Sentința nr. 433/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 433/2012
Ședința 2 iunie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : S. L. RUS GREFIER : V. D.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta P.ĂRIA M. T. și pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.- M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului - O. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei. Cererea de suspendare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României prin care s-a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a acțiunii, însoțită de N. de fundamentare care a stat la baza emiterii actului normativ contestat.
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului M. F. P., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
Reclamanta P.ĂRIA M. T., în data de (...) a depus la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și o serie de înscrisuri în susținerea acțiunii.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. Reține cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată la data de 16 mai 2012, reclamanta P.ĂRIA M. T., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat suspendarea prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O. nr. 1., respectiv adresa cu nr. 19847/(...) eliberată de D. C. precum și O.P. nr. 1050/(...) de restituire a sumelor alocate dar neconsumate. De asemenea, a solicitat obligarea M. F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., respectiv suma de 1.000.000 lei, sumă alocată P.ăriei T. prin HG nr. 2. precum și suma de 500.000 lei care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor sume, în conformitate cu art. V din O. nr. 1., cu restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a acestor dispoziții și obligarea G. R. și a M. F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O. nr. 1..
În final, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. în baza art. 146 Iit. d) Și 115 alin. (4) Și urm. din Constituție Și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din L. nr. 47/1992, ca urmare a acestei excepții, reclamanta a apreciat că O. nr. 1. este neconstituțională.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că solicită suspendarea prev. art. V din O. nr. 1. având în vedere dispozițiile art. 15 din L. nr. 5. a contenciosului administrativ potrivit cărora "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. În acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".
Motivele la care face trimitere articolul susmenționat și care sunt prevăzute în art. 14 din normativul amintit sunt următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ se realizează doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum stabilește art. 2 lit. (t) din L. contenciosului administrativ cazurile bine justificate sunt acele "împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinta legalității actului administrativ".
Având în vedere faptul că O. nr. 1. încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.
Mai mult, conform principiilor prevăzute la art. 2 din L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constitutive și participarea activă a cetățenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Astfel prevederile articolului susmenționat prevăd că " principiile care stau la baza prezentei legi sunt următoarele: a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli: ședințele autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condițiile legii; dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice; minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii".
Conform "Secțiunii 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din legea susmenționată, autoritatea administrației publice are obligația de a publica un anunț referitor la elaborarea proiectelor de acte normative cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare adoptare de către autoritățile publice. Prin anunț se stabilește o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii și opiniile persoanelor interesate. În cazul dezbaterilor publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează a fi organizate.
Așadar, prima condiție reglementată de art. 14 din L. nr. 5. este îndeplinită având în vedere că există un dubiu serios asupra legalității acestui act normativ din moment ce, pe parcursul procesului de elaborare, a fost încălcat principiul transparenței și al consultării cetățenilor.
De asemenea, legalitatea art. V din O. nr. 1. este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea G., în prima ședința de guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ-teritoriale prin H. nr.
2..
Astfel, fără o analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima ședință de guvern a fost adoptată această ordonanță de urgență care afectează comunitătile locale și simplul cetățean având în vedere că sumele alocate prin hotărârea susmenționată erau necesare pentru buna administrare a autorităților locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și cofinanțările unor proiecte cu finanțare externă.
O dovadă în plus pentru iresponsabilitatea și nelegalitatea adoptării ordonanței de urgență o reprezintă lipsa justificării acestei măsuri precum și rapiditatea adoptării în prima ședință de guvern, adoptare care nu a avut la bază o cercetare sau o examinare a situației de fapt existente în teritoriu.
De asemenea, a apreciat reclamanta, este îndeplinită și cea de-a doua condiție în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.
Având în vedere că prevederile art. V din O. nr. 1. stabilește returnarea sumelor alocate unităților administrativ teritoriale prin H. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 care au avut ca scop plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, iar această regularizate se realizează în 3 zile de la data intrării în vigoare a O. nr. 1. este evident faptul că respectivele unități administrative, inclusiv subscrisa, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente precum și producerea unui prejudiciu material constând în pierderea finantărilor nerambursabile datorită imposibilitătii cofinanțării proiectelor.
Prin urmare, având în vedere împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității O. nr. 1. și pentru prevenirea prejudiciului material datorat imposibilității plății cheltuielilor curente precum și a imposibilității cofinanțării proiectelor cu finanțare externă ce poate duce la respingerea cererii de finanțare pentru astfel de proiecte ajungându-se chiar la suspendarea sau oprirea executării proiectului de finanțare sau retragerea finanțării, sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de suspendare a executării O. nr. 1..
În ceea ce privește solicitarea anulării actelor emise în vederea aplicării art.
V din O. nr. 1512012 Și a actelor subsecvente acestora, a obligării M. F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M. F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1. Și a obligării G. R. și M. F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O. nr. 1. se solicită dispunerea în sensul admiterii tuturor solicitărilor având în vedere următoarele:
Reclamanta a fost vătămată prin emiterea art. V din O. nr. 1. având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțare din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finantări nerambursabile.
Pe lângă faptul că O. nr. 1. a fost emisă fără o justificare pertinetă, la nici
24 de ore de la învestirea G., fără o analiză în prealabil a situației de fapt din teritoriu, acest act normativ nu respectă prevederile L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din normativul susmenționat "legea are drept scop: a) să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative; b) să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative; c) să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice".
Or, în cazul de față, Guvernul României a adoptat o, ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H. nr. 2. și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în "Secțiunea 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din același act normativ.
Astfel, în conformitate cu art. 6 alin. (l) din L. 52/2003 "în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune in site-ul propriu, să-i afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-i transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații" .
Mai mult, acest anunț trebuie să fie publicat cu cel puțin 30 de zile supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice și trebuie să aibă atașat o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus.
Or, în cazul de față adoptarea ordonanței de urgență a fost privată de orice transparență, iar acest lucru se răsfrânge atât asupra unităților administrativ teritoriale care erau mentionate în H. nr. 2., cât și asupra cetățenilor de rând.
Pe lângă faptul că O. nr. 1. nu a avut o notă de fundamentare pertinetă, aceasta nici nu a fost adusă la cunoștință publicului spre dezbatere, situație care evident s-a concretizat în emiterea unui act normativ fără un feedback din partea cetățenilor și a unităților administrativ teritoriale afectate cu privire la aplicabilitatea acesteia și a efectului pe care îl are intrarea sa în vigoare.
Având în vedere că H. nr. 2. s-a bazat pe o notă de fundamentare, pe o cercetare în prealabil și pe analize care să stabilească situația de fapt concretă din teritoriu, ordonanta de urgență aprobată imediat după învestire, și mai ales fără justificare nu poate fi considerată legală.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (8) din L. nr.
52/2003 "în toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție". Prin urmare, autoritățile emitente au obligația de a analiza recomandările referitoare la proiectul de act normativ și nu pot deroga de la asigurarea transparenței decizionale.
Având în vedere că O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea atât a Constituției cât și a transparenței decizionale, toate actele emise în baza acestui act normativ sunt nule, și prin urmare solicită anularea tuturor actelor emise în baza arte V. din ordonanță, precum și a actelor subsecvente acestora, obligarea M. F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., respectiv în sumă de 1.000.000 lei alocată P.ăriei T. prin HG 2., precum și a sumei de 500.000 lei care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor sume, în conformitate cu art. V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M. F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1., și a obligării G. R. și M. F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art.V din O. nr. 1..
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1., reclamanta consideră că aceasta este admisibilă și întemeiată pentru următoarele motive:
Se solicită a se constata că sunt îndeplinite condițiile art. 29 pct. 1) din L. nr. 47/1992, că această excepție are legătură cu soluționarea cauzei având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată se urmărește acordarea despăgubiri lor pentru prejudiciile cauzate prin O. nr. 1., anularea unor acte emise în temeiul acestui act normativ, obligarea restabilirii situației anterioare intrării în vigoare a ordonantei și obligarea la stoparea emiterii unor acte normative care să pună în aplicare ordonanta și care să ne aducă o nouă vătămare.
Motive cu privire la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. V din
O. nr. 1. pentru încălcarea prevederilor arte 115 alin. (4) din Constituție:
Având în vedere prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție conform cărora
"G. poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora" rezultă trei condiții care trebuie să fie îndeplinite în momentul adoptării unei ordonanțe de urgență, respectiv: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenta să fie motivată în cuprinsul ordonanței;.
Această interpretare este confirmată în opinia reclamantei și de Curtea
Constituțională prin D. 255 din (...).
Motivarea care se regăsește în preambulul O. nr. 1. nu reprezintă o justificare pertinentă care să determine G. să adopte această ordonanță cu respectarea Constituției.
În considerarea celor ce preced, reclamanta solicită sesizarea C. C. privind excepția de neconstituționalitate vizând art. V din OUG nr. 1..
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care, față de obiectul acțiunii, având în vedere motivele de fapt și de drept ale acesteia, invocă:
1. Excepția nulității acțiunii reclamantei pentru lipsa timbrajului, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 și 3 din L. nr. 146/1997 rap. la art. 17 alin. 2 din L. nr. 5.. având
II. Excepția inadmisibilității
Inadmisibilitatea cererii de suspendare a art.V din OUG nr. 1.
Î.-adevăr, art.14 și art.15 din L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanța a G.. Astfel art.l4 din lege prevede că "persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art.15 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, L. nr.5. prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 alin. 1) lit.c) din lege, nu fac parte și Ordonanțele de urgentă adoptate de
Guvernul României.
Precizează că, potrivit art.115 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul României poate adopta ordonanțe de urgență, care nu sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Î.-adevăr, preluând dispozițiile constituționale ale art.126 alin.(6), L. contenciosului administrativ nr.5. prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art.9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrative.
Menționează că unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este Curtea Constituțională, iar Constituția și L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competenta de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, precizăm că nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a G..
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor G. sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art.9 din L. nr. 5., care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Drept urmare, consideră capătul de cerere privind suspendarea art. V din
O. de urgentă a G. nr.1. ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins în consecință.
Menționează în acest sens, cu titlu de exemplu, D. nr. 938/(...) a Înaltei
Curți de C. și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Inadmisibilitatea cererii formulate subsecvent la pct.I.3 din acțiune
Prin aceste cereri subsecvente partea reclamantă solicită obligarea pârâților de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.V din OUG nr.1..
Însă, din coroborarea dispozițiilor art.108 din Constituție, republicată
(Actele G.) cu cele ale art.l și art.2 alin.l lit.c) din L. nr.5., reiese că actele administrative adoptate de G., în realizarea activității, sunt hotărârile de G., în timp ce ordonanțele sunt adoptate de G. în baza delegării legislative astfel reglementată de art.115 din Constituție, fiind deci acte normative, cu putere de lege, care pot fi validate sau invalidate de P. printr-o lege de aprobare sau respingere a acestora.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.8 și art.18 din L. nr.5., o acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ nu poate fi soluționată rară a fi verificate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății, comuna reclamantă solicită, în realitate, obligarea Executivului la emiterea unei ordonanțe care să conducă la restabilirea situații anterioare, conform principiului simetriei actelor juridice.
Or, în afara faptului că această solicitare nu corespunde dispozițiilor L. nr.5544/2004 prin care se reglementează obiectul acțiunilor în contencios administrativ, cererea fiind inadmisibilă, întrucât G. nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă, vă rugăm să observați că demersul reclamantei nu a fost precedat de reclamația administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, iar acestea sunt și lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art.9 din legea contenciosului în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.67, art.73, art.77 și art.78 din
Constituția R., republicată, legile sunt adoptate de Parlamentul României, sunt promulgate de P. R.
Declanșarea procedurii parlamentare legislative se face prin sesizare. P. modalitate de sesizare constă în exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, exercitat cu respectarea dispozițiilor constituționale și ale legilor speciale.
În speță, contrar dispozițiilor imperative ale legii, partea reclamantă a solicitat instanței de judecată obligarea G. la exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, deși relațiile dintre cele două puteri, executivă și legislativă sunt exceptate de la controlul judecătoresc, pe cale directă, reglementat de L. nr.5. a contenciosului administrativ, iar acceptarea acestei ipoteze ar semnifica și o veritabilă ingerință în autonomia consacrată de dispozițiile art.l alin.4 din L. fundamentală, potrivit căreia "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, principiu ce fundamentează temeiul democrației constituționale."
II. Cu privire la cererea formulată la pct.B.1 și 2 din acțiune, pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Chiar dacă admitem, prin absurd, că actele la care se face referire ar corespunde semnificației dată de lege actului administrativ, totuși, este evident că cel vătămat prin emiterea actului, în speță comuna reclamantă, poate obține anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei, numai în contradictoriu cu emitentul acesteia, față de acesta urmând a fi verificate și celelalte condiții ale acțiunii în contencios (reclamație administrativă, termen, etc.).
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr.SS4/2004 cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea G. R.
(art.102 și art.108 din Constituție, republicată și L. nr.90/2001) reiese faptul că
Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport de aceste capete de cerere, nefiind emitentul adresei nr. 19847/(...)..
Prin urmare, solicită admiterea excepției și respingerea cererii față de
Guvernul României ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
III. Referitor la fondul cauzei, consideră neîntemeiate criticile formulate de reclamantă în raport cu O. de U. a G. nr.IS/2012, pentru următoarele considerente:
III. a O. de urgență a G. nr.1. a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată.
Astfel cum reiese și din preambulul ordonanței de urgență în discuție la adoptarea acesteia s-au avut în vedere următoarele: presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R. la bugetul comunitar cât și necesitatea evitării acestor riscuri prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare.
Referitor la pct.V din ordonanță s-a avut în vedere că prevederile Hotărârii G. nr.255/20l2 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ- teritoriale nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
În considerarea atribuțiilor sale de a exercita conducerea generală a administrației publice, potrivit art.102 alin.( 1) din L. fundamentală, G. are dreptul constituțional, de a re curge, în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, la procedura de legiferare prin ordonanța de urgență, prevăzută de art.115 alin.( 4), cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței.
Noțiunea de situație extraordinară, nefiind precizată în Constituție, a fost stabilită prin decizii ale C. C., care, în jurisprudența sa constantă a statuat că "
Prin cazuri excepționale ( ... ) se înțeleg acele situații care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege", "interesul public lezat de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale justifică intervenția G. pe calea ordonanței de urgență", "de aceea, o astfel de măsură se poate fundamenta numai pe necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public" (D. nr.65/1995, D. nr.l5/2000, D. nr.43/2002, D. nr.l01/2004, D. nr.67/2005).
Ținând cont de cele expuse mai sus, consideră că, referitor la O. de urgență a G. nr.1., sunt îndeplinite exigențele stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudența sa (D. nr.173/200 1, D. nr.34l/2004, D. nr.497 /2004) cu privire la interesul public și urgența reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgență.
În temeiul art.115 alin.( 4) din Constituție, republicată, G. poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Ca atare, în toate cazurile în care lipsa unei reglementări imediate poate produce grave consecințe în bunul mers al societății, G. va trebui să emită reglementări, la nivel de lege, numai sub forma proiectelor de lege sau a ordonanțelor în baza unor legi de abilitare.
În speță, situația extraordinară care a stat la baza adoptării OUG nr.1. a fost temeinic motivată în chiar cuprinsul ordonanței, fiind îndeplinite dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată. De altfel, cu privire la oportunitate a acestei reglementări în condițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată, a fost formulat Avizul favorabil al Departamentului pentru relația cu P., conform procedurii reglementată de R. aprobat prin H. a G. nr.56112009.
III.b În subsidiar, în situația în care se admite cererea de sesizare a C. C., precizează că punctul de vedere al G. R. asupra excepției de neconstituționalitate va fi completat și prezentat C. C., sub semnătura primului-ministru, potrivit dispozițiilor art.30 alin. 1 din L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., republicată.
În întâmpinarea depusă de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. A
J. C. se solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție, invocă:
1. lipsa calității procesuale pasive a M. F. P., motivat de împrejurarea ca acesta, nu este nici emitentul OUG 1. (raportat si la excepția de neconstituționalitate ridicata)
Astfel, conform principiului constitutional instituit la art. 108, in exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul României adopta hotărâri si Ordonante.
In cazuri excepționale, cum este si cel din speta, guvernul R. emite in virtutea principiului constituțional al delegării, conform legii speciale de abilitare a guvernului de catre parlamentul R. si ordonanțe de urgenta precum este cazul OUG 1..
Ministerele, prin urmare, si cel al finantelor publice, sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora.
Printre atributiile M. F. P. prev.de HG nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P. nu se enumera si aceea de legiferare in cazuri de urgenta, pentru a avea competenta sa emită ordonanțe de genul celei din speța.
2. Necompetenta materială a C. de A. C. în soluționarea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, raportat la împrejurarea că petitul principal al cererii prin raportare la scopul urmărit de reclamantă și anume restituirea sumei de 320 mii lei nu poate fi altul decât anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1., iar cum aceasta din urmă nu este o autoritate centrală, competența de soluționare a speței revine Tribunalului C..
Susține excepția invocată și pe împrejurarea că pe de o parte în speță controlul judecătoresc nu poate viza decât actul administrativ atacat mai sus indicat, iar pe de altă parte excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 1. nu poate forma obiectul unei acțiuni principale, ea constituind doar un mijloc de apărare.
3. Inadmisibilitatea acțiunii în ceea ce privește petitul privind anularea actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din L. nr. 5. privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv a plângerii prealabile în termenul legal de 30 de zile.
4. Având in vedere împrejurare ca O. de urgenta nr. 15 din 8 mai 2012 privește stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, vizează interesul general public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, prin urmare, aceasta a fost emisa cu respectarea art. 115 alin. (4), art. 120 alin (1) din Constituția R.
De altfel, reclamantei, prin HG nr. 255 din 3 aprilie 2012 i-a fost alocata suma de 1.000.000 lei din care aceasta susține că suma de 500.000 lei s-a pierdut ca urmare a returnării acestor bani, în conformitate cu art. V din O. nr.
1. din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru a fi utilizata cu prioritate pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. Dar, întrucât, suma alocata nu a fost utilizata pana la data intrării in vigoare a OUG 1., prin acest act normativ, s-a dispus regularizarea cu bugetul de stat a sumelor neutilizate prin restituirea acestora de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat in contul in care acestea au fost încasate, cu titlu de sume defalcate din Taxa pe valoare adăugată încasata potrivit HG nr. 2., ca neutilizata.
Fiind vorba despre o suma alocata de la bugetul de stat, aceasta, trebuia utilizata de către ordonatorul principal de credite al autorității locale doar in scopul pentru care a fost alocata, respectiv, pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. Î., pana la data retragerii sumei alocate de la bugetul de stat, reclamanta nu a dat destinația legala sumei primite, aceasta, a fost retrasa, fără încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
Analizând acțiunea formulată, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 1 din L. contenciosului administrativ nr. 5., persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Alin. 5 al aceluiași articol prevede expres că această acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu se poate prevala de acțiunea în contencios administrativ prevăzută de art. 9 din L. nr. 5. decât dacă petitul principal al acesteia este acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
În speță, obiectul principal al acțiunii este anularea adresei nr. 19847/(...) eliberată de D. G. a F. P. a județului C., care însă nu este un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c) din L. nr. 5., ci, așa cum chiar reclamanta se referă la acesta, o simplă adresă.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantului, concepută ca o acțiune împotriva unor dispoziții din ordonanță, este inadmisibilă în condițiile în care obiectul principal se referă la o adresă și nu la un act administrativ și va fi respinsă.
De altfel, în ședința din ziua de 24 mai 2012, Curtea Constituțională, a soluționat excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. V alin. 1 teza I din O. de urgență a G. nr.15/8 mai 2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice (textul atacat prin prezenta), constatând că „dispozițiile art. V alin. 1 teza I din O. de urgență a G. nr.1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H. G. nr. 2. și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Față de soluția care urmează a se pronunța și de împrejurarea soluționării cauzei la primul termen pe o excepție de inadmisibilitate (care primează în soluționare celorlalte excepții și fondului și dispensează instanța de analiza acestora), cererea de suspendare formulată nu mai este actuală.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează ca, în temeiul art. 9 din L. nr. 5., să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta P.ĂRIA M. T., cu sediul în
T., jud. C., împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI prin P.-M., cu sediul în B., sector 1, P-ța V., nr. 1 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., sector 5, str. A., nr. 17.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, S. L. RUS V. D.
Red.S.L.R./Dact.H.C.
