Decizia nr. 9886/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9886/2012
Ședința din data de 28 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții C. I. PRIN P., C. LOCAL AL C. I. și M. M. ÎN C. DE P. AL C. I., împotriva sentinței civile nr. 7901 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul H. I. având ca obiect - obligația de a face plată indemnizație consilier L.215/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-pârâți C. I. PRIN P. și C. LOCAL AL C. I. prin recurenții-pârâți prin avocat T. M., în substituirea d-lui avocat P. S. N., care depune la dosar delegație de substituire nr. 8/(...) și intimatul-reclamant prin avocat C. M. în baza împuternicirii avocațială nr. 4. aflată la fila 19 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură, la data de (...) recurenții-pârâți au depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Față de împrejurarea că la acest termen recurenții sunt reprezentați de avocat în substituire, apărătorul acestora solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7901 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În subsidiar modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul H. I.
Principalul motiv de recurs care determină casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare vizează discrepanța dintre minuta aflată la dosar și dispozitivul sentinței, toate aceste diferențe fiind detaliate în motivele de recurs.
Al doilea motiv de recurs constă în faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a obligat pârâtul să plătească reclamantului echivalentul indemnizației de consilier aferentă fiecărei ședințe de consiliu local, începând cu data de (...) până la expirarea mandatului. Ori prin demersul introductiv reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7200 lei cu titlu de indemnizație de consilier local, neplătită timp de 36 de luni.
Având în vedere că la nivelul C. Local se țin atât ședințe ordinare cât și ședințe extraordinare, însă având în vedere că la dosar nu există un desfășurător sau toate procesele-verbale al ședințelor de consiliul din care s-ar putea constata participarea intimatului la aceste ședințe, nu se poate aprecia că suma de 7200 lei este echivalentul celor 36 de luni.
Din acest punctul de vedere instanța de fond a dispus în mod greșit și a acordat mai mult decât s-a cerut.
Se relevă că susține celelalte motive de recurs, astfel cum acestea au fost detaliate, în privința cărora va depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Față de susținerile conform cărora instanța s-a pronunțat plus petita se arată că inițial reclamantul a solicitat plata indemnizației de consilier aferentă perioadei (...) - (...) însă având în vedere că procesul s-a desfășurat pe întreaga durată a mandatului de consilier, în ultima ședință de judecată s-a precizat oral că reclamantul solicită obligarea la plata indemnizației până la expirarea mandatului. P. art. 132 C. pr.civ. o atare precizare nu era tardivă având în vedere că textul legal prevede că majorarea sau micșorarea valorii obiectului pricinii nu constituie o modificare de acțiune, putând fi făcută chiar verbal în fața instanței de judecată.
În consecință solicită a fi respinse aceste susțineri
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a d-nei primar M. M., susține apărătorul intimatului-reclamant că prin sentința 1. s-a constatat că se refuză validarea mandatului de consilier al reclamantului, de către C. Local I. a dispus validarea mandatului.
La ședința de consiliu din (...) la care a participat și d-na primar M. M. consilierul personal al acesteia a interpretat în mod eronat dispozitivul sentinței
1. în sensul că instanța nu a validat mandatul de consilier ci a dispus validarea mandatului, ceea ce în interpretarea acestuia instanța ar fi ordonat ca C. Local I. să valideze mandatul.
Din modul de redactare a sentinței nr. 1. rezultă foarte clar că instanța, constatând că în mod nelegal se refuză validarea mandatului de consilier a intimatului, a dispus validarea lui, ceea ce înseamnă că nu mai era necesară o
Hotărâre de C. Local pentru a valida mandatul.
P. dispozitivului sentinței civile nr. 1. C. Local I. trebuia doar să ia act de dispozițiile instanței.
Datorită adversităților dintre intimat și fostul primar s-a îmbrățișat această interpretare tocmai pentru a evita punerea în executare a unei hotărâri judecătorești.
Prin atitudinea d-nei primar nu s-a sfidat doar autoritatea judecătorească prin nerespectarea hotărârii judecătorești ci și voința electoratului care a înțeles să acorde votul său reclamantului H. I.
Susține reprezentantul intimatului că datorită acestor divergențe pe toată durata mandatului reclamantul a fost împiedicat să-și exercite prerogativele și funcția de consilier local.
Pentru toate aceste considerente apreciază că recursul declarat de pârâți se impune a fi respins și solicită acordarea cheltuielilor judiciare conform dovezii pe care o depune la dosar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7901 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.
C. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâții C. I. prin primar, C. Local al C. I., M. M. și în consecință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a fostului P., M. M..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului echivalentul indemnizației de consilier aferentă fiecărei ședințe de consiliu, începând cu data de (...) și până la data expirării mandatului, a fost respinsă cererea privind plata amenzilor pentru întârziere ca rămasă fără obiect; respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit prevederilor art.24 din
L. nr.554/2004 executarea unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a stabilit o obligație a unei autorități publice se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, cum este în speța de față, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. P. aliniatului 2 al aceluiași text de lege în situația nerespectării termenului, reclamantul are dreptul și la despăgubiri pentru întârziere.
P. prevederilor art.2 din L. nr.554/2004 prin autoritate publică se înțelege
„orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează, în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public"; fiind asimilate acestei categorii și persoanele juridice de drept privat.
T. subliniază în acest context, importanța executării hotărârilor judecătorești de către autoritățile statului.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. P. art.6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
În concepția Curții Europene a D. O. - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru S. Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art.46 din Convenția europeană a drepturilor omului - între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 paragraf 1 din Convenție, este inclus și dreptul părții de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
În acest sens, instanța amintește că prin mai multe hotărâri ale Curții
Europene a D. O. s-a constatat încălcarea de către S. Român a art.6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului ca urmare a neexecutării culpabile de către autoritățile publice a unor hotărâri judecătorești.
Astfel în hotărârea dată în cauza Ruianu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.1139 din 2 decembrie 2004, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat, în paragraful nr.65 al hotărârii, că dreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
În același sens, în hotărârea dată în cauza Croitoriu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.422 din 16 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în paragraful nr.27, că, „în conformitate cu jurisprudența sa, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul art.6 alin.1 din Convenție, și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți";.
Totodată, Curtea europeană a subliniat, în hotărârea dată în cauza Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.700 din 16 august
2006, (paragraf 40), că „este responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin";, inclusiv a obligației de a asigura executarea hotărârilor judecătorești.
Curtea E. a D. O. a reiterat aceste considerații și în celelalte hotărâri prin care a constatat încălcarea de către S. Român a art.6 par.1 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru motivul neexecutării unei hotărâri judecătorești, respectiv în hotărârile date în cauzele T. E. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005 (paragraf 64-
66), Ș. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din
25 noiembrie 2005 (paragraf 23-24), D. împotriva României, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2006 (paragraf 25, 27), E. J. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai
2006 (paragraf 51), Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 37-40), E. și alții împotriva
României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 22 august
2007(paragraf 24, 26), E. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 251 din 16 aprilie 2007(paragraf 31, 33), și în Cauza Abăluță împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 31 iulie
2007 (paragraf 32, 33).
Astfel, Curtea E. a D. O. a menționat - în paragraful 24 din hotărârea dată în cauza Ș. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 - deși „reclamanta a obținut o hotărâre judecătorească definitivă prin care autoritățile administrative au fost obligate la o acțiune specifică, aceasta nu este nici acum executată din cauza refuzului debitorului de a respecta această hotărâre.
Or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (I. împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, D. de hotărâri și decizii 1997-II, pag. 510 - 511, paragraful 41)";.
Având în vedere importanța pe care Curtea E. a D. O. o conferă executării hotărârilor judecătorești, T. apreciază că textul art.24 din L. contenciosului administrativ trebuie interpretat și aplicat într-un mod care să dea eficiență ideii de preeminență a dreptului și să asigure punerea în executare neîntârziată a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Precizează astfel, că art.24 alin.2 din L. contenciosului administrativ face referire la aplicarea unei amenzi „ conducătorulu i au tor ităț ii publice sau, după caz, persoanei obligate";. Dată fiind referirea nu numai la conducătorul autorității publice, dar și la „. obligată";, tribunalul nu poate reține că acest text este aplicabil numai conducătorilor autorităților administrative. Dimpotrivă, referindu-se, fără nici o altă determinare, și la „. obligată"; să execute hotărârea judecătorească, art.24 alin.2 impune sancționarea tuturor persoanelor care au - conform dispozițiilor legale - vreo atribuție legată de punerea în executare a hotărârii judecătorești, atribuție sau competență pe care nu au exercitat-o în termenul prevăzut de 24 alin.1 din L. contenciosului administrativ nr.554/2004.
În consecință, T. va examina situația din prezenta cauză ținând seama de aceste considerente teoretice generale.
Cu privire la calitatea procesuală a pârâtei M. M. care a deținut funcția de primar al C. I., dar si a primilor doi pârâți, se rețin următoarele:
Reclamantul a obținut, prin hotărâre judecătorească irevocabilă anularea
HCL I. de invalidare a mandatului de consilier local pentru comuna I.
Se impune, în acest context, determinarea obligațiilor pe care pârâții le au în legătură cu obligația C. Local de adoptare a hotărârii impuse prin hotărârea judecătorească ramasă irevocabilă. Aceste obligații sunt determinate de L. administrației publice locale nr. 215/2001.
L. administrației publice locale nr.215 din 23 aprilie 2001 a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.123 din 20 februarie 2007, fiind modificată după republicare prin O. de urgență a G. nr.20/.; prin L. nr.35/., prin O. de urgență a G. nr.66/. și prin L. nr.131/..
Astfel, în privința convocării consiliului local, art.39 prevede, în alineatele
1, 2 și 3, următoarele:
(1) „C. local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului.
(2) C. local se poate întruni și în ședințe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului.
(3) Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului
un ităț ii ad min is tr ativ -teritoriale, cu cel puțin 5 zile înainte ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziție consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi";.
În privința obligațiilor P.ului, T. reține că din conținutul art.39 alin.1 și 2 rezultă că atribuția convocării consiliului local aparține primarului - în cazul ședințelor ordinare - respectiv primarului sau cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului - în cazul ședințelor extraordinare.
Întrucât primarul este persoana competentă să convoace consiliul local - chiar dacă în cazul ședințelor extraordinare nu este singura persoană competentă să solicite convocarea - T. nu poate exclude primarul din sfera persoanelor care au obligația punerii în executare a hotărârilor judecătorești ce impun adoptarea unor hotărâri de către consiliul local.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul reține că P.ul comune avea obligația legală de a convoca și de a asigura întrunirea C. Local comunei I. fiind una din persoanele care au atribuții în legătură cu executarea sentintei civile nr.1327 /. a T. C.
În raport cu cele arătate anterior, examinând calitatea procesuală a pârâților în prezenta cauză, T. consideră că calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârâți și titularii obligației corelative dreptului pretins de reclamant.. deciziei T. C. presupunea adoptarea unei hotărâri de către C. Local al C. I., iar adoptarea acestei hotărâri impunea, în prealabil, convocarea C. de către P. și introducerea pe ordinea de zi a adoptării hotărârii în cauză.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs pârâții solicitând casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea la cheltuieli.
În susținerea celor solicitate se arată că la pronunțarea hotărârii instanța a admis acțiunea obligând la plata echivalentului indemnizației începând cu (...) până la (...) iar prin hotărâre se consemnează obligația până la data expirării mandatului. În aceste condiții se arată că sunt incidente dispozițiile art.105 alin.2 raportat la art.258 alin.3 C.pr.civ. întrucât pe de o parte după pronunțare s-a modificat hotărârea prin adăugare a încă nouă luni , pe de altă parte se face o plus petita nefiind cerută expres de reclamant.
Mai arată recurenta că în cauză nefiind îndeplinită procedura prealabilă acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, că în mod greșit a fost retinuta calitatea procesuală deoarece primarul nu este conducătorul C. Local iar în accepțiunea prevederilor Legii nr.554/2004 obligația amenzii/despagubirilor se stabileste în sarcina conducătorului autorității publice sau după caz persoanei obligate ori persoana obligată în cauză era consiliul nu primarul.
Totodată se arată că întrucât potrivit art.39 din L. nr.215/2001 consiliul local se poate întruni atât în ședințe ordinare cât și în ședințe extraordinare, iar reclamantul a cerut în mod expres acordarea indemnizației pe 36 de luni, începând cu data de 16 septembrie 2008 și până la 16 septembrie 2011 precum și a indemnizației începând din data de 16 septembrie 2011 și până al expirarea duratei de valabilitate a mandatului de consilier local al acestuia, instanța în mod nelegal a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Totodată se arată că în mod neîntemeiat au fost acordate despăgubirile întrucât potrivit art.34 din L. nr.393/2004 indemnizația se acordă numai în caz de participare la ședințele de consiliu local.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursurilor cu obligarea la cheltuieli în considerarea că susținerile sunt nefondate. Astfel se arată că nu se poate reține că s-ar fi dat plus petita sau o altă nelegalitate deoarece la ultimul termen s-a precizat că se solicită plata indemnizației până la data expirării mandatului iar în condițiile art.132 C.pr.civ. cererea nu se consideră modificată dacă se mărește sau micșorează obiectul.
Referitor la lipsa calității și a procedurii arată intimatul că susținerile sunt neîntemeiate deoarece procedura nu este necesară când este vorba de punerea în executare a unei hotărâri iar conform legii revine primarului obligația de a convoca consiliul în ședințe și prin urmare nu poate fi exclus din sfera persoanelor care au obligația punerii în executare a hotărârii. Ori recurenta a avut calitatea de primar și trebuia să aducă la îndeplinire obligația dată prin lege de a executa voluntar hotararea.
În fine arată intimatul că nici susținerile vizând obligația la indemnizație nu pot fi primite întrucât a fost împiedicat de către autoritate a îndeplinii atribuțiile și în această situație prin neîncasarea drepturilor ce i s-ar fi cuvenit i s-a adus un prejudiciu.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat Curtea reține că acesta nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Astfel un prim argument adus de recurenți constă în aceea că ar fi neconcordanță între minuta și dispozitivul hotărârii, că astfel s-a dat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut.
Susținerea nu poate fi reținută ca motiv în sensul evocat de recurenți întrucât minuta este rezultatul deliberării. Neconcordanța/ necorelarea dintre această minută și dispozitiv în contextul în care este trecută eronat perioada apoate fi îndreptată în condițiile art.281 C.pr.civ.
Un alt argument adus constă în aceea că în mod greșit a fost reținută calitatea procesuală. Susținerea de asemenea nu poate fi primită întrucât în condițiile Legii nr.215/2001, art.1, art.39, art.51 autoritatea executivă care este în măsură să pună în executare hotărârile deliberativului local să inițieze convocarea, să propuna proiecte, este primarul.
Prin recursul său intimatul a justificat calitatea pârâților nu doar în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești ce se refuză a fi executată de autoritatea obligată ci și în contextul atribuțiilor stabilite de lege în sarcina autorităților ce include și primarul. În cauză s-a relevat o lipsă de diligență în convocarea și punerea în executare a hotărârii. Ori câtă vreme legea conferă anumite competențe și instituie obligații nu se poate reține o nejustificare și o lipsă a calității procesuale.
Prin urmare raportat la norme și la actele dosarului reținerile primei instanțe cu privire la calitate nu pot fi considerate greșite.
Se mai susține de recurenți că nu se justifică obligația la plata întrucât s-a procedat la punerea pe ordinea de zi a proiectului de validare iar indemnizația se acordă în caz de participare la ședințe.
Nici această susținere nu poate fi reținută deoarece în condițiile existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile nu se impunea validarea ci punerea in executare. Ori actele atestă că nu s-a trecut la executare că reclamantul intimat a fost împiedecat în a executa atribuțiile stabilite prin hotarare ,context în care corect s-a reținut aplicabilitatea art.24 din L. nr.554/2004.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursurilor declarate.
Totodată în baza art.274 C.pr.civ., art.277 C.pr.civ. Curtea va dispune și obligarea în solidar a recurenților la plata cheltuielilor constând în onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de C. I. PRIN P., C. LOCAL AL C. I. și M. M. ÎN C. DE P. AL C. I., împotriva sentinței civile nr. 7901 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții în solidar să plătească intimatului H. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
