Decizia nr. 76/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 76/2012
Ședința 13 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. H.
Grefier M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. S. L. împotriva sentinței civile nr. 3318 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. C.-N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamantul A. S. L. este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3318 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. S. L. în contradictoriu cu pârâta AFP C.-N. și D. C. și s-a anulat Decizia nr.676/(...) emisă de către D. C. și nr. 244253/(...) emisă de AFP C.-N.
A fost obligată pârâta AFP C.-N. să restituie reclamantului suma de 7729 lei achitată prin C. seria TS 8 cu nr. 2723984 din data de (...), cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de (...) și până la achitarea efectivă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a fost obligată chemata în garanție A. F. PENTUR M. B., să plătească pârâtei suma de
7729 lei cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de (...) și până la achitarea efectivă.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 339,3 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. S. L. solicitând admiterea recursului, și modificarea modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1279,3 lei aferente fondului cauzei, fără cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare, reclamantul a arătat, sub aspectul capătului de cerere devoluat în recurs, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată, că hotărârea atacată este nemotivată și a susținut acest motiv de recurs prin dezvoltări ample, inclusiv sub aspectul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și a doctrinei interne.
Totodată, a formulat critici cu privire la încălcarea principiului disponibilității, în sensul că instanța a făcut din oficiu aplicarea art. 274 alin. 3
C.pr.civ. și nerespectarea procedurii de judecată, în principal a principiului contradictorialității, prin omiterea punerii în discuția părților a posibilității utilizării prerogativei reducerii, fapt ce l-a privat pe acesta de la formularea de concluzii.
Ca aspecte concrete ale nelegalității reducerii onorariului acordat, pe care o alegă, recurentul a indicat micșorarea sumei de 240 lei reprezentând T.V.A., care nu reprezintă, în opinia sa, onorariu, ci un impozit indirect achitat de reclamant. A trasat reclamantul o paralelă exemplificativă cu situația onorariilor avocaților din oficiu în materie penală, apreciind că raportat la diferența de complexitate a litigiilor fiscale față de speciile cazuistice aparținând materiei penale, prezentate spre comparare, onorariul avocațial de 1.000 lei achitat în cauză este unul absolut decent, având în vedere și specificitatea existenței în speță chiar și a unei proceduri prealabile parcurse.
A criticat recurentul și susținerea primei instanțe potrivit căreia ar exista o practică consecventă și unitară în sensul soluției sale, contestând totodată și caracterul de reper al acestor elemente în aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și va fi admis. Chiar dacă nu a specificat expres acest fapt, prima instanță a făcut aplicarea art. 274 alin. 3 C. pr. civ. pentru reducerea cheltuielilor de judecată solicitate cu titlu de onorariu de avocat.
Criticilor reclamantului vizând nerespectarea de către prima instanță a principiului disponibilității și a procedurii de judecată, îndeosebi contradictorialitatea procesului, li se atribuie de către Curte o valență secundară și neesențială având în vedere că atribuția reducerii nu este subsumată de textul legal unei cereri exprese a părții interesate (care în speță prezintă nemulțumiri în recurs chiar și sub aspectul insuficienței reducerii), putând fi aplicată și din oficiu, iar privarea de posibilitatea de a pune concluzii și eventuala nemotivare se acoperă în și prin recurs, pozițiile părților fiind suficient de conturate și susținute la acest moment.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea, spre deosebire de reclamantul recurent, nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați - efortul,
„munca";, concrete pe parte de susținere nefiind mai prejos decât în alte tipuri de cauze), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una foarte mare.
Curtea nu este de acord cu afirmația recurentului potrivit căreia o astfel de aplicare a textului ar fi întotdeauna arbitrară și fără temei juridic. D., există două repere (cumulative) clar stabilite, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor alte cazuri în care judecătorii pot face aprecieri subiective pe chestiuni factuale; este vorba despre o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, de a putea tranșa diferende.
Marja de reducere aplicată de prima instanță a fost însă una exagerată,
Curtea, în urma reaprecierii în concret a elementelor pertinente urmând să admită recursul și să modifice în parte hotărârea recurată în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de la suma de 339,3 lei la suma de 1039,3 lei (onorariu parțial redus, taxă de timbru, timbru judiciar), sumă care acoperă cheltuielile intangibile cu taxa de timbru și timbru judiciar, precum și TVA-ul aferent onorariului integral, rămânând și o porțiune de onorariu pe care și Curtea o apreciază ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii. Trebuie menționat că și în condițiile în care există un TVA aferent onorariului avocațial, acesta este incident exclusiv relațiilor dintre client și avocat (în raport cu care contractul de asistență subzistă și nu va fi influențat de decizia instanței de neacordare integrală a cheltuielilor solicitate), față de partea adversă existând un cuantum unitar, indivizibil, cu privire la integralitatea căruia legea conferă o protecție expresă, creând o prerogativă specială pentru instanța de judecată.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica în parte, în sensul obligării pârâtei A. F. P. a mun. C.-N. să plătească reclamantului suma de 1039,3 lei cheltuieli de judecată, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul A. S. L. împotriva sentinței civile nr. 3318 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul obligării pârâtei A. F. P. a mun. C.-N. să plătească reclamantului suma de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 13 S. 2012.
Red.S.L.R/S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. R. MORNĂILĂ
