Sentința nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 62/2012
Ședința publică de la 27 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Grefier A. B.
P. de pe lângă C. de A. C. reprezentat de
Procuror A. S.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. M. ALI în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I.
- D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., intimat P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor D. de returnare de pe teritoriul R. nr. 1550967/(...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
H. L. în reprezentarea intereselor reclamantului, consilier juridic L. M. pentru pârâtă și procuror A. S. din cadrul P.ui de pe lângă C. de A. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este legal timbrată, precum și faptul că la data de 26 ianuarie
2012 s-a înregistrat la dosar, din partea pârâtului întâmpinare, transmisă prin fax.
C., efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin 1 din L. nr.
554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar delegația de reprezentare și un exemplar original din întâmpinarea transmisă anterior prin fax, cu mențiunea că aceasta a fost comunicată și cu reclamantul și reprezentanta M.ui P..
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C., după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reclamantul, prin reprezentantul convențional, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea contestației, apreciind că aceasta este întemeiată. Din documentele existente la dosar, rezultă că reclamantul a început studiile în anul 2008, deci trebuie să i se aplice dispozițiile în vigoare la momentul respectiv. D. de returnare se întemeiază pe un text legal care se aplică celor care au început studiile în anul 2012, prin urmare, aceasta încalcă principiul neretroactivității legii civile prevăzut de C. civil și C. R.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației pentru motivele expuse prin întâmpinare. R. la neretroactivitate, pârâta arată că și- a expus poziția procesuală în notele de ședință.
C. reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C.
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamantul F. M. ALI în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. s-a solicitat:
1. admiterea prezentei contestații și anularea printr-o hotârâre judecătorească a deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr. 1550967 din (...) emisă de O. C. și comunicată la data de (...),
2. obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere al subsemnatului pe teritoriul R., prin soluționarea cererii Înaintate de subsemnatul la aceștia cu emiterea permisului de ședere temporară În condițiile legii, având ca scop al șederii studiile
3. nu solicită cheltuieli de judecată
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamantul F. M. ALI este cetățean al
Republicii Tunisia, student al Universității de M. și F. I. H. din C.-N., F. de
M. D. în anul II, secția franceză forma de învațamânt de zi.
În fiecare an, conform prevederilor OUG nr. 194/2002 străinii care beneficiază de o viză de ședere temporară trebuie să prezinte O.ui Român pentru I. documentele justificative care atestă scopul șederii în R..
În cazul reclamantului, fiind vorba de șederea pentru studii, având un contract de studii(nr.26112 din (...)) cu U. de M. și F. I. H. din C.-N., înscris fiind la U. în baza unei taxe anuale pentru studii, printre documentele care sunt necesare prelungirii dreptului de ședere este și adeverința eliberată de UMF dovada a înscrierii în anul universitar pentru care se prelungește viza.
A achitat în totalitate taxa de școlarizare către U. la data de (...), iar mai apoi, cu dosarul complet, a solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R. cu un an de zile, respectiv pentru anul universitar 2011-2012. Printre actele depuse a fost și adeverința emisă de U. C., prin care se certifică înscrierea mea la studii la F. de M. D. în anul II, cu acea ocazie fiindu-i aplicată viza anuală în carnetul de student.
Analizând documentele care i-au fost înmânare de către O. C., consideră că, chiar dacă conform OUG nr. 194/2002 acestea erau obligate la emiterea actului administrativ, acesta cuprinde erori și inadvertențe raportat la normele legale, astfel:
-la alineatul 3 din decizie, este menționată explicația motivului pentru care a fost dispus actul administrativ, citez Dvs. ați urmat cursurile anului 1 de studiu pe durata a trei ani universitari consecutivi, astfel Încât durata necesară absolvirii studiilor Dvs. excede perioadei de studii acordată inițial odată cu acceptarea Înscrierii Dvs. În sistemul românesc de Î., iar repetarea anilor de studiu nu se Î. cu criteriile de performanță prevăzute pentru acest sistem de Î.
U. de M. și F. nu a luat o măsură administrativă împotriva reclamantului, în sensul exmatriculării sale pentru repetarea anului 1 de studii, mai mult, acesta fiind promovat, l-a înscris în anul II de studii. D. această insituție avea dreptul să înceteze raporturile administrative cu reclamantul, sau să pună în discuție "criteriile de performanță" necesare a fi îndeplinite pentru dobândirea calității de student, păstrarea acestei calități. La studiilor, fiecare student semnază contractul de studii cu U., acesta având clauze privitoare la obligațiile părților, dar nu țin minte ca fiind o obligație expresă a studentului aceea de a promova anul universitar, prin obținerea numărului de credite necesare, promovarea anului ținând de cât de studios a fost studentul, de aplecarea spre învățătură a acestuia, de disponibilitatea profesorilor la îngăduință atunci când studentul este bolnav, etc.
I se pare aberant ca, o motivare ambiguă, univalentă și lapidară, o judecată de valoare emisă de o instituție care nu are de-a face cu sistemul de învățământ universitar, având vagi tangențe administrative cu unitățile de învățământ, să fie determinantă în refuzul de a prelungi dreptul de ședere.
Îndeplinirea condițiilor proforma și imperative ale Legii străinilor s-a făcut în măsura în care, fără a fi îndeplinite aceste condiții nu era posibilă înaintarea dosarului spre soluționare către O.R.1. C., aceștia neprimind un dosar incomplet.
Este de remarcat că, în motivarea deciziei, O. C. nu face vorbire că nu ar îndeplini condițiile de ședere pe teritoriul R., recunoscând implicit acest drept, ci face o mențiune pe care o găsește ciudată, aceea că era într-un fel obligat, fără a ține seama de absolut nici un alt element străin care putea să intervină, la finalizarea studiilor Î.-o anumită perioadă prescrisă de timp.
Afirmația că, durata necesară absolvirii a fost depășită(durată pentru care, ar fi primit înscrierea la studii), drept urmare nu se încadrează în criteriile de performanță i se pare abuzivă și forțată.
Din motivare reiese faptul că, una dintre condițiile necesare prelungirii dreptului de ședere este, finalizarea studiilor în n-ani(nefiind specificată durata).
Mai apoi, reiese faptul că, în mod procustian, sistemul de învățământ universitar Românesc are anumite criterii de performanță care, neîndeplinite duc la declararea unui subiect drept neperformant, și probabil la înlăturarea acestuia din sistem. Din ce a înțeles unul dintre criteriile de performanță este acela că, de nevoie, obligat, trebuie finalizate studiile în exact numărul de ani stabilit pentru specialități. Spre exemplu, un student la D. care nu termină facultatea în 3 ani( 4 înainte), este neperformant, și nu va putea fi nicicând util societății. Nu interesează absolut pe nimeni ce se poate întâmpla între timp, spre exemplu o boală fizică, o cădere psihică, lipsa banilor de studii, modificarea regulamentelor Universității etc., atâta vreme cât un student nu a terminat o facultate în anii socotiți cu simț, acesta este declarat neperformant.
Solicită să se admită contestația reclamantului așa cum a fost formulată și să îi permită să își continue studiile în R., pentru a putea mai apoi profesa ca și dentist în Tunisia.
În drept s-au invocat prevederile OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în R..
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri:
- Copie după decizia de returnare nr. 1550967 din (...)
- Copie după pașaport
- Copie după dovada plății taxei studiilor, emisă de UMF C. în limba română
- Copie după adeverința emisă de facultate pentru înscrierea în anul universitar 2010-2011
- Copie după contractul de studii( limba franceză)
Pârâtul S. pentru I. al județului C. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantului F. M. ALI, cetățean din Tunisia, care solicită instanței anularea D. de R. cu nr. 1550967 din 15 decembrie 2011, solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se respingă contestația formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că:
În fapt: la data de 07 decembrie 2011 reclamantul a depus la S. pentru I. al județului C. cererea sa de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, înregistrată sub nr. 1550967, la care a anexat documentația necesară potrivit condițiilor legale și speciale prevăzute expres de O. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în R., republicată, cu modificările și completările ulterioare (numită În continuare O.U.C. nr. 194/2002).
Cu ocazia analizei cererii, ofițerul de imigrări desemnat a constatat așa cum este detaliat în referatul întocmit cu acea ocazie și depus la dosar faptul că reclamantul se află sub incidența art. 58 alin. (1 înd. 1) din O. nr.
194/2002:
"Străinilor care nu au absolvit studiile În perioada acordată initial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, În scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an."
În consecință, cererea de prelungire a dreptului de ședere în R. a fost refuzată, iar această operațiune a fost urmată de emitere D. de returnare de pe teritoriul R., în conformitate cu prevederile art. 52 din O. nr. 194/2002: "ART. 52 - Refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară În R.
(1) Dacă la data depunerii cererii nu sunt Îndeplinite cumulativ conditiile generale și conditiile speciale În functie de scopul șederii, prevăzute În prezenta sectiune, sau străinul se găsește În una dintre situatiile de revocare a dreptului de ședere temporară prevăzute la art. 77 alin. (3), prelungirea dreptului de ședere temporară se refuză.
Alin. (1) al art 52 a fost modificat de pct. 77 alin 3 din L. nr 157 din 11 iulie 2011. publicată În MONITORUL OFICIAL nr 533 din 28 iulie 2011.
(2) D. de refuz al prelungirii dreptului de ședere, precum și motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare prevăzută la ari. 82."
D. contestată este legală și temeinică, încadrarea reclamantului în rigorile actului normativ având următorul fundament:
A. Potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) din L. educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011 (numită în continuare L. nr. 1.), durata prevăzută pentru studiile din domeniul medical aferente programului M. Generală este de 6 ani:
"ART.174
(1) Învătământul superior din domeniile sănătate și medicină veterinară se desfășoară cu respectarea reglementărilor generale și sectoriale din Uniunea Europeană și anume: a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică și practică medicală pentru domeniul medicină, la programele de studii M., M. D. și M. V. 5 ani pentru programul de studii F., ..... "
Astfel, durata studiilor fiind un element determinant și principial în relația contractuală dintre student și instituția de învățământ, acest reper temporal trebuie luat în calcul și prevăzut în mod expres în contractul de studii, deoarece potrivit art. 5 și art. 968 din C. Civil - versiunea aflată în vigoare la momentul încheierii contractului de studii între reclamant și U. C.
- stipulațiile contractuale contrare legii sunt nule, sau cel puțin neaplicabile.
Rezultă de aici că pe de o parte, neprevederea unei limite temporale în care reclamantul ar fi trebuit să își finalizeze studiile este o carență a contractului de studii, iar pe de altă parte, în consecință, poziția reclamantului nu este sustenabilă în ceea ce privește tentativa sa de a opune contractul său de studii autorității publice, care este un terț față de acel contract lovit oricum de nulitate parțială.
Legiuitorul dă dovadă de consecvență și identitate de raționament prin promovarea necesității respectării acestei durate acordată inițial pentru studii atunci când instituie necesitatea respectării acestei perioade în situația schimbării profilului de studiu - art. 59 din O. nr. 194/2002. Este așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a scopului de studii.
B. Recuperarea teoretică și virtuală de către reclamant a anilor universitari pierduți prin repetenție în timpul rămas până la împlinirea duratei de studii acordată inițial practic nu există, deoarece potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (3) din aceeași Lege nr. 1. această posibilitate este prohibită în cadrul instituțiilor de învătământ superior medical:
"ART.150
(3) Un procent de maximum 5% din numărul studentilor cu frecventă dintr-un program de studii universitare de I. pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultătii, 2 ani de studii Î.-un singur an, cu exceptia institutiilor de Î. superior medical și al ultimului an de studii, În conditiile prevăzute de regulamentele de organizare și desfășurare a programelor de studii și cu respectarea legislației În vigoare."
C. Potrivit dispozițiilor finale ale O. nr. 194/2002 introduse prin L. nr.
5. de modificare și completare a acestei Ordonanțe, ,,- Prezenta lege transpune și Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind condițiile admisiei cetățenilor statelor terte În scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată În Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004."
În acest sens, arată faptul că prevederile art. 12 alin. (2) din această
Directivă nr. 114/2004 prevăd expres următoarele:
"Articolul 12 - Permisul de ședere eliberat studenților
(2) Fără a se aduce atingere articolului 16, reinnoire« unui permis de ședere poate fi refuzată sau permisul poate fi retras, În cazul În care titularul:
(b) nu Înregistrează un progres acceptabil În studiile sale În conformitate cu legislatia și practicile administrative nationale."
Raportând aceste prevederi la dispozițiile interne consacrate prin teza art. 74 alin. (1) lit. a) din L. nr. 1. se constată că reclamantul se regăsește exact în conul de umbră stabilit și sancționat de legiuitor, datorită atât lipsei sale de performanță cât și imposibilității reale de recuperare a anilor universitari pierduți din cauze imputabile doar lui.
Astfel, nu autoritatea publică este cea care îl plasează pe reclamant în această postură ci consecința actelor sale personale.
În concluzie, motivarea D. de returnare exprimă în mod sintetic consecința lipsei de "progres acceptabil În studiile sale În conformitate cu legislatia și practicile administrative nationale", stare de fapt imputabilă exclusiv reclamantului.
Astfel, actul adminstrativ este întemeiat pe dispozițiile legii speciale -
O. nr. 194/2002 - iar în realizarea efectivă de către statul român suveran a controlului imigrației, autoritatea publică apelează și la alte acte normative incidente.
În ceea ce privește modalitate a de acordare a vizei de lungă ședere în scop de studii, reclamantul este în eroare: o viză de lungă ședere în scop de studii se obține în situația lui fără alte formalități, deoarece el nu este în situația celor care soli cită pentru prima dată această autorizație.
În plus, solicită instanței să aprecieze corespunzător și următoarele argumente:
- LEGALITATEA D. de returnare este indiscutabilă, din moment ce acest act administrativ este prevăzut ca atare în dispoziții exprese ale unui act normativ special, respectiv art. 52 și art. 82 alin. (1), iar în acest caz particular de refuzare a cererii, art. 82 alin. (2), lit. b) din O. nr. 194/2002.
- FORMA și FONDUL D. de returnare sunt impuse în parte de lege, în parte de reglementari interne ale O.ui Român pentru I., tocmai pentru a se asigura o practică unitară la nivel național. În privința respectării cerințelor legale, solicită instanței să constate că acestea respectă întru totul dispozițiile cerute de art. 82 alin. (2) din O. nr. 194/2002.
- COMPETENȚA autorității emitente este mai sus de orice îndoială, având în vedere textul art. 82 alin. (1) din O. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în R., republicată: "D. de returnare constituie actul administrativ al O.ui Român pentru I. sau al formatiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuti la ari. 81 alin. (1) sunt obligati să părăsească teritoriul R."
De asemenea, finalitate a prevăzută de lege s-a realizat prin comunicarea sub semnătura a actului administrativ contestat.
Precizează și faptul că legea nu recunoaște, în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea În R.: norma care reglementează acest aspect fiind permisivă și nu imperativă - art. 50 alin. (1) din O. nr. 194/2002 arată că "Străinilor care au intrat În R. În baza unei vize de lungă ședere, precum și celor care sunt exceptați de la obligativitatea obținerii vizei de lungă ședere li se poate prelungi dreptul de ședere temporară de către O. Român pentru I. sau de formatiunile sale teritoriale, În condițiile prevăzute În prezenta secțiune."
Abordarea legiuitorului este de înțeles, mai ales dacă privim dreptul de a solicita și nu dreptul de a obține un drept de ședere în R. prin prisma D. I. C. de C. și Justiție nr. 3107 din 22 octombrie 2002: "L. română nu reglementează un drept al străinului de a i se prelungi șederea În R.. Un asemenea drept aparține exclusiv statului, care îl exercită prin organele sale de specialitate, investite cu o anumită libertate de apreciere a oportunității cererii de prelungire a vizei de ședere În țară."
De asemenea, finalitatea prevăzută de lege sub aspectul obligației legale a autorității publice de a comunica actul administrativ s-a realizat sub semnătură, în conformitate cu dispozițiile art. 83 din O. 194/2002, reclamantului aducându-i-se la cunoștință măsurile dispuse.
Asupra cauzei de față, C. constată următoarele:
Reclamantul este student al facultății de medicină UMF C.-N. și urmând cursurile în condițiile repetării în parte a unor ani de studii s-a adresat autorității pârâte în vederea prelungirii dreptului de ședere pe teritoriu în scop de studii.
În urma analizării documentației pârâtul a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere în considerarea că a repetat anii de studii astfel încât durata necesară absolvirii excede perioadei de studiu acordată inițial și ca atare sunt incidente dispozițiile art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002. Considerând astfel neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere pârâtul emite și decizia de returnare contestată în contextul incidenței și prevederilor art.52 din OUG nr.194/2002.
Cele statuate sunt contestate, reclamantul evocând aspectele mai sus menționate respectiv neaplicabilitatea art.58 din OUG nr.194/2002. Pârâtul sustine insa incidenta dispozitilor actului normativ aratat și a legii educației naționale.
Actul normativ evocat prin decizia contestată respectiv OUG nr.194/2002 prin dispozițiile art.24 alin.1 lit.e și alin 2 statuează că „Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să intre în R. pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii.
Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul R. să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere.
Același act normativ prin art.49 din OUG 194/2002, reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii iar prin art.50 din OUG 194/2002, reglementeaza cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;
Tot astfel același act normativ prin art.58 din OUG 194/2002 mai prevede ca străinii intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel: în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă:
(i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat;
(ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii;
(iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;
Potrivit alin 1/1 străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an. (text introdus prin L. 1.).
Din coroborarea normelor arătate se constată că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, nu sunt aplicabile situației reclamantului și nu subzistă ca fundament al respingerii cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.
În acest sens se reține că alineatul nou introdus are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată inițial și nu situația ipotetică în care, analizând cazul, serviciul pentru imigrări apreciază, chiar întemeiat pe un mod de calcul prevăzut de L. 1.
(interdicția comasării mai multor ani de studiu în domeniul medical), că străinul nu va absolvi, în viitor, studiile în perioada acordată inițial.
Din actele dosarului reiese că perioada acordată este șase ani nefiind epuizată context în care norma menționată nu este aplicabilă reclamantului
și nu poate constitui temei pentru decizia de respingere a prelungirii dreptului de ședere.
Ca atare, nu se impune ca instanța să verifice în ce măsură norma în discuție, în cazul în care i-ar fi aplicabilă situației reclamantului, ar avea caracter retroactiv.
Totodată nu trebuie omis că din acte nu reiese că restul condițiilor cerute pentru acordarea dreptului de ședere temporar nu ar fi fost îndeplinite la data analizării cererii iar decizia contestată relevă ca singur motiv pentru care a fost respinsă cererea incidența normei mai sus enunțate. Prin urmare, referirile cuprinse în întâmpinare sau în concluziile pe fondul cauzei la alte chestiuni care nu au constituit motivarea scrisă și cuprinsă în actul contestat nu pot face obiectul cauzei de față. Obiectul demersului, nu poate fi nici aprecierea asupra situației reclamantului pe termen lung, instanța fiind învestită cu exercitarea controlului de legalitate asupra unui act emis de organul competent în materia regimului străinilor în R..
Totodată s-a făcut referire și la art.150 din L. nr.1. potrivit căruia se pot parcurge doi ani într-unul singur cu aprobarea Consiliului facultății, exceptând studenții înscriși la instituțiile de învățământ superior medical. Interpretarea dată de pârât este eronată deoarece se face o confuzie între anul calendaristic și anul universitar de studii, iar dispozițiile art. 174 lit.a din L. nr.1. trebuie interpretate în sensul anilor universitari de studii și nu calendaristici.
Aceasta deoarece interpretarea corectă a textului de lege invocat trebuie realizată prin coroborarea sa cu celelalte dispoziții ale Legii învățământului în sensul în care absolvirea unui an universitar se face prin promovarea examenelor și obținerea numărului minim de credite necesar accederii în următorul an universitar. Pe de altă parte în speță așa cum a arătat și reprezentantul M.ui public nu sunt îndeplinite condițiile cuprinse în art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002, ce a fost reținut ca temei al emiterii deciziei de returnare.
Dacă reclamantul nu ar fi îndeplinit condițiile necesare și impuse prin lege pentru efectuarea studiilor în R., universitatea ar fi luat măsuri administrative și nu ar fi procedat la înscrierea sa în anul universitar 2011-
2012. Prin urmare în mod greșit pârâta a dat sens de obligativitate temporară anului de studiu prin sintagma „. de performanță";.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.84 din OUG nr.194/2002 instanța va admite cererea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite contestația formulată de către F. M. ALI cu reședința în C.-N., str.L. P., nr.67, ap.12, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. cu sediul în C.-N., str.Alexandru V.-V., nr.53-55, Complex I. M., Parcarea Roșie-Demisol-Zona C și în consecință:
Anulează decizia de returnare de pe teritoriul R. nr. 1550967 din (...) emisă de pârât.
Obligă pârâtul la prelungirea dreptului de ședere al reclamantului pe teritoriul R. cu emiterea permisului de ședere temporară pentru studii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, G.-A. N. A. B.
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
