Sentința nr. 435/12, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 435.12
Ședința din 12 iunie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : S. L. RUS GREFIER : V. D.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. M. și pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului - O. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei. Cererea de suspendare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României prin care s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a acțiunii.
Reclamanta C. M., în data de (...) a depus la dosar dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate și adresa nr. 11463 din (...).
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. Reține cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtul Guvernul
României prin întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată la data de 16 mai 2012 reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat:
S. prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare
În domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice;
Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O. nr. 1., respectiv înștiințările DGFP Sălaj precum și toate actele subsecvente acestora;
Obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O. nr. 1., respectiv suma de
400.000 lei, sumă alocată comunei M. prin HG nr. 2.
Obligarea G. R. Și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1.; Obligarea G. R. Și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O. nr. 1..
De asemenea a invocat excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. în baza art. 146 Iit. d) Și 115 alin. (4) Și urm. din Constituție Și ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din L. nr. 4.. Ca urmare a acestei excepții, O. nr. 1. este neconstituțională.
În motivare se arată următoarele:
Conform art. 15 din L. nr. 5. a contenciosului administrativ "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, Și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. În acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".
Motivele la care face trimitere articolul susmenționat și care sunt prevăzute în art. 14 din normativul amintit sunt următoarele:
S. executării actului administrativ se realizează doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum stabilește art. 2 lit. (t) din L. contenciosului administrativ cazurile bine justificate sunt acele "împrejurări legate de starea de fapt Și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Consideră reclamanta că O. nr. 1512012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ. Invocă reclamanta și dispoziții din L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
De asemenea, legalitatea art. V din O. nr. 1. este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea G., în prima ședința de guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ-teritoriale prin H. nr.
2..
De asemenea, consideră îndeplinită și cea de-a doua condiție în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.
Având în vedere că prevederile art. V din O. nr. 1. stabilește returnarea sumelor alocate unităților administrativ teritoriale prin H. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 care au avut ca scop plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, iar această regularizate se realizează în 3 zile de la data intrării în vigoare a O. nr. 1. este evident faptul că respectivele unități administrative, inclusiv subscrisa, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente precum și producerea unui prejudiciu material constând în pierderea finanțărilor nerambursabile datorită imposibilității cofinanțării proiectelor.
În ceea ce privește solicitarea anulării actelor emise în vederea aplicării arte
V din O. nr. 1512012 Și a actelor subsecvente acestora, a obligării M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor arte V din O. nr. 1., a obligării G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a arte V din O. nr. 1. Și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile arte V din O. nr. 1. se solicită dispunerea în sensul admiterii tuturor solicitărilor având în vedere următoarele:
Reclamanta a fost vătămată prin emiterea art. V din O. nr. 1. având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțare din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finantări nerambursabile.
Pe lângă faptul că O. nr. 1. a fost emisă fără o justificare pertinetă, la nici
24 de ore de la învestirea G., fără o analiză în prealabil a situației de fapt din teritoriu, acest act normativ nu respectă prevederile L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Având în vedere că O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea atât a
Constituției cât și a transparenței decizionale, toate actele emise în baza acestui act normativ sunt nule, și prin urmare solicită anularea tuturor actelor emise în baza arte V. din ordonanță, precum și a actelor subsecvente acestora, obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor arte V din O. nr. 1., respectiv în sumă de 400.000 lei, sumă alocată comunei M. prin HG 2., a obligării G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1., și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile arte V din O. nr. 1..
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O. nr. 1. consideră că aceasta este admisibilă și întemeiată fiind indicate pe larg motivele alegate de neconstituționalitate vizând art. V din OUG nr. 1..
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de exceptie, invocă:
1. lipsa calitatii procesuale pasive a M.ui F. P., motivat de imprejurarea ca acesta, nu este nici emitentul OUG 1. (raportat si la exceptia de neconstitutionalitate ridicata)
Astfel, conform principiului constitutional instituit la art. 108, in exercitarea atributiilor sale, G. R. adopta hotarari si Ordonante.
In cazuri exceptionale, cum este si cel din speta, guvernul R. emite in virtutea principiului constitutional al delegarii, conform legii speciale de abilitare a guvernului de catre parlamentul R. si ordonante de urgenta precum este cazul OUG 1..
Printre atributiile M.ui F. P. prevazute de HG nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P. nu se enumera si aceea de legiferare in cazuri de urgenta, pentru a avea competenta sa emita ordonante de genul celei din speta.
2. necompetența materială a C. de A. C. în soluționarea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, raportat la împrejurarea că petitul principal al cererii prin raportare la scopul urmărit de reclamantă și anume restituirea sumei de 320 mii lei nu poate fi altul decât anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1., iar cum aceasta din urmă nu este o autoritate centrală, competența de soluționare a speței revine Tribunalului C..
3. Inadmisibilitatea actiunii în ceea ce privește petitul privind anularea actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din L. nr. 5. privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv a plângerii prealabile în termenul legal de 30 de zile.
4. Avand in vedere imprejurare ca O. de urgenta nr. 15 din 8 mai 2012 priveste stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, vizează interesul general public și constituie situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, prin urmare, aceasta a fost emisa cu respectarea art. 115 alin. (4), art. 120 alin (1) din Constitutia R..
Fiind vorba despre o suma alocata de la bugetul de stat, aceasta, trebuia utilizata de catre ordonatorul principal de credite al autoritatii locale doar in scopul pentru care a fost alocata, respectiv, pentru achitarea arieratelor mai vechi de 90 de zile. I., pana la data retragerii sumei alocate de la bugetul de stat, reclamanta nu a dat destinatia legala sumei primite, aceasta, a fost retrasa, fara incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că:
1. În ceea ce privește cererea de suspendare a OUG nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare În domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, invocă excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din L. nr. 5.:
" Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin. ( 1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale."
Dispozițiile precitate conferă părții vătămate de un act administrativ unilateral, posibilitatea legală de a solicita anularea acestuia, în termenul imperativ prevăzut de lege.
Însă, astfel cum în mod explicit distinge și textul de lege, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din L. nr. 5., nu și ordonanțele de G.
(simple sau de urgență).
Această interpretare rezultă, fără echivoc și din modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod distinctiv, posibilitatea juridică a atacării actelor cu forță juridică superioară hotărârilor de G.
Ordonanțele de G. reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege, emise de Guvernul României, în temeiul art. 115 din Constituția R., potrivit principiului delegării legislative. Așadar, fiind acte, prin natura lor cu caracter legislativ, deoarece reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre G. și P., este limpede că și formele privind controlul acestora sunt unele specifice.
Calea de contestate a ordonanțelor de G., care reprezintă acte de sorginte guvernamentală, este cea prevăzută de dispozițiile art. 9 din Lege, care, în mare măsură, se inspiră din prevederile fundamentale ale art. 126 alin. (6) din Constituție, procedura instituită în această materie nefiind condiționată de parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Astfel, potrivit alin. (l) al acestui articol, competența de a soluționa cererile persoanei vătămate prin ordonanțe ale G. sau dispoziții ale acestora, este atribuită instantelor de contencios administrativ.
Însă, această cale procedurală specială nu oferă, deopotrivă, instanței competente sesizate și posibilitatea de a controla efectiv constitutionalitatea acestor acte administrative atipice, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de L. nr. 4. privind organizarea și funcționarea C. C., republicată,
Cererilor de suspendare a actelor administrative, formulate în contenciosul administrativ le sunt incidente dispozițiile art.14 și 15 din L. nr.5. a contenciosului administrativ.
Dispozițiile precitate conferă părții vătămate de un act administrativ unilateral posibilitatea legală de a solicita suspendarea executării acestuia, fie pe calea acțiunii principale, odată cu cererea de anulare a actului, fie printr-o acțiune distinctă, independentă.
Însă, astfel cum în mod explicit menționează și textul de lege, măsura legală a suspendării vizează exclusiv actele administrative, nu și ordonanțele de
G. (simple sau de urgență).
Această interpretare rezultă, fără echivoc, din modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze măsura juridică a suspendării unui act. Astfel, art.14 alin.( 1) din Lege prevede că: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond" iar art.15 alin.( 1) din Lege dispune, de asemenea, că "S. executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte, a actului atacat". Este, deci, evident ca reglementarea acestei proceduri limitează aplicarea sa doar la acte administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art.2 alin.(l) lit.c) din L. contenciosului administrativ nr.5..
O. de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de G. în virtutea delegării legislative reglementate de art.115 alin.4-8 din Constituția R., republicată, și supus aprobării P.ului, astfel încât nu este susceptibil de o suspendare a executării în sensul art.l4-15 din L. nr.5..
II. În ceea ce privește cererile formuIate subsecvent Ia pct. B 1 și 2 din acțiune, invocă excepția lipsei calității procesuaIe pasive
Prin petitele formulate la pct. B.I și B.2 din cerere partea reclamantă solicită anularea actelor emise în vederea aplicării art.V din O. nr.l5.12 și obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din O. nr.l5.12.
Invederează instanței faptul că actele emise în vederea aplicării art.V din O. nr .1. nu reprezintă acte administrative astfel cum sunt acesta definite la art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr.5.. Însă, chiar dacă admitem că acestea ar corespunde semnificației dată ele lege actului administrativ, prin desconsiderarea noțiunilor de autoritate publică și act administrativ prevăzute de art.2 alin.l lit.b și c din L. nr.5., totuși, este evident că cel vătămat prin emiterea actului, în speță comuna rec1amantă, poate obține anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei, numai în contradictoriu cu emitentul acesteia.
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr.5. cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea G. R. (art.102 și art.108 din Constituție, republicată și L. nr. 90/2001) reiese faptul că Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu aceste capete de cerere, nefiind emitentul acestor acte subsecvente.
Prin urmare, observând și faptul că cererea de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din O. nr.l5.12 este formulată expres, potrivit principiului disponibilității, numai în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, solicită să se admită excepția și să se respingă aceste cereri față de Guvernul României ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
III. Referitor la cererile formulate subsecvent la pct.B.3 și 4 din acțiune, invocă excepția inadmisibilității
Prin aceste cereri subsecvente partea rec1amantă solicită (i) obligarea pârâților de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.V din O. nr.1., respectiv (ii) obligarea de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare aceste prevederi.
Însă, din coroborarea dispozițiilor art.l08 din Constituție, republicată (Actele G.) cu cele ale art.l și art.2 alin.l lit.c) din L. nr.5., reiese că actele administrative adoptate de G., în realizarea activității, sunt hotărârile de G., în timp ce ordonanțele sunt adoptate de G. în baza delegării legislative astfel reglementată de art.115 din Constituție, fiind deci acte normative, cu putere de lege, care pot fi validate sau invalidate de P. printr-o lege de aprobare sau respingere a acestuia.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.8 și art.18 din L. nr.5., o acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ nu poate fi soluționată fără a fi verificate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății, comuna rec1amantă solicită, în realitate, (i) obligarea Executivului la emiterea unei ordonante care să conducă la restabilirea situatii anterioare, conform principiului simetriei actelor juridice, respectiv (ii) obligarea autorităților pârâte să nu emită hotărâri de G. și ordine ministeriale
(actele administrative ce pot fi emise pentru organizarea executării legii - art.V din O. nr.l5.12).
Ori, în afara faptului că niciuna dintre solicitările menționate nu corespunde dispozițiilor L. nr.5. prin care se reglementează obiectul acțiunilor în contencios administrativ, cererile fiind inadmisibile, întrucât G. nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă, vă rugăm să observați că demersul rec1amantei nu a fost precedat derec1amația administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, Iar acestea sunt și lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art.9 din legea contenciosului în cauza dedusă judecății.
IV. În ce privește fondul cererii formulate Împotriva O. nr.lS/2012 în temeiul dispozițiilor art.9 din L. nr.5., face următoarele precizări:
IV.a O. de urgență a G. nr.l5.12 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art.lI5 alin.4 din Constituție, republicată.
Astfel cum reiese și din preambulul ordonanței de urgență în discuție la adoptarea acesteia s-au avut în vedere următoarele: presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și exteme, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R. la bugetul comunitar cât și necesitatea evitării acestor riscuri prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare
Referitor la pct.V din ordonanță s-a avut în vedere că prevederile Hotărârii G. nr.255.l2 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ- teritoriale nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
În considerarea atribuțiilor sale de a exercita conducerea generală a administrației publice, potrivit art.l02 alin.( 1) din L. fundamentală, G. are dreptul constituțional, de a recurge, în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, Ia procedura de legiferare prin ordonanța de urgență, prevăzută de art.115 alin.( 4), cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței.
Noțiunea de situație extraordinară, nefiind precizată în Constituție, a fost stabilită prin decizii ale C. C., care, în jurisprudența sa constantă a statuat că " Prin cazuri excepționale ( ... ) se înțeleg acele situații care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege", "interesul public lezat de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale justifică intervenția G. pe calea ordonanței de urgență", "de aceea, o astfel de măsură se poate fundamenta numai pe necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public" (Decizia nr.65/1995, Decizia nr.15.00, Decizia nr.43/2002, Decizia nr. 101/2004, Decizia nr.67/2005).
Ținând cont de cele expuse mai sus, consideră că, referitor la O. de urgență a G. nr. 1 5. 12, sunt îndeplinite exigențele stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudența sa (Decizia nr.173/2001, Decizia nr.34112004, Decizia nr.497/2004) cu privire la interesul public și urgența reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgență.
In temeiul art.115 alin.(4) din Constituție, republicată, G. poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
Ca atare, în toate cazurile în care lipsa unei reglementări imediate poate produce grave consecințe în bunul mers al societății, G. va trebui să emită reglementări, la nivel de lege, numai sub forma proiectelor de lege sau a ordonanțelor în baza unor legi de abilitare.
În speță, situația extraordinară care a stat la baza adoptării O. nr.1. a fost temeinic motivată în chiar cuprinsul ordonanței, fiind îndeplinite dispozițiile art.115 alin.4 din Constitutie, republicată.
De altfel, cu privire la oportunitatea acestei reglementări în condițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată, a fost formulat Avizul favorabil al Departamentului pentru relația cu P.ul, conform procedurii reglementată de R. aprobat prin H. G. nr.561/2009.
IV.b În subsidiar, în situația în care se va admite cererea de sesizare a C. C., precizează că punctul de vedere al G. R. asupra excepției de neconstituționalitate va fi completat și prezentat C. C., sub semnătura primului- ministru, potrivit dispozițiilor art.30 alin. 1 din L. nr.4. privind organizarea și funcționarea C. C., republicată.
Față de cele arătate, solicită ca, prin sentința civilă ce se va pronunța cu ocazia soluționării prezentei cauze, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele: Analizând acțiunea formulată, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 1 din L. contenciosului administrativ nr. 5., persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Alin. 5 al aceluiași articol prevede expres că această acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe nu se poate prevala de acțiunea în contencios administrativ prevăzută de art. 9 din L. nr. 5. decât dacă petitul principal al acesteia este acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
În speță, obiectul principal al acțiunii este unei înștiințări emise de D. G. a
F. P. a județului Sălaj, care însă nu este un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c) din L. nr. 5., ci, așa cum chiar reclamanta se referă la acesta, o simplă înștiințare.
Totodată, obiectul principal al acțiunii este și imprecis, respectiv anularea tuturor actelor subsecvente acestei înștiințări.
Întocmai ca în cazul oricărei alte acțiuni care se judecă potrivit regulilor procedurii civile, acțiunea civilă trebuie să aibă un obiect care să întrunească cerințele, inter alia, de a fi precis și concret, condiții care, însă, lipsesc în speță. În funcție de acest obiect concret se analizează și alte condiții de exercițiu ale acțiunii civile (în sensul său larg, dat de procedura care i se aplică), cum ar fi, exempli gratia, interesul în promovarea acțiunii, care ar avea o importanță hotărâtoare în prezenta cerere, neputându-se concepe ca reclamanta comuna M. să profite material, concret, în raport cu fiecare din toate actele emise în vederea aplicării art. V din O. de urgență a G. nr.1. subsecvente înștiițării, după cum și-a formulat petitul.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantului, concepută atât ca o acțiune împotriva unei înștiințări care nu e act administrativ, cât și ca o acțiune împotriva unor acte neprecizate (prin citație, instanță a cerut reclamantului precizări sub acest aspect), este inadmisibilă în condițiile în care obiectul principal nu se referă la un act 1. administrativ 2. concret, în raport de care să se analizeze și condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
De altfel, în ședința din ziua de 24 mai 2012, Curtea Constituțională, a soluționat excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. V alin. 1 teza I din O. de urgență a G. nr.15/8 mai 2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice (textul atacat prin prezenta), constatând că „dispozițiile art. V alin. 1 teza I din O. de urgență a G. nr.1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H. G. nr. 2. și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Față de soluția care urmează a se pronunța și de împrejurarea soluționării cauzei la primul termen pe o excepție de inadmisibilitate (care primează în soluționare celorlalte excepții și fondului și dispensează instanța de analiza acestora), cererea de suspendare formulată nu mai este actuală.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează ca, în temeiul art. 9 din L. nr. 5., să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta C. M. cu sediul în loc. M., nr.228, jud.Sălaj împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B., str.A., nr. 17, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, S.-L. RUS V. D.
Red.S.L.R./Dact.L.C.C.
