Decizia nr. 4409/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4409/2012
Ședința din data de 23 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr. 6516 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC P. C. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea, în temeiul art. 137 C.pr.civ. invocă din oficiu excepția puterii de lucru judecat ca motiv de ordine publică, iar în temeiul dispozițiilor art.150
C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6516 din 16 decembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P. C. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T., și obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6918 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei -(...) și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
și obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 6918 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a achiziționat un autovehicul marca Man, categoria auto N2, norma de poluare R2, cu nr. de identificare WM(...)1Z079247, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare în cuantum de 6918 lei la AFP T., la data de (...).
La data de (...), reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, motivat de faptul că, potrivit OUG nr.5., se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, astfel taxa de poluare are temei legal și nu poate face obiectul unei restituiri.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267
T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de (...).
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. T. apreciaza ca in speta se poate acorda doar dobinda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite, adica de la data incasarii sumei din speta . Ca atare in temeiul prevederilor OG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din T., motiv pentru care cererea reclamantei, va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În tem.art.274 al.1, 3 cod pr.civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în tem.art.60 și urm.cod pr.civ., tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. și a obligat pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 6948 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. T. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Analizând recursul declarat, prin prisma motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin prezenta cerere, reclamanta SC P. C. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T., obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitate în cuantum de 6.918 lei, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat autoturismul marca MAN din Germania, unde era deja înmatriculat. Pentru a înmatricula autoturismul a fost obligat la plata sumei de 6.918 lei cu titlu de taxă de poluare.
Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui taxa percepută este în contradicție cu dispozițiile art.90 din Tratatul de la R. de constituire a C. E.
În cursul dezbaterilor din fața instanței de fond, pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 2651/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., rămasă irevocabilă, o acțiune cu același obiect fiind respinsă de către instanță.
T. a respins excepția, pe considerentul că nu există identitate de cauză, deoarece între data pronunțării sentinței anterioare și cea a introducerii cererii, a fost pronunțată hotărârea CJUE în cauza T..
Curtea apreciază însă că o astfel de statuare vine în contradicție evidentă cu efectele produse de puterea lucrului judecat, motiv pentru care a invocat, în baza prev. art. 306 alin. 2 C.pr.civ., acest incident procedural.
Astfel, se reține că prin sentința civilă nr. 2651/(...), pronunțată în dosarul acvirat nr. (...) al T.ui C., rămasă irevocabilă, urmare a nedeclarării căii de atac, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC P. C. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M., precum și cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M..
Pentru a dispune astfel, s-a reținut prin cererea înregistrată sub nr. (...), reclamanta SC P. C. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T., obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitate în cuantum de 6.918 lei, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat autoturismul marca MAN din Germania, unde era deja înmatriculat. Pentru a înmatricula autoturismul a fost obligat la plata sumei de 6.918 lei cu titlu de taxă de poluare, considerată nedatorată, ca urmare a incompatibilității dintre prevederile dreptului național cu cele ale art. 90, actualul art. 110 din T..
Cererea a fost însă respinsă, tribunalul constatând că refuzul pârâtei de a restitui suma încasată cu titlu de taxă de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat, din moment ce, analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a C. E.
Prin raportare la aceste statuări, Curtea ia act de faptul că nu poate fi negată incidența în cauză a puterii de lucru judecat.
Aceasta deoarece efectele produse de lucrul judecat au fost evidențiate în doctrină ca fiind negativ și pozitiv, primul dintre acestea asigurând „. verificării jurisdicționale, urmată de tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre, garantându-se astfel imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu, după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă.
Autoritatea sau puterea lucrului judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale. Această autoritate rezultă din puterea conferită de lege instanței de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă, numai astfel putându-se asigura securitatea juridică și putându-se garanta stabilitatea raporturilor juridice.
Din această perspectivă, autoritatea sau puterea lucrului judecat se îndepărtează de principiul contestabil res iudicata pro veritate accipitur, apropiindu-se însă de un altul, incontestabil sub aspectul imutabilității: bis de eadem renesit actio (interdicția reluării aceluiași litigiu și între aceleași părți)"; (I. Deleanu - Tratat de procedură civilă, vol.II ediția II, Editura CH Beck B. 2007, pag. 71-72).
Același autor realizează distincția dintre excepția lucrului judecat și prezumția lucrului judecat, arătând că tripla identitate de părți, obiect și cauză interesează excepția, nu prezumția lucrului judecat, care presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre. E. împiedică rejudecarea, prezumția simplifică dovada faptului pe care se întemeiază dreptul subiectiv. E. evocă efectul negativ al lucrului judecat, prezumția evocându-l pe cel pozitiv, asigurând consecvența în judecată, așa încât, rezolvându-se o a doua acțiune, se vor respecta constatările făcute în primul proces. E. presupune tripla identitate, prezumția, dimpotrivă, presupune diferențiere între cele două acțiuni.
Aplicând aceste considerații teoretice în cauză, Curtea constată că pârâta a invocat în mod corect excepția, acțiunea reclamantei impunându-se a fi respinsă, urmare a admiterii acesteia.
Nu se poate valida teza tribunalului, conform căreia nu ar fi îndeplinită cerința identității de cauză, din moment ce, în ambele dosare, reclamanta a înțeles să invoce faptul că taxa a fost percepută cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv a prev. art. 110 din T., aceste susțineri fiind înlăturate, motivat, prin sentința nr. 2.. Cu alte cuvinte, nu hotărârea pronunțată în cauza T. reprezintă cauza prezentului demers, aceasta constituind doar un argument în plus în sprijinul pretențiilor care au fost deja analizate, fiind considerate ca nefondate.
Nu se poate susține că în această manieră ar fi încălcat dreptul reclamantului de acces la justiție, din moment ce, la momentul la care a fost introdusă această nouă cerere, erau în vigoare prev. art. 21 din LCA, care instituie o cale de atac efectivă, în cadrul căreia susținerile reclamantei puteau fi analizate în mod efectiv.
Curtea urmează a constata că aceste statuări dispensează instanța de recurs de analiza celorlalte critici de nelegalitate, precum și împrejurarea că, urmare a respingerii cererii principale, se impune aceeași soluție și în privința celei de chemare în garanție, iar în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1
C.pr.civ., art. 20 din LCA, se va pronunța conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr.6516 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al tic pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S. P. C. S. ca urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat.
Respinge cererea de chemare în garanție. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
D. C.
GREFIER
Red.M.B./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.A. B.
