Sentința nr. 253/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 253/2012
Ședința publică de la 30 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a D. de licență nr.
15843/(...) eliberată de U. S. H., excepție invocată din oficiu de către instanța investită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanta S. ANA N. în contradictoriu cu pârât S. CU C. I-V. V.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. după care,
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de A. C. în soluționarea cauzei, raportat la emitentul actului supus controlului de legalitate.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
{ F. | }
CURTEA
Prin încheierea din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a D. de L. nr. 15843/(...), aflată la fila 4 din dosar.
S-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate a diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția de nelegalitate a D. de L. nr. 15843/(...), este invocată din oficiu de către instanță, în baza art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004, în raport cu prevederile HG nr. 9., HG nr. 9., HG nr. 6., HG nr. 1., art. 15 și Capitolul
XI privind Î. particular din L. nr. 84/1995 a învățământului, respectiv art. 103-117.
S-a constatat că este necesar a se analiza de către instanța de contencios administrativ competentă caracterul legal sau nelegal al acestui act administrativ în raport cu prevederile hotărârilor de guvern, succesive, privind instituțiile autorizate și acreditate să funcționeze ca instituții de învățământ superior și cu privire la specializările și formele de învățământ autorizate provizoriu sau, după caz, acreditate, respectiv HG nr. 9., HG nr.
9., HG nr. 6., HG nr. 1. și în raport cu dispozițiile art. 15 și art. 103-117 din
L. nr. 84/1995 a învățământului, dispoziții legale care au incidență asupra instituțiilor de învățământ particular autorizate sau acreditate să funcționeze și cu privire la specializările și formele de învățământ pe care acestea le pot organiza.
Legalitatea sau nelegalitatea acestei diplome de licență trebuie stabilită având în vedere că diploma a fost eliberată ca urmare a studiilor efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul
Univ. S. H., Facultatea de L. și L. S. specializarea Limba si Literatura
Franceză - Limba și Literatura Engleză. Pârâții au apreciat că diploma este nelegală, schimbând încadrarea reclamantei din profesor în învățător, prevalându-se de nelegalitatea acestei diplome de licență și a suplimentului la diploma de licență, iar reclamanta contestă această încadrare și solicită repararea pagubelor materiale și morale, inclusiv repunerea sa în situația anterioară. S-a apreciat de către pârâți că studiile efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H.,
Facultatea de L. și L. S. specializarea Limba si Literatura Franceză - Limba
și Literatura Engleză nu au fost acreditate ori autorizate provizoriu așa cum au fost cele desfășurate la forma de învățământ la zi, acestea din urmă fiind autorizate prin HG nr. 9., astfel că diploma de licență deținută de către reclamantă nu are valoare juridică și nu îi permite acesteia exercitarea funcției de profesor.
Pentru aceste motive, în baza art. 4 din L. nr. 554/2004, instanța a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate și a suspendat judecata până la soluționarea excepției de nelegalitate.
La data de (...) a fost înregistrat dosarul la Curtea de A. C. pentru a soluționa excepția de nelegalitate invocată din oficiu de prima instanță.
La termenul de judecată din (...) Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. în soluționarea cauzei, raportat la emitentul actului supus controlului de legalitate.
Asupra excepției de necompetență materială Curtea reține următoarele:
Analizând excepția invocată, Curtea reține următoarele:
Î. superior este organizat în universități sau instituții echivalente denumite, academii, institute, școli, conservatoare și altele asemenea. Universitățile pot fi publice sau private. Ele sunt persoane juridice de interes public, au caracter non-profit, sunt nepolitice și promovează învățământul și cercetarea ca bunuri publice. Pentru organizarea și funcționarea activităților de predare, învățare și cercetare, orice instituție de învățământ superior poate include următoarele componente: facultăți, departamente și catedre pentru organizarea predării și a învățării; institute, centre sau laboratoare pentru organizarea cercetării; unități de proiectare, centre de consultanță, etc. Componentele menționate sunt organizate de către fiecare instituție de
învățământ superior, în mod distinct și autonom, astfel încât instituția să -și realizeze misiunea, să asigure criteriile și standardele de calitate și să gestioneze în mod eficient activitățile de predare, învățare, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic.Organizarea și funcționarea componentelor universității menționate sunt decise de către Senatul U.
Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul P., G., M. E., C. și I. și A. R. de A. a C. în Î. S.(ARACIS).
Pentru exercitarea atribuțiilor sale, M. E., C. și I. constituie registre de experți și se sprijină pe organisme specializate, la nivel național, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional și moral: C. N. de S. și P. a Î. S., C. N. de A. a T., D. și C. U., C. N. al C. Ș. din Î. S., C. N. de F. a Î. S., C. N. al B. U., C. N. pentru Calificări U. și C. de E. U..
In conformitate cu regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, aprobat prin ordinul n. 2. publicat în M Of Partea I nr. 716 din (...), instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare, acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii au obligația sa completeze si sa elibereze actele de studii. In temeiul art. 5 alin 2
" Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție."In temeiul art. 11 din același act normativ activitatea de completare a formularelor actelor de studii - referitoare la studii parțiale sau complete - se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea, prin ordin al ministrului, a titlului științific de doctor - în cazul diplomelor de doctor. Un act de studii dintr-un carnet cu matcă (cotor) și matca în cauză sunt completate identic, matca rămânând în arhiva instituției cu termen permanent.De asemenea in conformitate cu art 20 din Ord 2. titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.";
Potrivit art.4 din L. contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate.
Competența materială de fond în materia contenciosului administrativ potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din L. contenciosului administrativ este reglementată în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ.
Din această perspectivă, speța de față pune problema stabilirii competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu care partajează competența în funcție de locul autorității administrației publice emitente a actului a cărui nelegalitate s-a invocat pe calea art. 4 alin. 1 din L. nr.
554/2004.
U. S. H. B. este o instituție de învățământ superior căreia prin lege i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și îi este recunoscută utilitatea publică sens în care poate fi asimilată noțiunii de autoritate publică așa cum este stabilită la art. 2 alin. 1 lit. b) teza a II-a din L. nr.
554/2004. Astfel, prin L. 4. (art.1) U. "S. H." din B. s-a înființat ca instituție de învățământ superior, fiind o persoana juridică de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ.
Astfel, este de stabilit dacă în speță autorul actului administrativ, recte U. S. H. B. este o persoană juridică asimilată unei autorități centrale sau locale. Curtea reține că deși în aparență s-ar putea reține că aceasta având sediul în B. ar părea că este o autoritate centrală nu s-a demonstrat că are o structură și o organizare similară cu o autoritate a administrației publice centrale de stat.
Apoi, chiar dacă pârâta este autorizată să presteze un serviciu public care, prin premisă, ar acoperi întreg teritoriul național, această împrejurare este neesențială în stabilirea locului pe care această instituție de învățământ îl ocupă rândul instituțiilor publice și deci nu poate servi ca argument relevant pentru stabilirea competenței în favoarea curților de apel.
Față de cele ce precedă, rezultă fără echivoc că U. S. H. nu este o autoritate publică centrală pentru că ea nu ocupă poziția descrisă mai sus în sistemul autorităților publice iar împrejurarea că o instituție de învățământ superior, cum este cazul pârâtei, nu se regăsește explicit enumerată între autoritățile publice locale și județene la care se referă art. 120-123 din
Constituția României, nu poate conduce la concluzia că U. S. H., obligatoriu, nu poate fi încadrată în categoria decât în categoria autorităților centrale.
Așa fiind, Curtea reține că în speță se aplică regula conform căreia unitatea de învățământ superior este asimilată cu o autoritate publică locală și drept urmare competența de fond a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește anularea actelor sale ori a constatării nelegalității acestora pe calea prevăzută la art. 4 din L. nr. 554/2004 cu trimitere și la art. 2 pct. 1 lit. d) C.pr.civ. aparține conform tribunalului și nu curții de apel.
Din această perspectivă, ținând seama și de dispozițiile art. 10 alin. 3 din L. nr. 554/2004 Curtea urmează ca în temeiul art. 158 și art. 159 pct. 2
și art. 1591 C.pr.civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei de față în favoarea T.ui C. ca instanță de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va declina competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. invocată din oficiu.
Declină soluționarea excepției de nelegalitate în favoarea T.ui C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, G.-A. N. A. B.
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
