Decizia nr. 8936/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8936/2012
Ședința publică de la 02 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR împotriva sentinței civile nr. 1145/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., privind și pe intimat S. S. P. B., intimat A. L., intimat MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. B.-N., intimat PENITENCIARUL BISTRIȚA, chemat în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 18 octombrie 2012 și respectiv 30 octombrie 2012 intimații Ministerul Justiției și D. G. a F. P. B.-N. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursurilor.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.1145 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...)* al
Tribunalului B.-N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul
Justiției și Penitenciarul Bistrița.
S-a respins, ca nefondate, excepțiile netimbrării și a necompetenței materiale invocate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
S-a respins, ca nefondate, excepțiile prematurității și a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Penitenciarul Bistrița.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. L., împotriva pârâților PENITENCIARUL BISTRIȚA, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, și MINISTERUL JUSTIȚIEI,.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva M.ui F. P. și M.ui J..
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul
Penitenciarul Bistrița împotriva M.ui F. P., M.ui J. și Administrației
Naționale a P.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Administrația Națională a
Penitenciarelor a fost chemată în judecată în calitate de ordonator de credite și nu de angajator, în scopul de a aloca resursele bugetare necesare plătii sumelor cerute prin acțiune .
Hotărârea pronunțată a fost atacată de Administrația Națională a
Penitenciarelor.
Recursul a fost motivat prin invocarea disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. arătând că hotărârea apare ca netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii .
Administrația Națională a Penitenciarelor prin recursul formulat a criticat în principal modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate în fața primei instanțe.
Analizând recursul declarat Curtea a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a tribunalului este nefondată, având în vedere disp. art. 109 din legea 188/1999 conform cărora cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ competente, prin raportare cu privire la competența materială, la art. 10 alin.l din Legea 554/2004, reclamantul fiind în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Bistrița, instituție publică cu personalitate juridică, conform art. 10 alin.3 din HG 1849/2004, subordonată ANP, P. B. revenindu-i obligația plății sumelor pretinse, criteriul hotărâtor fiind rangul instituției publice angajatoare.
Pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite,elaborează și fundamentează proiectele de buget ale penitenciarelor din subordine, bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Pârâtul Penitenciarul Bistrița are calitate procesuală pasivă întrucât este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Potrivit disp. art. 45 din Legea nr. 2. privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, la alin. 1 se prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar alin.4 art. 45 prevede că orele prestate de funcționarii publici cu statut special, peste durata normală a timpului liber se compensează cu timp liber corespunzător și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de 75% pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și cu 1. din salariul de bază pentru orele următoare.
In continuare textul art. 45 al. 4 din lege, arată că se plătește cu un spor de 1. și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul reclamantului, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Dispozițiile din acordul colectiv și din Legea nr. 2. nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art. 45 alin. 4 din Legea 2. și din interpretarea acestora, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. În acest caz, plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 1., fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
Această interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit. b, din Anexa 1 la O. M. J. nr. 3., care prevede sporul de 1. din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată neputându-se efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, reclamantului nu i se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 45 al. 4 din Legea nr. 2., pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 44 din lege, se putea aplica în cazul reclamantului, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la O. M. J. nr. 3., prestarea activității de bază de către reclamant fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate anterior, tribunalul a respins în mod corect ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Reclamantul este funcționar public cu statut special fiind angajat al P.
B.
În această calitate și-a desfășurat activitatea specifică în serviciu de ture în program de 12 ore pe zi cu 24 ore libere și 12 ore de noapte cu 48 ore libere cât și în program alternativ de 2 zile a câte 12 ore libere cu 2 zile libere. Programul de activitate desfășurat s-a suprapus și peste zilele de repaus săptămânal cât și peste zilele cu sărbători legale.
Este de reținut, că astfel reclamantul nu a prestat un timp de lucru peste norma de timp lunară apreciind însă că prin prestarea activității în aceste zile de repaus săptămânal sau sărbători legale i se cuvine sporul prevăzut de lege.
Pe perioada pentru care reclamantul pretinde drepturi salariale constând în sporuri neacordate este incident articolul 16 din Ordonanța Guvernului 64/2006 ce menționează că pentru orele suplimentare sunt aplicabile prevederile articolului 43 din Legea 2. actualmente articolul 45 din aceeași lege. Acest articol arată că programul de lucru se stabilește de directorul unității în raport de necesitatea operativă respectându-se timpul de lucru legal de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Norma specială presupune prin urmare un program specific ce se suprapune si peste zilele normale de odihnă sau sărbători legale derogând de la norma generală din codul muncii. Această posibilitate este dată de articolul 89 al L. 2. completându-se doar cu norma generală.,Codul muncii și celelalte legi invocate de reclamant neputând fi luate în considerare peste prevederile exprese a normei speciale derogatorii.
În acest sens este și interpretarea cuvântului oră suplimentară ce presupune efectuarea unui program obișnuit la care se adaugă o prestație suplimentara de muncă de către angajat peste timpul normal de lucru. În cazul reclamantului exista dispoziții specifice permise de textul legal și menționate în punctul 11 O. M.ui J. 399/c/(...) și articolul 4 din Decizia
307/2007.Acesta nu poate pretinde sporul prevăzut de lege pentru că prin însumarea orelor de muncă lucrate nu a depășit timpul de muncă lunar.
Pentru a primi sporurile ar fi necesară îndeplinirea mai multor condiții respectiv :să existe o depășire a timpului normal de lucru, efectuarea orelor suplimentare să fie dispusă în scris de șeful ierarhic și să nu fie posibilă compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile după prestarea muncii suplimentare.
Ca atare, faptul că reclamantul a desfășurat activitatea si în zile de repaus săptămânal sau sărbători legale ține de specificul activității de funcționar public cu statut special căruia norma specială derogatorie nu îi dă posibilitatea să obțină de la angajator un spor pentru aceasta decât în situația mai sus reglementată de depășire a timpului de lucru lunar când are posibilitatea obținerii unui spor de 75% pentru 2 ore de depășire și de 1. când se prestează mai multe ore suplimentare sau acestea sunt în sărbători legale sau zile de repaus săptămânal.
Administrația Națională a Penitenciarelor a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite și nu de angajator, în scopul de a aloca resursele bugetare necesare plătii sumelor cerute prin acțiune.
Așadar, sentința atacată a respins întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, însa a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, perspectivă din care recursul pârâtei apare și lipsit de interes.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă cererea de reformare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR împotriva sentinței civile nr. 1145 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. AL H. M. B. G. A. N.
GREFIER A. B.
{ F. | }
red,S.Al H./A.C.
2 ex. - (...)
jud.fond.Bujor L.
