H. de a se înscrie la programe de masterat.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs L. teoretic A. I. susținând că specializarea P. cu forma de învățământ ID la F. de S. P. din B. din cadrul
Universității - S. H. din B. nu este prevăzută în nici o hotărâre de G. din anul
2005 și până în 2008 fapt pentru care în opinia sa reclamanta se află în situația unei persoane care a urmat cursuri universitare la programe de studiu desfășurate la o formă de învățământ neautorizată respectiv neacreditată. Pentru perioada de studii 2005-2008 specializarea a fost acreditată doar la forma de învățământ zi. . urmare în vederea recunoașterii studiilor trebuia ca specializarea care a fost urmată la o anumită formă de învățământ să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și prin urmare trebuie verificat dacă specializarea/programul de studiu de licență respectiv era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata U. S. H. a solicitat respingerea recursului în considerarea că instituția a fost prin lege acreditată și autorizată să funcționeze în învățământ superior și are toate specializările și programele de studii de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu în urma evaluărilor efectuate de instituțiile abilitate CNEAA/ARACIS fiind cuprinse în hotărâri de G.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente, de art.304 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că actul normativ în vigoare la momentul invocat de recurentă ce reglementează acreditarea L. nr.88/1993 prin dispozițiile sale prevede că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Din actul normativ arătat nu reiese că acreditarea/. nu se face distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pe specializări evaluate într-un termen maxim pe ciclu de școlarizare.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcursul școlarizării intimatei și reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare S.-P. în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.9. s.a.
. urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C. coroborat cu art.4 din L. nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de L. T. A. I. împotriva sentinței civile nr.
8143/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER D. C.
Thred./M.H..
2 ex./(...)
Jud.fond.A. G. C.
