Decizia nr. 9400/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 9400/2012
Ședința din data de 14 N. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul M. V. D. și pârâții C. LOCAL AL M. C.-N., M. C. N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5706 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal, identificat cu CI seria KX nr. 3. și asistat de avocat C. L., care depune la doar împuternicire avocațială din (...), lipsind recurenții-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5706 din (...) pronunțată de T. S. C. și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților la plata sumei de 39291,00 lei, echivalentul prejudiciului material și moral suferit, precum și actualizarea acesteia cu indicele de inflație la data plății precum și a dobânzii legale. De asemenea solicită acordarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 1300 lei, din care 800 lei pentru judecata în fond și 500 lei pentru judecata în recurs, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Se relevă că situația premisă a prezentului litigiu a fost decizia nr. 595 din
(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) prin care pârâții au fost obligați la emiterea autorizației prevăzută de L. nr. 3. și există o faptă ilicită prin care s-a confirmat refuzul nejustificat al autorităților de a emite autorizațiile de transport în baza dispozițiilor Legii nr 3.. Datorită acestui refuz în perioada aprilie
2008- mai 2011 reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita profesia și implicit de a realiza venituri.
La dosarul de fond au fost depus înscrisuri din care rezultă că reclamantul nu a beneficiat de șomaj și ajutor de șomaj, de asigurări de sănătate, etc.
Ca urmare a faptei ilicite a pârâților reclamantul a suferit un prejudiciu, existând un raport de cauzalitate între fapta pârâților și prejudiciul suferit de reclamant.
Referitor la modalitatea de calcul a prejudiciului achiesează la punctul de vedere exprimat de către judecătorul fondului, în sensul că s-a acordat prejudiciul material ținând cont doar de decizia de impunere aferentă anului
2008 ca re a confirmat împrejurarea nerealizării veniturilor.
Se mai relevă că sentința instanței de fond este criticată sub aspectul neincluderii în cuantumul prejudiciului material suferit a sumei de 8700 lei, reprezentând devalorizarea mașinii în cei trei ani în care reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea de taximetrie. Ca urmare a refuzului nejustificat al autorităților de a elibera la timp autorizațiile apreciază că acestea trebuie să suporte devalorizarea valorii autoturismului.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului declarat de reclamant.
În privința recursurilor declarate de către pârâți reprezentanta reclamantului solicită respingerea acestora ca nefondate.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
Se constată că anterior închiderii dezbaterilor se prezintă d-na consilier juridic A. P., în reprezentarea intereselor recurenților-pârâți, care depune la dosar delegații de reprezentare și care solicită instanței amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5706 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. V. D. în contradictoriu cu pârâții C. Local al municipiului C.-N., M. C.-N. și P. municipiului C.-N., astfel cum a fost precizată.
Au fost obligați pârâții la plata în solidar către reclamant a sumei totale de
29.900 lei, dintre care suma de 24.900 lei acordată cu titlu de prejudiciu material
și suma de 5.000 lei reprezentând daune morale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății, cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la plata în solidar a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin D. civilă nr. 595/(...) pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr.(...) s-a admis recursul declarat de reclamantul M. D. V. în contradictoriu cu pârâții C. Local al municipiului C.-N., M. C.-N. și P. municipiului C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 2. a T. C., care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis în întregime cererea reclamantului, care a fost repus în termenul de preschimbare a autorizației nr. 1461 eliberată în baza Legii nr. 3. în noua autorizație prevăzută de L. nr. 3., iar pârâta a fost obligată la eliberarea noilor autorizații (filele 10-14).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut în esență că omisiunea autorității de a-i remite reclamantului autorizația în original a determinat imposibilitatea acestuia de a depune în termen cererea de preschimbare a autorizației de transport și respectiv de a obține eliberarea acesteia.
În temeiul acestei hotărâri judecătorești, reclamantului i s-au eliberat autorizația taxi nr. 2772/(...) și autorizația de transport nr. 2238/(...) (filele 34,
35).
Prin prezenta cerere, astfel cum a fost precizată, reclamantul solicită în condițiile art.19 din L. nr. 554/2004 acordarea sumei de 42.655 lei pentru repararea prejudiciului material suferit și a sumei de 5.000 lei reprezentând prejudiciu moral, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
T. a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 cod civil (aplicabile conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod civil), neemiterea culpabilă a autorizației de transport în favoarea reclamantului constituind o faptă ilicită care i-a cauzat un prejudiciu, raportul de cauzalitate fiind evident.
Referitor la întinderea prejudiciului, decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2008 atestă realizarea de către reclamant a unui venit net determinat pe baza normei de venit de 8.300 lei (fila 42).
Raportând această sumă la perioada (...)-(...) în care reclamantul a fost lipsit de posibilitatea desfășurării activității de taximetrie datorită lipsei autorizației, rezultă un prejudiciu total de 24.900 lei reprezentând venitul nerealizat. Reclamantul solicită a se ține cont de suma de 12.000 lei estimată la nivelul anilor 2009-2011 (filele 44-45), însă acest venit nu este cert, ci estimat de el și nu poate fi apreciat ca fiind venit realizat din taximetrie, atâta vreme cât reclamantul nu a putut desfășura în mod legal această activitate.
Pe de altă parte, situația creată l-a afectat în mod evident pe reclamantul
M. V. D. și în plan moral, nepatrimonial, întrucât acesta s-a aflat în postura de fi lipsit de sursa de venit și a trecut o perioadă îndelungată de timp până la recunoașterea temeiniciei solicitării sale. În acest context, starea de supărare și frustrare generată de conduita culpabilă a reprezentanților instituțiilor publice nu este suficient compensată prin admiterea cererii de eliberare a autorizației, ci se impune ca reclamantul să beneficieze și de compensarea prejudiciului moral suferit.
Pe cale de consecință, pârâții au fost obligați la plata în solidar a sumei totale de 29.900 lei, dintre care suma de 24.900 lei acordată cu titlu de prejudiciu material și suma de 5.000 lei reprezentând daune morale. Pentru menținerea valorii reale a despăgubirilor, suma va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
De asemenea, în vederea reparării integrale a prejudiciului inclusiv cu contravaloarea lipsei folosinței sumei de bani, pârâții au fost obligați la plata dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000 și apoi O.G. nr. 13/2011, începând cu data de (...) - data la care s-a putut stabili întinderea prejudiciului - și până la data plății efective.
În temeiul art. 274, art. 276 și 277 din Codul de procedură civilă, pârâții căzuți în pretenții au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 800 lei cu titlu de chel tu iel i de judec ată și reprezentând contravaloarea parțială a onorariului avocațial (fila 50).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul P. M. C.-N., pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N., precum și reclamantul M. V. D.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., precum și prin recursul declarat de către pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. s-a solicitat admiterea recursului declarat si pe cale de consecinta respingerea actiunii formulata de reclamant ca nefondata.
In opinia pârâților, solutia instantei este fundamental gresita si nelegala atat sub aspectul acordarii de daune pentru prejudiciul material pretins de reclamant cat si sub aspectul acordarii de daune morale.
Cu privire la acordarea daunelor in cuantum de 24.900 lei cu titlu de prejudiciu material, contrar celor retinute de instanta de fond, consideră ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999
C. astfel incat sa fie antrenata raspunderea autoritatilor publice locale.
Nu se poate retine existenta faptei ilicite, culpa exclusiva a autoritatii publice loca le si nici existenta unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat intre prejudiciul pretins a fi reparat si fapta stabilita in sarcina autoritatii publice locale, conform Deciziei civile nr. 5. pronuntata in dosarul nr. (...) al C. de A. C. in conditiile in care prejudiciul nu reprezinta consecinta directa a omisiunii de a preda in original autorizatia nr. 1461.
In considerentele hotararii recurate, instanta retine, in esenta, culpa exclusiva a autoritatii publice locale constand in omisiunea de a-i remite reclamantului autorizatia de taxi in original, fapt care a determinat imposibilitatea acestuia de a depune in termen cererea de preschimbare a autorizatiei de transport. Se motiveaza aceasta pe D. civila nr. 5. pronuntata in dosarul nr. (...) al C. de A. C. prin care a fost admis recursul reclamantului M. D. V. in sensul admiterii in intregime a actiunii si ca o consecinta a fost repus reclamantul in termenul legal de preschimbare a autorizatiei nr. 1461 eliberata in baza Legii nr. 3., modificata si completata prin L. nr. 2., obligand de asemenea autoritatile la emiterea noilor autorizatii prevazute de lege.
Consideră ca acest aspect nu este de natura a atrage antrenarea raspunderii autoritatilor locale pentru prejudiciul pretins iar pentru o corecta solutionare a prezentului litigiu se impune a avea in vedere urmatoarele omise de instant de fond in solutionarea prezentei cause:
In cursul anului 2005, reclamantului i-a fost emisa autorizatia de taxi nr.
1461 iar pana la predarea efectiva a acesteia, pe baza procedurii in vigoare la data respectiva, s-a emis o adeverinta care a tinut loc de autorizatie si pe baza careia reclamantul a desfasurat activitatea de taximetrie pe raza municipiului C.- N.
Atat sustinerile rec1amantului cat si retinerea instantei de fond ca omisiunea autoritatii de a-i remite in original rec1amantului autorizatia de taxi emisa in anul 2005 a determinat imposibilitatea acestuia de a depune in termen cererea de preschimbare a autorizatiei de transport, respective pana la data de 31 martie 2008, sunt nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. IV al. 1 din L.2. de modificare și completare a L.3., "până la data de 31 decembrie 2007 toți operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere si taximetriștii independenți, existenți, astfel cum au fost definiți în L. nr. 3. privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificările ulterioare, detinatori de autorizații de transport valabile la 1 ianuarie 2007, vor preschimba, la autoritatea de autorizare, în mod gratuit, aceste documente cu autorizații de transport, în conformitate cu prevederile prezentei legi". Termenul limită pentru depunerea documentației a fost modificat ulterior prin OUG 1., fiind stabilită în acest sens data de (...).
Pentru preschimbarea autorizatiilor taxi conform prevederilor Legii nr. 2., nu s-a solicitat depunerea autorizatiei de taxi in original, aceasta neputand reprezenta un motiv de impiedicare pentru depunerea cererii in termenul legal. Actele solicitate odata cu depunerea cererii de preschimbare a autorizatiei taxi erau certificatul de inregistrare fiscal (CUI), certificatul de inmatriculare a autovehiculului, contractul de dispecerat si certificatul de agreare emis de R. A. R. A. aspecte reies chiar din cuprinsul cererii nr. 81993/45/ 06 mai 2008, deci depusa tardiv de reclamant, pentru preschimbarea autorizatiei de executie si taxi nr. 1461, in cuprinsul acesteia fiind mentionat in mod expres ca acestea urmeaza a fi predate in original in momentul emiterii noilor autorizatii prevazute de L. nr.
2.. Rezulta cu puterea evidentei ca inregistrarea cererii de preschimbare nu era conditionata de predarea autorizatiei nr. 1461.
Acest aspect coroborat cu faptul ca in perioada 28 aprilie 2006 - 21 mai
2008, autorizatia de persoana fizica a reclamantului, nr. 8606 / (...), obligatorie pentru executarea activitatii de taxi, a fost suspendata la cererea reclamantului motivata de obtinerea unui contract de munca in SUA nu poate conduce decat la concluzia logica a inexistentei culpei autoritatii publice locale.
Din actele depuse in probatiune la dosarul cauzei nr. (...), reiese in mod evident ca toate demersurile efectuate de reclamant in vederea preschimbarii autorizatiei taxi sunt ulterioare datei de 31 martie 2008, termen limita prevazut de lege. De asemenea, un aspect omis probabil in mod intentionat de catre reclamant este acela ca doar in data de 21 mai 2008, deci ulterior datei de depunere a cererii de preschimbare, a fost solicitata restituirea autorizatiei de persoana autorizata nr. 8606/2005 emisa in baza Legii nr. 300/2004, aceasta in vederea schimbarii codului CAEN si reinceperea activitatii. Ca urmare a suspendarii la cerere a autorizatiei de persoana fizica nr. 8606/(...), a fost suspendata si autorizatia taxi nr. 1461 pana in data de 21 mai 2008. Eliberarea autorizației de transport în condițiile Legii nr. 3. presupune în mod obligatoriu existența unei autorizații de persoană fizică autorizată pentru activitarea de transport cu taxiuri (art. 9 din L. nr. 3.).
De aceea, cererea înregistrată la data de (...), nu numai că a fost tardiv formulată, dar în subsidiar, era și inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru eliberarea / preschimbarea autorizației de transport.
În lipsa autorizației de persoană fizică autorizată pentru activitatea de transport cu taxiuri, autorizația de transport nu putea fi preschimbată nici în condițiile în care cererea formulată în acest sens ar fi fost depusă până la data de (...). Nu se poate retine fapta ilicita in sarcina autoritatii publice locale si nici culpa exclusiva a acesteia cu atat mai mult cu cat in contextul Legii nr. 2., nu erau indeplinite conditiile legale pentru preschimbare chiar daca reclamantul a fost repus in termen. Conditiile de fond reglementate de lege pentru obtinerea preschimbarii nu au facut obiectul analizei instantei in primul dosar, aceasta statuand irevocabil doar ca omisiunea de a-i remite reclamantului autorizatia de taxi in original a determinat imposibilitatea acestuia de a depune in termen cererea de preschimbare a autorizatiei de transport.
Asa cum a aratat si mai sus, neindeplinirea obligatiei de a preda reclamantului autorizatia din 2005 nu poate fi calificata ca si actiune absolut necesara pentru preschimbarea acesteia si obtinerea noilor autorizatii.
Referitor la prejudiciu, consideră ca acesta nu este in mod neechivoc dovedit si pentru aceasta consideră ca se impune suplimentarea probatiunii prin depunerea de inscrisuri din care sa reiasa sustinerile reclamantului in sensul ca in perioada 2008-2011 nu a realizat nici un venit, respectiv adeverinta de la A. F. P. din care sa reiasa daca in perioada amintita reclamantul a realizat venituri impozabile din orice sursa sau nu, extras de la ORC C. care sa reiasa daca reclamnatul a avut suspendata sau nu autorizatia de persoana fizica autorizata, copie pasaport.
Potrivit art. 1086 C. (aplicabil si in materia raspunderii civila delictuale) reparati a acordata nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a faptei ilicite. Instanta trebuie sa ia in calcul numai prejudiciul direct, deoarece prejudiciul indirect nu se afla in raport de cauzalitate suficient de caracterizat cu fapta ilicita si culpabila retinuta prin D. civila nr. 5..
In ce priveste acordarea de daune morale in cuantum de 5000 lei, consideră ca pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral se impune a fi avute in vedere cateva principii care stau la baza stabilirii despăgubirii în astfel de situații.
Astfel, în literatura de specialitate unita cu practica judiciara pertinenta s-a retinut in ansamblu ca indemnizatia acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, o reparare a acestuia, in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. S. cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doza mai mica sau mai mare de arbitrar. T., despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic. Instanta de fond retine ca reclamantul s-a aflat in postura de a fi lipsit de sursa de venit si a trecut o perioada indeplungata de timp pana la recunoasterea temeiniciei solicitarii sale, instanta de fond marginindu-se doar la a arata ca aceasta situatie a determinat o stare de suparare si frustrare,
Instanta trebuia sa aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar Însemna o viata normală, liniștită si fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor, impunandu-se a face deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, in raport cu acesta, sa stabileasca indemnizația.
Pornind de la aceste aspecte, apreciază că nu se poate stabili o relatie cauzală intre eventualul prejudiciu moral al reclamantului și prejudiciul material suferit de acesta.
Astfel, potrivit normelor legale incidente cauzei - art. 998, 999 Cod civil si respectiv art. 19 din L. nr. 554/2004 si raportat la cele aratate in cuprinsul prezentului recurs, prejudiciul suferit de catre reclamant ca urmare a faptei culpabile imputate autoritatii publice locale nu sunt în stransa legatura si drept urmare acordarea de daune morale este nefondata.
Pentru aceste considerente apreciază ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale, nefiind în prezența unei fapte culpabile a autorității locale, neexistând un raport de cauzalitate între prejudiciul pretins si omisiunea autoritatii de a-i remite in original reclamantului autorizatia de taxi emisa in anul 2005 iar instanta de fond iar instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si nefondata, astfel ca in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1
C.pr.civ., solicită admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii.
In probatiune, solicită incuviintarea probei cu inscrisuri si acvirarea dosraului nr. (...) al T. C..
Prin recursul declarat de reclamantul M. V.-D. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligarea intimatilor la plata sumei de 39.291,00 lei,echivalentul prejudiciului material si moral suferit, precum si actualizarea acesteia cu indicele de inflatie la data platii precum si a dobanzii legale practicata de BNR, datorata de la data scadente! pana la plata efectiva.: solicitând totodata acordarea de cheltuieli de judecata in cunatum de SOO Iei constand in onorariu avocatial;
Aflandu-ne in situatia încalcarii unui drept de catre autoritatile publice locale, situatie recunoascuta prin D. C. nr. 595 din (...) a C. de A. C., ne-am adresat instantei de contencios administrativ sollcitand prin cererea de chemare in judecata, ulterior precizata, obligarea intimatilor la plata sumei de 47.655,00 lei, echivalentul prejudiciului material si moral suferit.
Prejudiciul material l-a calculat la 42.555 lei din care 33.955 lei au fost veniturile nerealizate In perioada Ol.04.2008-O(...) ( calculate conform Deciziilor de impunere pentru plati anticipate cu titlu de impozit elibarate de A. finantelor P. C. pe anul (...), 2011) iar suma de 8.700 lei a fost vatamarea suferita ca urmare a devalorizarii autovehicululul cu care recurentul isi desfasoara activitatea de transport, autovehlcul care, daca ar fi fost cumparat la momentul eliberarll noii autorizatii, respectiv (...), ar fi costat cu 2000 euro mai putin decat a costat În anul 2008 cand a fost cumparat de catre recurent cu pretul de 5300 euro ( face mentiunea ca devalorizarea masinii a dovedit-o cu anunturile care au aparut in "Piata" in perioada respectiva, precum si prin contractul de vanzare- curnparare a autovehiculului, depuse toate la dosar).
A solicitat de asemenea si acordarea unui prejudiciu moral in cuantum de
5000 lei.
Instanta de fond a admis in parte cererea de chemare in judecata, obligand paratii in solidar, la plata sumei tataie de 29.900 lei, din care suma de 24.900 lei acordata cu titlu de prejudiciu material si suma de 5.000 lei reprezentand daune morale, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii, cu dobanda legala de la data de (...) si pana la data platii efective.
Judecătorul fondului a acordat despagubirile, calculand ventiturile nerealizate conform Deciziei de impunere pentru plati anticipata cu titlu de impozit pe anul 2008, considerand ca acesta este singurul venit cert realizat de catre recurent.
Achiesează acestui punct de vedere si este de acord cu aceasta modalitate de calcul, astfel ca veniturile nerealizate de reclamant pe perioada (...)-(...) sunt de
25.591 Iei.
Critică hotararea instantei de fond sub un singur aspect si anume neincluderea in prejudiciul material suferit a sumei de 8700 lei, reprezentand devalorizarea masinii in cel trei ani In care reclamantul s-a aflat in imposibilitatea de a-si desfasura actuvitatea de taximetrie. D. acest aspect judecatorul fondului nu face nici o mentiune, lasand sa se inteleaga ca l-a pierdut cu totul din vedere, nepronuntandu-se, asadar, asupra a ceea ce s-a cerut.
Consideră ca, neincluzand in prejudiciul suferit devalorizarea masinii instanta de fond a procedat gresit, acesta fiind singurul motiv care l-a facut sa promoveze prezentul recurs, pe care solicită a-l admite și, pe cale de consecinta sa se modifice in parte sentinta atacata, admițând in intregime cererea de chemare in judecata si obligand intimati in solidar la plata sumei totale de
39.291 lei (cuprinzand atat prejudiciul material - venituri nerealizate plus devalorizare masina - cat si prejudiciul moral).
In drept s-au invocat prevederile art.304 indice 1 C.pr.civ.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În baza unei hotărâri judecătorești irevocabile reclamantul a obținut obligarea autorităților publice locale la repunerea în termenul de preschimbare a autorizației nr. 1461/2005 pentru executarea serviciului public de transport persoane și bunuri în regim taxi, eliberarea noilor autorizații prevăzute de L. nr.
3., cu cheltuieli de judecată.
În prezenta cauză se solicită obligarea acelorași autorități la plata prejudiciului material și moral suferit de către reclamant ca urmare a încălcării de către autoritățile administrației publice locale a unui drept recunoscut de lege și confirmat de către instanță.
Prin sentința recurată tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată obligând C. Local al municipiului C.-N., M. C.-N. și P. municipiului C.-N. la plata sumei de 24.900 lei prejudiciu material și 5.000 lei daune morale.
Contrar celor susținute de către recurenții-pârâți sunt întrunite în speță elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil pentru a fi antrenată răspunderea autorităților publice locale existând atât fapta ilicită și prejudiciul cât și culpa și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prin decizia civilă nr. 595/(...) a C. de A. C. s-a statuat cu putere de lucru judecat că „omisiunea autorității de a-i remite reclamantului autorizația în original a determinat imposibilitatea acestuia de a depune în termen cererea de preschimbare a autorizației de transport și, respectiv, de a obține eliberarea acesteia"; rezultând astfel culpa acesteia.
Aspectele invocate de către autoritățile publice locale cu privire la procedura impusă de L. nr. 2. respectiv de L. nr. 3. nu pot face obiectul analizei în prezenta judecată, ele fiind avute în vedere la pronunțarea hotărârii irevocabile anterior menționate.
În mod neechivoc fapta ilicită constând în omisiunea remiterii autorizației în original și culpa la care se face referire directă în decizia nr. 5. au condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului ce se impune a fi acoperit. Este evident faptul că lipsit fiind de posibilitatea de a presta activitatea de taximetrie datorită lipsei autorizației reclamantul a suferit o pagubă fiind lipsit de veniturile pe care le-ar fi realizat prin această activitate.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului material trimiterea făcută de către instanța de fond la decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe 2008 și raportarea sumei de 8.300 lei la perioada (...)-(...) este judicioasă și reflectă o analiză temeinică a stării de fapt dedusă judecății.
Devalorizarea autovehiculului la care face referire reclamantul recurent nu poate fi avută în vedere la calcularea sumelor cu titlu de despăgubiri, reclamantul nefiind lipsit de folosința acestuia pentru perioada menționată și nefăcându-se dovada în cauză că autoturismul a fost cumpărat exclusiv pentru activitatea de taximetrie și nu și pentru folosința personală.
De altfel, acesta este și singurul motiv de recurs invocat de către reclamant care a înțeles să critice doar neincluderea în prejudiciul material suferit a sumei de 8.700 lei reprezentând devalorizarea mașinii.
În privința daunelor morale, acestea au fost acordate în integralitate de către instanța de fond, criteriile avute în vedere pentru stabilirea sumei de 5.000 lei, respectiv starea de supărare și frustrare generată de conduita culpabilă a reprezentanților instituțiilor publice fiind în mod corect reținute și individualizate, asigurându-se astfel o satisfacție compensatorie justă.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că raportat la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. se impune respingerea recursurilor declarate de P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N., M. C.-N., M. V.-D. împotriva sentinței civile nr.
5706 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. și menținerea acesteia în întregime.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursurile declarate de P. M. C.-N., C. LOCAL AL M. C.-N., M. C.- N., M. V.-D. împotriva sentinței civile nr. 5706 din (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al T. C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.XI.2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: A. G. C.
