Decizia nr. 952/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE C. NR. 952/2010
Ședința a de 08 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. A. M. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : M. I. I.
G. : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ș. E. împotriva sentinței civile nr. 622 din 17 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. TÂTGU LĂPUȘ , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 22 lei timbru judiciar în sumă de 0,5 lei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.622 din 17 februarie 2011 pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru
M.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantul Ș. E., în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M., A. F. P. B. S., și A. F. PENTRU M.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: Având a se pronunța asupra excepției invocate prin întâmpinare de către pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. , în conformitate cu art. 137
Cod procedură civilă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Taxa de poluare se calculează de autoritatea fiscală competentă, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, pe baza unei grile, iar stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 7 din O.U.G. nr. 5.).
Prin Hotărârea de G. nr. 6. au fost aprobate normele metodologice de aplicare a O. de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabilesc în Cap. 6, Secțiunile 1-3, modalitatea restituirii sumelor reprezentând diferențe de taxă pe poluare, respectiv: sumele rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, sumele reprezentând valoarea reziduală a taxei plătite și sumele reprezentând diferențele de taxă pe poluare rezultate în urma contestării taxei.
În baza Hotărârii de G. nr. 6. și ale art. 228 alin. (2) din O. G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională de A. F. a emis Ordinul nr. 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care în anexa nr. 3 precizează că decizia de calcul al taxei pe poluare "reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii";.
De asemenea, decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ.
D. de calcul a taxei pe poluare se circumscrie noțiunii de act administrativ fiscal, definit în art. 41 din Codul de procedură fiscală ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Natura juridică a actului administrativ fiscal, având în vedere că acesta este emanația unor autorități ale administrației publice în exercitarea funcției de administrare a creanțelor fiscale, atribuție de putere publică, este aceea de act administrativ de autoritate.
Atât timp cât prin norma de drept specială, respectiv O. de U. a G. nr.
5. și prin norma de drept comun în materia dreptului fiscal sunt prevăzute proceduri speciale prin care cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale, printr-un act administrativ fiscal, își poate valorifica pretențiile, nici unei persoane nu i se poate recunoaște dreptul de a urma o altă procedură, în afara celei stabilite de legiuitor, indiferent de motivele de nelegalitate ce .-ar invoca, întrucât normele de procedură sunt de strictă interpretare și de ordine publică și au întâietate în raport de normele de drept material.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 210 alin. (1) și (2) din
Codul de procedură fiscală, în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz, iar decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
De asemenea, potrivit art. 218 alin. (2) din același act normativ
„Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar [….] la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii";.
Raportat la normele enunțate și având în vedere și dispozițiile art. 2 din Codul de procedură fiscală care stabilesc în mod imperativ că "Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat", sesizarea instanței de contencios administrativ, cu soluționarea oricărei cereri privitoare la titlurile de creanță fiscală și a altor acte administrativ- fiscale, inclusiv a cererilor de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, nu se poate realiza decât în condițiile stabilite de art.205- 218 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Sesizarea, în alte condiții și pe alte temeiuri decât cele stabilite în
Titlul IX al ordonanței, mai sus menționate, constituie un fine de neprimire.
Prin urmare, pentru restituirea taxei pe poluare, se impune contestarea deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la calcularea acesteia.
De asemenea, restituirea taxei pe poluare se poate dispune numai în situația în care această măsură a fost stabilită, fie prin decizia/dispoziția organului fiscal competent, fie prin hotărâri ale organelor judiciare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 117 lit. f) din Codul de procedură fiscală.
Așadar, numai în litigiile prin care este atacată decizia/dispoziția emisă de A. F. P. în soluționarea contestațiilor împotriva deciziei de stabilirea a taxei pe poluare, s-ar fi putut realiza și un examen de compatibilitate a normelor interne incidente cu normele comunitare.
Întrucât, normele care reglementează contestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu instituie o jurisdicție specială, administrativă, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, deoarece nu sunt întrunite elementele definitorii ale activității de jurisdicție, caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, procedura administrativă prealabilă nu are caracter facultativ, ci reprezintă o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, . și de . art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile, procedură care, în raport cu natura juridică a actului atacat, se exercită în condițiile stabilite prin art. 205 - 209 din Codul de procedură fiscală.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de la L., statele membre au în principiu obligația de a rambursa taxele percepute cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82, San Giorgio, punctul 12).
În absența unei reglementări comunitare cu privire la restituirea taxelor naționale percepute, deși nedatorate, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească normele procedurale pentru acțiunile în instanță destinate să asigure protejarea drepturilor pe care ordinea juridică comunitară le conferă particularilor, respectând principiile echivalenței (normele astfel stabilite nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele referitoare la acțiuni similare interne) și efectivității (normele respective nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul european) - cauza C-231/96, Edis, punctul 34.
Or, în cauza C-30/2002, Recheio - Cash & Carry SA contra Fazenda P.a/Registo Nacional de P. C., hotărâre din 17 iunie 2004, pronunțată ca urmare a unei întrebări preliminare, CJCE a statuat că principiul efectivității dreptului comunitar nu se opune, în ceea ce privește o cerere de restituire a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului comunitar, fixării unui termen de decădere de 90 de zile calculat de la expirarea perioadei în care se putea plătii voluntar respectiva taxă.
În speță, decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă sub nr.
26796 de către A. F. P. a O. B. S. la data de (...), iar plata taxei a avut loc la aceeași dată, așa încât T. apreciază că actul administrativ a fost comunicat la data plății.
Din această perspectivă, plângerea prealabilă formulată de reclamant la data de (...) împotriva deciziei de calcul este tardivă ( f.18-20), așa încât se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul Ș. E. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii privind restituirea taxei de poluare așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 26797 din data de 0(...) emisă de A. F. P. a M. B. M. nu indeplineste conditiile unei decizii de impunere, deoarece pentru stingerea sau nasterea obligatiilor fiscale nu asigura posibilitatea de a recurge la forța de constrângere a statului. Prin decizia de calcul nu se stabilește o obligație de plată in sarcina contribuabilului. Rolul deciziei de calcul este acela de a determina suma datorată de contribuabil pentru înmatricularea autoturismului în România fara a fi stabilit un termen de plată în sarcina contribuabilului. Astfel, suma determinata prin decizia de calcul putea fi achitata oricând anterior primei înmatriculări a autoturismului în România, ea constituind doar o condiție pentru înmatricularea autoturismului în România.
Prin urmare, decizia de calcul nu este un act administrativ fiscal, aceasta datorita faptului si că neplata taxei de poluare nu generează în sarcina contribuabilului niciun fel de obligație de plată a unor majorări de întârziere.
Această decizie nu are decât rolul de a determina exact cuantumul taxei datorate, nefiind susceptibila de executare silită. Singura sancțiune a neplatii taxei de poluare o constituie imposibilitatea înrnatriculării autoturismului în România.
Asadar, decizia de calcul a taxei de poluare nu produce niciun fel de efect juridic, nefiind un act administrativ fiscal, nu se poate pretinde o obligatie de contestare ca si condiție imperativa pentru analizarea unei cereri de restituire a unei sume incasate cu incălcarea dreptului comunitar (in acest sens s-a pronuntat si Curtea de A. C., in D. Nr. 3932/(...), prin D. C. Nr. 1665 din (...)).
Taxa de poluare care a fost impusă și percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării autoturismului mai sus arătat reprezintă o taxă stabilită și percepută în mod ilegal raportat la prevederile art. 90 paragraf 1 al Tratului UE (în prezent art. 110 par. 1 al T. privind funcționarea Uniunii E.).
Perceperea acestei taxe încalcă prevederile comunitare invocate precum și cele ale T. de aderare a R. și B. la U. E., ratificat prin L. nr. 1.. Aceste tratate prevăd că de la data aderării dispozițiile acestora sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare, având prioritate normele comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, aspect reglementat de art. 148 din Constituția R.. De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare.
Consideră că taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. este contrară dispozițiilor art. 90 din T.ul CE (în prezent art. 110 par. 1 din T.ul privind funcționarea Uniunii E.), întrucât discriminează autovehiculele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii E. (în speță Germania) în raport cu autovehiculele interne. Dispozițiile sus-menționate stabilesc în mod neechivoc: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Conform art. 4, taxa de poluare se plateste cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România , fara a se face distinctia între autoturismele produse în tara si cele din afara ei, între autoturismele noi si cele second-hand.
Însa, întrucât actul normativa intrat în vigoare la 1 iulie 2008, rezultă că taxa este datorată numai pentru autoturismele ce se înmatriculează prima dată în România, nu și pentru cele aflate deja în circulatie, înmatriculate în țară.
Având în vedere scopul emiterii actului normativ (expunerea de motive ce însoțeste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 5. depus la P. la (...) cu număr PL - X 536), în sensul că neadoptarea de urgență a ordonanței ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr mare de autoturisme second-hand cu o vechime de peste 10 ani, se concluzionează că s-a dorit că taxa de poluare al cărui scop este în principiu corect (poluatorul platește) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în țară a autoturismelor second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Rostul acestei reglementări s-a stabilit a fi aceea de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, în
România însă nu se percepe nici un fel de taxă în acest sens (în
România la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută) .
Întrucât România este stat membru al Uniunii E. începând cu data de
1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R., conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Curtea de Justiție E. a stabilit în mai multe rânduri prioritatea de aplicare a legislației comunitare. Prin D. în cauza Costa/Enel (1964), CJE a arătat că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine în acest sens în practica instanțelor române s-a arătat că OUG nr. 5. contravine normelor europene întrucât creează o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii E. și care se înmatriculează în România și autoturismele second- hand deja înmatriculate în România, existând discriminare și între autoturismele noi produse în România, care au anumite caracteristici, și restul autoturisrnelor."
Analizând dispozițiile OUG 5. cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România (sau in alte state membre UE) nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.5. și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu (de poluare ).
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a C. E., dispozițiile art. 90 (în prezent art.ll0 al T. privind functionarea Uniunii E.) au în sistemul T. instituind Comunitatea E. (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în mi. 25 TCE (actualul art. 30).
Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărâri le pronunțate de C. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C- 41105, Brzezinski, C-313/05).
O.U.G. nr. 5. este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu(Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzare a autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co- Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato - in speta, taxa menita sa descurajeze importul de banane in I.).
Asupra incălcării art 90 din T. prin crearea unui tip similar de diferența de tratament s-a pronunțat Curtea de la L. prin hotărâre a din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-3., F. G. R. BV s.a. c. I. der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărâre a din
7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. I. (bananele importate în I. si fructele cultivate in I.)."
Faptul că taxa de poluare încalcă dispozițiile T. de instituire a C. E. reiese și din analiza scopului avut în vedere de legiuitor la momentul emiterii OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, care au modificat OUG nr. 5.. Din analiza acestui scop, expus în preambulul actelor normative, se desprinde faptul că prin emiterea lor se urmărește protejarea industriei interne de autovehicule și a sectorului de automobile intern, care a fost afectat de criza- economico- financiară. Acest scop diferă întru totul de scopul enunțat de legiuitor cu prilejul emiterii OUG nr. 5., constând în necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Din prisma noului scop enunțat de legiuitor, se desprinde, rară echivoc, raportul de concurență dintre produsele interne și cele importate, în cadrul căruia produsele interne sunt favorizate, prin neaplicarea taxei de poluare. Mai mult decât atât, discriminarea între produse persistă și în raport de vehiculele înmatriculate anterior datei de O 1 iulie 2008 și cele care se înmatriculează ulterior.
In mod evident, incasarea unei taxe cu încălcarea dreptului comunitar antrenează două obligații în sarcina statului membru responsabil pentru încălcarea dreptului comunitar: obligația de restituire a taxei incasate nelegal și obligația de reparare a prejudiciului cauzat contribuabilului prin incasarea efectuată.
Curtea analizind recursul retine urmatoarele :
Prima instanta a respins actiunea ca inadmisbila retinind ca in speta reclamanta nu a parcurs procedura prevazuta de art. 205 si urm din OUG
92/2003.
In ceea ce priveste restituirea taxei de poluare cu dobanda aferenta admisibilitatea actiunii de fata in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. prin decizia nr.24/(...).
Rezulta asadar ca in mod gresit prima instanta a solutionat cererea de restituire a taxei de poluare cu petitele accesorii pe exceptia de inadmisiblitate, fara cercetare fondului motiv pentru care Curtea in temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corob cu art. 312 C.pr.cvi va admite recursul declarat in speta ,va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante care va proceda la rejudecarea cauzei pe fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ș. E. împotriva sentinței civile nr.622 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o casează in intregime si trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. C. I. M. I. I.
G. A. B.
Red.A.A.M./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.A. S.
