Decizia nr. 9881/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9881/2012
Ședința din data de 28 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol judecarea soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul F. T. și pârâtul I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. (F. O. ROMÂN P. I.) împotriva sentinței civile nr. 1381 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), având ca obiect - litigiu privind regimul străinilor L. nr. 1..
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat C. G., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila
52 din dosar și recurentul pârât prin consilier juridic M. L.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de către pârâtul I. G. P. I. este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 1 leu.
Prin S. Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) recurentul- pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul declarat de reclamant.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din L. nr. 5., art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și având în vedere că hotărârea recurată este pronunțată de către o instanță de contencios administrativ, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Cu privire la problema pusă în discuție de către instanță în sensul de a se indica dacă instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze pricina în fond, reprezentanta recurentului arată că în prezenta speță se contestă refuzul nejustificat al autorității de a soluționa o cerere și ca atare competența aparține instanței de contencios administrativ.
Apărătorul recurentului-pârât susține că deși procedura de acordare a azilului este de competența judecătoriei în primă instanță, dat fiind faptul că se critică un refuz nejustificat al pârâtului soluționarea cauzei este de competența instanței de contencios administrativ.
Față de solicitarea recurentului-pârât de a se comunica toate actele depuse în probațiune la fondul cauzei de către reclamant apărătorul recurentului- reclamant arată că se opune încuviințării unei atare cerere dat fiind faptul că toate înscrisurile au fost comunicate părții adverse iar acest aspect a fost consemnat și în încheierea de ședință.
Se depune la dosar de către reprezentanta recurentului-reclamant un raport de constatare tehnico-științifică prin care au fost analizate și comparate impresiunile digitale prelevate de la reclamant și cele comunicate din țara de origine prin intermediul B. INTERPOL, un referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea, cu precizarea că acesta nu a fost confirmat de către procuror, înscrisuri pe care le comunică și cu reprezentantul părții adverse.
Curtea, raportat la împrejurarea că înscrisurile care se solicită a fi comunicate au fost depuse la dosarul de fond, respinge cererea formulată de către apărătorul recurentului-pârât, reținând și aspectul că acesta a avut posibilitatea ca, după comunicarea dosarului către instanța de recurs, să solicite comunicarea sau multiplicarea eventualelor înscrisuri depuse de către reclamant.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului declarat de către I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. și corelativ respingerea recursului declarat de către reclamant, pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării, fără acordarea cheltuielilor de judecată. T. solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită respingerea recursului formulat de pârâtul I. G. P. I. ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de
Tribunalul Maramureș ca legală și temeinică. De asemenea soluția dată de prima instanță cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune este temeinică și legală, reclamantul formulând plângerea prealabilă tocmai în scopul de a obține refuzul nejustificat al autorității de a soluționa cererea privind acordarea documentului de identitate și a dreptului material la care are dreptul.
Obligația instanței de contencios administrativ de a proceda la stabilirea identității reclamantului reprezintă un alt motiv de recurs, iar potrivit principiului disponibilității prin cererea introductivă nu s-a formulat o atare solicitare. Prin urmare nu era de competența instanței de contencios administrativ să stabilească identitatea reclamantului, o atare cerere fiind de competența instanței învestită cu soluționarea cererii de acordare de azil.
Referitor la criticile aduse privind identitatea falsă a reclamantului, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 2009, se susține că în cadrul acestuia raport au fost analizate două fotografii și s-a stabilit similitudinea dintre cele două fotografii și nicidecum nu s-a stabilit identitatea reclamantului ca fiind F. T.
Din actele depuse la dosar rezultă că pârâtul a formulat o plângere penală împotriva infracțiunii de fals privind identitatea, în cadrul căreia s-au efectuat verificări prin B. INTERPOL, fiind solicitate amprentele lui F. T. din țara de origine, C. și care apoi au fost comparate cu cele existente în fișa AFIS.
Raportul de expertiză a concluzionat că identitatea reclamantului este cea reală, prezentată în fața autorităților române, fiind vorba despre F. T. P. aceste considerente propunerea organelor de urmărire penală a fost aceea de neîncepere a urmăririi penale.
În ce privește recursul declarat de către reclamantul F. T. solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive cu consecința obligării pârâtului la plata daunelor materiale și a daunelor morale solicitate.
Prima instanță a respins cererea de acordare a daunelor materiale justificând lipsa caracterului cert al acestora. Prin depunerea adeverințelor emise de către diverse societăți s-a dovedit că reclamantul a avut intenția de a se angaja precum și disponibilitatea mai multor societăți de a-l angaja, cu condiția să obțină documentul a cărui eliberare a fost refuzată.
Pe lângă admiterea cererii de eliberare a documentului privind identitatea reclamantului, instanța de fond trebuia să procedeze și la acordarea beneficiului nerealizat, respectiv a sumelor de bani pe care acesta a fost în imposibilitate de a le obține.
Dat fiind faptul că în cuprinsul întâmpinării pârâtul contestă unele adeverințe depuse de către F. T., apărătorul reclamantului arată că reclamantul s-a prezentat la un birou unde existau mai multe societăți comerciale iar administratul, care deține funcția de administrator la mai multe societăți, din eroare a eliberat adeverința pe numele unei societăți înființate ulterior.
Cu privire la daunele morale solicitate se relevă că prin conduita pârâtului reclamantului i s-a încălcat dreptul la muncă, fiind în imposibilitate de a obține veniturile materiale necesare întreținerii celor doi copii minori din C.
T. atitudinea pârâtului a produs reclamantului atât suferințe psihice cât și fizice, o deteriorare a stării de sănătate, acesta fiind internat pentru o perioadă de o săptămână la I. I. din C.-Napoca, conform documentelor medicale depuse la dosar.
P. toate aceste argumente solicită admiterea recursului promovat de către reclamant și acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare. T. depune la dosar concluzii scrise.
În replică reprezentantul recurentului-pârât susține că identificarea s-a făcut inițial pe baza pozelor și ulterior prin analiza impresiunilor digitale, în virtutea obligațiilor legale, raportat la împrejurarea că aria de acțiune a fost limitată ca o consecință a respectării principiului confidențialității.
Concluzia constatării tehnico-științifică privind identitatea între cele două persoane arată că este una și aceeași .
Se mai relevă că în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat, reclamantului fiindu-i eliberat un document pe baza unei identități stabilită clar și fără echivoc.
Din lectura referatului de neîncepere a urmăririi penale se poate observa în cuprinsul concluziilor finale că nu se impune demararea unei anchete penale deși în conținut se reține că există identitate între cele două persoane.
Cu privire la adeverințele depuse în susținerea solicitării de acordare a daunelor materiale apreciază că acestea au fost întocmite pro causa motiv pentru care solicită a nu fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii.
De asemenea, în opina sa, sumele solicitate de către reclamant cu titlu de daune materiale și daune morale reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, raportat la momentul formulării cererii.
Recurentul-reclamant personal, având cuvântul susține că el este F. T., că nu și-a declarat o altă identitate și că de patru ani stă în centrul pentru imigranți din B.-M., iar în toată această perioadă nu a avut abateri disciplinare sau vreo plângere penală împotriva sa.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1381 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M. s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, invocată de către pârâtă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. T., cetățean camerunez, în contradictoriu cu pârâta O. Român pentru I. - D. de A. - C. M..
A fost obligată pârâta la eliberarea unui act de identitate provizorie pe numele reclamantului F. T.
A fost obligată pârâta la acordarea către reclamant a drepturilor de masă, alte cheltuieli și materialele de igienă începând cu data de (...) și până la finalizarea procedurii de azil în fața instanțelor naționale în dosar nr. (...).
S-a respins cererea privind acordarea daunelor materiale și morale.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pronunțându-se cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune invocată de către pârâtă instanța a reținut următoarele:
D.ul reclamantului la eliberarea unui act de identitate provizoriu este un drept personal, imprescriptibil, situația în care s-a aflat de la momentul în care i s-a refuzat eliberarea acestor documente fiind una continuă.
Pe de altă parte, în raport de momentul formulării plângerii prealabile, a termenului de soluționare a acesteia, prezenta acțiune apare ca fiind formulată în termen.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins excepția prescripției invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
R. este solicitant de azil în R., astfel cum prevede art. 2 lit. b din L. 1., cererea sa aflându-se încă pendinte în fața instanțelor judecătorești.
În această calitate reclamantul are, potrivit art. 17 alin. 1, lit. h din L. 1. dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită periodic de O. Român pentru I..
În ceea ce privește identitatea sub care reclamantul are dreptul să i se elibereze documentul de identitate provizoriu, teza finală a aceleiași dispoziții legale prevede că, în lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va fi menționată identitatea declarată.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, reiese că, în ceea ce privește identitatea ce se va trece în documentele provizorii, pot exista două situații.
A., pe de o parte, dacă solicitantul prezintă acte de identitate din țara de proveniență, documentele provizorii se vor elibera sub această identitate, iar pe de altă parte, dacă acesta nu deține nici un document, actele provizorii se vor elibera sub identitatea declarată, dispozițiile legale neprevăzând posibilitatea ca pârâta să-i atribuie, cel puțin până la soluționarea pe fond a cererii de acordare a azilului, o altă identitate.
Mai mult, legiuitorul prevede două cazuri exprese în care documentele provizorii nu se vor elibera, la punctele i și ii ale art. 17 alin. 1, lit. h din L. 1., printre aceste cazuri nemenționându-se situația în care pârâta ar considera că identitatea solicitantului este alta.
Pe de altă parte, aspectele legate de identitatea solicitantului nu pot fi analizate decât în cadrul soluționării pe fond a cererii de azil, atribuirea unei alte identități până la intervenirea hotărârii judecătorești irevocabile fiind de natură a prefigura o anumită soluție în procedura de drept comun.
A., având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în mod greșit reclamantului i s-a refuzat eliberarea actului de identitate provizoriu sub numele de F. T.
Potrivit art. 17 alin. 1 lit. j din L. 1. pe durata procedurii de azil străinul care solicită acordarea unei forme de protecție are dreptul de a beneficia, la cerere, de asistența necesară pentru întreținere, în situația în care nu dispune de mijloacele materiale necesare, sumele acordate pentru hrană, cazare și alte cheltuieli fiind stabilite prin hotărâre a G. și asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul M. A. și I.
De asemenea, potrivit art. 55 alin. 1 din HG 1251 din 13 septembrie 2006 solicitantul de azil beneficiază, la cerere, de hrană în limita sumei de 3 lei/persoană/zi, de cazare în limita sumei de 1,8 lei/persoană/zi și de alte cheltuieli, în limita sumei de 0,6 lei/persoană/zi, în condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j) din lege.
Atât din probatoriul administrat cât și din poziția exprimată de părți reiese că reclamantul nu a beneficiat de aceste drepturi recunoscute de lege începând cu data de (...), acest fapt survenind strict ca urmare a refuzului pârâtei de a elibera documentele provizorii de identitate către reclamant.
Mai mult, la soluționarea acestui capăt de cerere instanța a ținut cont și de faptul că aceste drepturi recunoscute în favoarea reclamantului au ca scop asigurarea unor minime condiții de subzistență necesare și normale în cazul oricărei ființe umane.
Or, având în vedere acest aspect și ținând cont de constatările de mai sus, respectiv faptul că în mod greșit pârâta nu a eliberat actele de identitate către reclamant, instanța a admis și acest capăt de cerere, cu consecința obligării pârâtei ca, ulterior emiterii actelor de identitate ale reclamantului pe numele T. F., să-i acorde acestuia drepturile de masă, alte cheltuieli și materialele de igienă, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege (L. 1. și HG 1251 din 13 septembrie
2006) începând cu data de (...) și până la finalizarea procedurii de azil în fața instanțelor naționale.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate, neputându-se reține caracterul cert al acestora.
A., faptul că reclamantul avea drept de muncă după trecerea unui an de la începerea procedurii, nu poate duce automat la concluzia existenței unui prejudiciu cert legat de imposibilitatea angajării acestuia, atâta timp cât nu se poate reține cu certitudine că, în eventualitatea în care reclamantul ar fi fost angajat la entitățile menționate în adeverințele depuse de reclamant, acesta ar fi prestat cu caracter de continuitate activitatea specifică acelor societăți..
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de asemenea le-a considerat neîntemeiate, din probatoriul administrat neputându-se reține existența unui astfel de prejudiciu iar pe de altă parte, prelungirea procedurii pe fond de acordare a unei forme de protecție și care a contribuit la apariția acestei situații putând fi considerată inerentă în raport de necesitatea concilierii intereselor personale ale reclamantului cu cele ale statului în care se solicită acordarea protecției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul I. G. P. I.-D. A.
ȘI I.-C. R. M. și reclamantul F. T.
1.Prin recursul declarat de pârâtul I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul F. T., obligarea instituției pârâte la eliberarea unui act de identitate provizorie pe numele reclamantului și acordarea către acesta a drepturilor de masă, alte cheltuieli și materialele de igienă începând cu data de (...) și până la finalizarea procedurii de azil în fața instanțelor naționale în dosarul nr. (...).
În fapt, intimatul - petent a depus cererea de azil în R. în data de (...), la C. R. M., declarându-și identitatea T. F., fără a prezenta nici un document de identitate în original sau copie în susținerea declarațiilor sale, și având asupra sa doar un carnet de membru al organizației cameruneze S. (document care nu are relevanță din punct de vedere al stabilirii identității celui în cauză).
Menționează faptul că la momentul depunerii cererii de azil, cel în cauză a fost informat pe bază de semnătură despre drepturile și obligațiile pe care străinii care solicită acordarea unei forme de protecție le au pe durata procedurii de azil, prevăzute în art. 17, 18 și 19 ale L. 1. privind azilul în R., cu modificările și completările ulterioare.
D. urmare, solicitantul a depus o cerere de cazare și asistență materială, aceste drepturi fiindu-i alocate din momentul depunerii cererii de azil și până în prezent. De asemenea, celui în cauză i-a fost eliberat un document temporar de identitate pe baza declarațiilor date la momentul depunerii cererii de azil
(menționează faptul că intimatul - petent nu a depus la dosar un pașaport național valabil care să ateste identitatea pe care acesta a declarat-o la momentul depunerii cererii de azil - T. F. sau un alt document de identitate în original, din acest motiv i-a fost eliberat la momentul respectiv un document pentru identitate a declarată).
Cererea de azil a celui în cauză a fost respinsă de O. Român pentru I., D. A. și I. prin hotărâre a nr. 2. din (...), iar petentul a depus plângere împotriva acesteia, în prezent aceasta formând obiectul dosarului nr. (...), aflat pe rolul J. B. M., instanța verificând care este identitatea reală a petentului.
Având în vedere faptul că din verificările efectuate în bazele de date specifice a rezultat că intimatul - petent a intrat în R. în baza unei vize legale sub o altă identitate, O.R.I. a intreprins demersuri la S. A. B., din cadrul I.ui de C. al I. G. al P. R., pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...) (extrajudiciar). Prin rezultatul acestui raport s-a stabilit în mod indubitabil că fotografia care i-a fost făcută intimatului - petent la momentul depunerii cererii de azil - respectiv fotografia preluată din SIMS a numitului T. F., cetățean camerunez fiul lui T. P. și al M. M., născut la data de (...) în localitatea M. precum și fotografia persoanei care a intrat legal în R., având identitate a T. T. F. cetățean camerunez, fiul lui P. și al M., născut la data de (...), în localitatea B., reprezintă una și aceeași persoană (de asemenea, aceeași concluzie a avut și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 439742/(...), efectuat ulterior în cadrul procedurii judiciare de azil).
Menționează că intimatul-petent și-a dovedit identitatea de T. T. F. în fața
Ambasadei R. din Abuja, Nigeria, unde i s-a eliberat viza pentru R. în urma prezentării în original a mai multor documente printre care și pașaportul național. În schimb în fața autorităților din R., în cadrul procedurii de azil, cel în cauză nu a prezentat nici un document de identitate în original- pe numele T. F., astfel cum a precizat anterior.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, a existat temei suficient pentru eliberarea pentru cel în cauză a unui document temporar de identitate pe numele T. T. F. D. urmare au fost operate modificările privind identitatea petentului, aspect despre care a fost anunțat prin adresa nr. 3104185 din (...), pentru care a refuzat să semneze de luare la cunoștință.
De asemenea, celui în cauză i-a fost eliberat un nou document temporar de identitate pe numele T. T. F., pe care a refuzat să-I primească, în acest sens fiind încheiat un proces-verbal de consemnare al refuzului de semnare de primire înregistrat cu nr. 3101397 din (...).
Deși intimatul-petent a depus cererea de azil în data de (...), acesta a depus diverse documente prin care a Î. să își probeze identitatea de T. F., doar în fața instanțelor de judecată și doar după data de (...), respectiv după ce a aflat rezultatul raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...), realizat de S. A. B., din cadrul I.ui de C. al I. G. al P. R.
Referitor la înscrisurile menționate ca fiind depuse în original de către solicitant "pentru dovedirea identității sale" (un document neintitulat despre care cel în cauză susține că este o carte de identitate, certificatul de naștere al său și al celor doi copii pe care îi are, permisul de conducere auto și carnetul de membru a S.), a precizat detaliat la instanța de fond, aspectele pentru care acestea nu pot fi luate în considere pentru stabilirea identității celui în cauză.
Apreciază că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
În motivare s-a arătat că:
Art. 304, pct. 7:
"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;"
1. În cuprinsul hotărârii recurate s-au reținut următoarele:
" În motivare pârâta arată următoarele: Asupra excepției prescripției, pârâta arată că în condițiile în care reclamantul invocă refuzul nejustificat de eliberare a unui act de identitate și de acordare a asistentei materiale începând cu luna martie 2010, acesta era obligat să introducă acțiunea în termen de un an, respectiv până în luna martie 2011 ( ... ).
Pronunțându-se cu prioritate, conform art. 137, alin. 1 Cod de procedură civilă asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, instanța reține următoarele: D.ul recIamantului la eliberarea unui act de identitate provizoriu este un drept personal, imprescriptibil, situația în care s-a aflat de la momentul la care i s-a refuzat eliberarea acestor documente fiind una continuă.
Pe de altă parte, În raport de momentul formulării plângerii prealabile, a termenului de soluționare a acesteia, prezenta acțiune apare ca fiind formulată În termen.
Având în vedere aceste considerente instanța urmează să respingă excepția prescripției invocată de pârâtă."
După cum reiese din paragrafele citate anterior, instanța de fond nu a motivat de ce a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile de asistență materială cuvenite solicitantului de azil.
Potrivit art. 17, alin. 1, lit. j) din L. nr. 1. privind azilul în R., cu modificările și completările ulterioare, pe durata procedurii de azil străinul care solicită acordarea unei forme de protecție are "dreptul de a beneficia, la cerere, de asistenta necesară pentru întreținere, în situația în care nu dispune de mijloacele materiale necesare, sumele acordate pentru hrană, cazare și alte cheltuieli fiind stabilite prin hotărâre a G. și asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul M. A. și I."
Corelativ, în cadrul art. 17, alin. 5 se precizează: "Dacă solicitantul nu dispune de mijloace materiale, O. Român pentru I. îi poate stabili un loc de reședință și Îi asigură asistența materială necesară pentru Întreținere, pe întreaga durata a procedurii de azil."
În cuprinsul H.G. nr. 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. nr. 1. privind azilul în R. se menționează astfel:
Art. 55, alin. 1: "Solicitantul de azil beneficiază, la cerere, de hrană În limita sumei de 3 lei/persoană/zi, de cazare în limita sumei de 1,8 lei/persoană/zi și de alte cheltuieli, în limita sumei de 0,6 lei/persoană/zi, în condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j) din lege.
Art. 56, alin. 4: "D.urile de masă și alte cheltuieli prevăzute la art. 55 se acordă solicitantului de azil, la cerere, prin plata bilunară, în avans și în numerar, a sumelor stabilite."
Potrivit art. 7, alin. 5 din L. nr. 5. a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare: "În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, A. N. a F. P. sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la arte 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă."
În cadrul art. 2, alin. 2 din L. nr. 5. se menționează: "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."
În conformitate cu arte 11, alin. 1 și 2 din același act normativ:
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) P. motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
Din cele menționate anterior reiese faptul că, intimatul-reclamant a formulat plângere prealabilă deși nu era ținut la aceasta, însă termenul de sesizare a instanței de judecată nu curge, în opinia pârâtului, de la momentul comunicării răspunsului la plângerea prealabilă/de la expirarea termenului legal în acest sens, ci de la data la care cel în cauză invocă refuzul nejustificat al instituției noastre de a-i acorda drepturile solicitate pe baza identității F. T. O interpretare contrară ar legitima un tratament diferențiat, în afara legii, între persoanele care invocă un refuz nejustificat și formulează plângere prealabilă pentru ca ulterior să se adreseze instanței de judecată și cele care se adresează direct instanței de judecată pentru constatarea refuzului nejustificat (un plus de
30 de zile pentru formularea plângerii prealabile + 30 de zile pentru formularea răspunsului autorității - pentru prima categorie ).
De altfel, plângerea prealabilă depusă de intimatul-reclamant este în afara termenului de 30 de zile instituit de L. nr. 5., iar prin raportare la acest aspect acțiunea acestuia ar apărea ca inadmisibilă.
Intimatul - reclamant a invocat prin acțiunea introdusă la data de (...)
(precizată la data de (...)) refuzul instituției pârâte de a-i acorda drepturile de masă, alte cheltuieli și materialele de igienă începând cu data de (...), până la finalizarea procedurii de azil, în baza identității F. T.
În contextul în care, refuzul nejustificat invocat din (...) privește drepturi care se acordă la cerere (drepturi care "au ca scop asigurarea unor condiții minime de subzistență necesare și normale în cazul oricărei ființe umane" - cum s-a reținut în hotărâre a recurată), iar acțiunea a fost introdusă abia la data de (...) (după circa 18 luni de la intervenirea "refuzului"), consideră că instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea art. 11 din L. nr. 55412004, și să constate prescris dreptul material la acțiune (în baza refuzului nejustificat de acordare a drepturilor materiale solicitate) exercitat în afara termenului de 6 luni reglementat.
Din punctul pârâtului de vedere, intimatul-reclamant nu poate invoca motive obiective care l-ar fi împiedicat să introducă acțiune a în termenul de 6 luni prevăzut de lege, deoarece:
- susține că i s-a refuzat nejustificat acordarea drepturilor pretinse începând cu data de (...), pe identitatea "F. T.";
- a contestat în instanță hotărârea de respingere a cererii sale de azil în decembrie 2008 și a beneficiat pe tot parcursul procedurii judiciare de azil de asistență judiciară asigurată de către 2 apărători.
- la nivelul C. R. M. a activat și activează un consilier juridic al C. N.
Român pentru Refugiați (organizație nonguvernamentală de profil) care acordă asistență juridică gratuită pentru solicitanții de azil, intimatul-reclamant beneficiind de consiliere din partea acestuia.
În condițiile în care intimatul-reclamant s-ar fi simțit lezat într-un drept al său, acesta avea posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, având în vedere asistența și consilierea juridică de care a beneficiat.
Referitor la justețea demersului intimatului-reclamant de acordare a drepturilor În cauză, subliniază că acestea se acordă condiționat de faptul că, solicitantul de azil nu dispune de mijloace materiale, aspect care în majoritatea cazurilor nu poate fi verificat și se bazează doar pe simpla declarație a persoanei care solicită protecție internațională.
În cazul de față, deși solicitantul de azil pretinde că nu i s-au acordat anumite drepturi necesare pentru întreținere și declară că nu are alte mijloace materiale În acest sens, a introdus actiune în instantă la cea 18 luni de la data când invocă refuzul nejustificat al instituției pârâte (deși, după cum s-a reținut în hotărâre a recurată acesta a susținut că ar fi fost pus în imposibilitate de a-și întreține copiii minori care locuiesc în C.). Din punctul pârâtului de vedere, În prezent acest aspect evidențiază faptul că, În realitate intimatul-reclamant nu s- ar califica pentru acordarea acestor drepturi, dincolo de existența unui litigiu referitor la identitate cu instituția pârâtă, la care se va referi În cele de urmează.
II. Instanța nu a motivat de ce ar trebui eliberat documentul temporar de identitate pe numele ,,"F. T.", ci doar a reținut faptul că, "aspectele legate de identitatea solicitantului nu pot fi analizate decât în cadrul soluționării pe fond a cererii de azil, atribuirea unei alte identități până la intervenirea unei hotărâri judecătorești irevocabile fiind de natură a prefigura o anumită soluție în procedura de drept comun."
Instanța a fost învestită cu verificarea existenței sau nu a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii intimatului-reclamant de a i se elibera un document temporar de identitate pe numele "F. T.". În contextul în care instituția pârâtă susține că identitatea "F. T." nu este identitatea reală (certificată) a celui în cauză și că nu i-a refuzat În genere eliberarea unui document temporar de identitate, ci doar a unui document În care să se regăsească această identitate și nu identitatea verificată (astfel cum s-a menționat în cuprinsul actelor de la dosarul cauzei), instanța de fond trebuia să stabilească identitatea reală a intimatului-reclamant, prin acceptarea, respectiv respingerea argumentată a apărărilor părților în acest sens. Simpla trimitere la procesul care are ca obiect soluționarea cererii de azil nu poate constitui o motivare a caracterului nejustificat al refuzului instituției pârâte de a-i elibera celui în cauză un document pe identitatea "F. T." Mai mult, aprecierea că "atribuirea unei alte identități până la intervenirea unei hotărâri judecătorești irevocabile este de natură a prefigura o anumită soluție în procedura de drept comun" nu poate constitui motivare în acest sens. Din considerentele fumizate de instanța de fond a cărei hotărâre o recurează prin prezenta, reiese în mod evident că aceasta nu a stabilit identitate a reală a celui în cauză, ci doar a făcut trimitere la un alt litigiu în cadrul căruia ar urma să se realizeze acest lucru, în consecință, în acest context nu poate susține caracterul nejustificat al refuzul instituției pârâte de eliberare a documentului temporar de identitate pe numele "F. T."
Art. 304, pct. 9:
"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;"
III. De altfel, instanța a interpretat și aplicat greșit legea.
În conformitate cu art. 17, alin. 1, lit. h din L. nr. 1. privind azilul în R., cu modificările și completările ulterioare, pe durata procedurii de azil străinul care solicită acordarea unei forme de protecție are dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită periodic de O. Român pentru I.. Solicitantul care nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru plata taxei aferente eliberării sau prelungirii documentului temporar de identitate este scutit de plata acestei taxe. În lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va fi menționată identitatea declarată. Un astfel de document nu se va elibera:
(i) străinilor care au solicitat azil într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, atât timp cat nu li s-a acordat accesul la teritoriu printr-o hotărâre a O.ui Român pentru I.;
(ii) străinilor aflați în custodie publica pentru motive de securitate națională și ordine publică, care solicită azil, atât timp cat aceasta măsură este mentinută:" După cum reiese din cuprinsul acestuia, textul art. 17, alin. 1, lit. h din L. nr, 1. privind azilul în R., se referă la "lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului" și nu strict la "acte de identitate din țara de origine", cum în mod eronat a reținut în opinia noastră prima instanță. Mai mult, textul de lege în speță, nu distinge între documentele prezentate de către străinul care solicită protecția statului român și cele procurate/obținute de către autoritățile române, în exercitarea atribuțiilor care le revin prin lege (art. 13 din H.G. nr.
125112006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. nr. 1. privind azilul în R. - " (1) Autoritățile competente să soluționeze cererile de azil au obligația să cerceteze toate aspectele relevante ale cererii de azil în colaborare cu solicitantul, dacă este cazul, sau la solicitarea acestuia. (2) În vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), autoritățile competente să soluționeze cererile de azil pot, în condițiile legislației în vigoare, solicita expertize, consulta experți, efectua verificări referitoare la identitatea solicitantilor sau a persoanelor care au obținut o formă de protecție.").
După cum a arătat în cuprinsul actelor de la dosar, prin intermediul unui raport de constatare tehnico-științifică (depune o copie în acest sens) s-a stabilit identitatea de persoană din 2 fotografii, una obținută cu ocazia solicitării de viză la misiunea diplomatică a R. din Nigeria (Abuja), care are asociată identitatea "T. T. F.", iar cealaltă obținută cu ocazia depunerii cererii de azil în R., care are asociată identitatea ,,"F. T.".
Potrivit verificărilor efectuate în bazele de date specifice (anexează o copie după rezultatul acestora), numitul T. T. F. a intrat legal pe teritoriul R. la data de (...), prin punctul de trecere a frontierei Aeroport C.-Napoca, cu pașaportul nr.
1203346, posedând o viză de intrare în scop de turism.
La data de (...), intimatul-reclamant solicită azil în R. pe identitatea T. F., fără a prezenta niciun document care să îi certifice această identitate, menționând că a intrat ilegal pe teritoriul țării noastre.
Potrivit art. 6, alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
R. (forma în vigoare la momentul intrării străinului pe teritoriul R. ,,(1) Intrarea pe teritoriul R. poate fi permisă străinilor care îndeplinesc următoarele condiții: a) posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român; b) posedă viza română acordată în condițiile prezentei ordonanțe de urgență sau, după caz, posedă permis de ședere valabil, dacă prin înțelegeri internaționale nu s-a stabilit altfel; c) prezintă, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, documente care justifică scopul și condițiile șederii lor și care fac dovada existenței unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreținere pe perioada șederii, cât și pentru întoarcerea în țara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranța că li se va permite intrarea; d) prezintă garanții că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinație sau că vor părăsi teritoriul R., în cazul străinilor aflați în tranzit; e) nu sunt incluși în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interzicerii intrării în R. sau care au fost declarati indezirabili; f) nu au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul R. ori nu au încercat să treacă frontiera R. cu documente false; g) pe numele lor nu au fost introduse alerte în S.ul Informatic Schengen în scopul refuzării intrării; h) nu prezintă un pericol pentru apărarea și siguranța națională, ordinea, sănătatea ori morala publică."
Potrivit art. 27, alin. 2, lit. a din același act normativ: ,,(2) Viza română se acordă numai dacă: a) sunt îndeplinite condițiile cu privire la intrarea în R., prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), c)- h);".
În continuare art. 29 prevede faptul că: ,,(1) Cererea de acordare a vizei trebuie să fie însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, valabil potrivit art. 28, în care să poată fi aplicată viza, de documente care să justifice scopul și condițiile călătoriei, precum și de dovada că posedă mijloace de întreținere pe timpul șederii în R. și pentru a părăsi teritoriul R.. (2) Pot fi acceptate ca dovadă a mijloacelor de întreținere sumele de bani în valută convertibilă, cecuri de călătorie, carnete de cec asupra unui cont în devize, cărți de credit cu extrasul de cont pentru acestea, emis cu cel mult două zile înaintea solicitării vizei, sau orice alte mijloace care dovedesc existența resurselor financiare corespunzătoare. (3) La depunerea cererii de acordare a vizei române, solicitantul este, de regulă, chemat la interviu.
(4) Cererea de acordare a vizei de intrare în R. nu se preia în următoarele cazuri: a) nu este însoțită de documentele prevăzute la alin. (1); b) în urma interviului nu s-a demonstrat buna-credință a solicitantului sau a rezultat că străinul nu îndeplinește condițiile generale și speciale pentru acordarea vizei române prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (5) La solicitarea vizei de intrare în R. străinii trebuie să se prezinte personal la autoritățile competente să acorde viza. (6) Pot face excepție de la prevederile alin. (3) și (5) personalitățile marcante ale vieții sociale, culturale, politice sau economice ori cazurile în care străinii trebuie să parcurgă o distanță foarte mare pentru a se prezenta la misiunea diplomatică sau la oficiul consular și numai dacă nu există niciun dubiu cu privire la buna-credință a solicitantului, precum și în cazul unor grupuri organizate, când un organism recunoscut și demn de încredere răspunde de buna-credință a solicitanților."
După cum reiese din articolele de lege citate anterior, pentru a intra legal pe teritoriul R., un străin trebuie să prezinte documente care să îi certifice identitatea. În cazul de față, pentru a intra legal pe teritoriul țării noastre, intimatul-reclamant a prezentat documente care îi certifică identitatea de "T. T. F."
Întrucât raportul extrajudiciar de constatare tehnico-științifică solicitat de instituția pârâtă a certificat faptul că, între fotografiile asociate numelui de "T. T. F." și "T. F." există identitate, iar după cum a arătat deja, identitatea "T. T. F." a fost certificată în fața autorităților române (reprezentanța diplomatică care a emis viza de turism, respectiv organele poliției de frontieră din punctul de trecere a frontierei Aeroport C.-Napoca care au permis accesul pe teritoriul R.), din punctul pârâtului de vedere identitatea "T. T. F." este cea care trebuie avută în vedere la eliberarea documentului temporar de identitate pentru solicitantul de azil.
Din punctul pârâtului de vedere, întâietate la stabilirea identității certe a unui străin care a intrat legal pe teritoriul R. ar trebui acordată documentelor în baza cărora s-a acordat accesul pe teritoriu (documentul de călătorie), urmând ca acesta să aibă posibilitatea să probeze, dacă este cazul, în condițiile legii, o altă identitate.
Prin urmare, până la momentul la care se constată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că, identitatea reală a intimatului-reclamant este cea de "T. F." și nu aceea de "T. T. F.", nu se poate imputa instituției pârâte un refuz nejustificat de eliberare a documentului temporar de identitate pe numele "F. T.".
De altfel, subliniază încă o dată faptul că, instituția pârâtă nu a refuzat acordarea unui document temporar de identitate pentru cel în cauză și nici a drepturilor de asistență materială, condiționat însă de respectarea legii.
În drept: textele legale invocate mai sus. Probe: înscrisuri
Față de cele sus-menționate, solicită, în principal, să se admită recursul și să se modifice sentința civilă nr. 1381/(...) a T.ui M., Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, în sensul respingerii acțiunii formulate, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: cererea de azil depusă de intimatul - petent; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...); verificări efectuate în bazele de date specifice; documentele care au stat la baza eliberării vizei de către A. R. din Nigeria.
2.Prin recursul declarat de reclamantul F. T. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauza, In temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă să se admită recursul și pe cale de consecință să se modifice în parte sentința primei instanțe de judecată în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive, urmând a dispune obligarea pârâtei la plata daunelor materiale (suma de 8.1 00 lei reprezentând contravaloarea salariului minim pe economie neîncasat pe perioada (...) - (...), calculată la nivelul salariului minim pe economie în cuantum de 600 lei, suma de 8.040 lei reprezentând contravaloarea salariului minim pe economie neîncasat pe perioada (...) - 31.12.201, calculată la nivelul salariului minim pe economie în cuantum de 670 lei, obligarea pârâtei la plata lunară a sumei de 700 lei, începând cu data de (...) și până la data la care va da curs solicitărilor reclamantului de eliberare a documentului de identitate) și a daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, solicitate prin acțiunea introductivă.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorar avocat și cheltuieli cu deplasarea.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin S. civilă nr. 1381 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), instanța a admis în parte acțiunea introductivă, dispunând obligarea pârâtului O. Român pentru I. - D. de A. - C. M. la eliberarea unui act de identitate provizorie pe numele reclamantului F. T. și la acordarea drepturilor de masă și a altor cheltuieli, precum și acordarea materialelor pentru igienă, începând cu data de (...) și în continuare până la finalizarea procedurii de azil.
Instanța de fond a respins solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtului la acordarea daunelor materiale, arătând că nu se poate reține caracterul cert al acestora și că nu se poate reține cu certitudine că, în eventualitatea în care reclamantul ar fi fost angajat la entitățile menționate în adeverințele depuse de reclamant, acesta ar fi prestat cu caracter de continuitate activitatea specifică acelor societăți.
În ceea ce privește daunele morale, instanța le-a apreciat, de asemenea, ca fiind neîntemeiate, arătând că din probatoriul administrat nu se poate reține existența unui astfel de prejudiciu iar pe de altă parte prelungirea procedurii pe fond de acordare a unei forme de protecție și care a contribuit la apariția acestei situații putând fi considerată inerentă în raport de necesitatea concilierii intereselor personale ale reclamantului cu cele ale statului în care se solicită acordarea protecției.
H. primei instanțe de judecată este netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii solicitării de acordare a daunelor materiale și a celor morale.
1. Cu privire la daunele materiale, apreciază că instanța de fond a încălcat prevederile art. 18 alin. 3 din L. nr. 5..
În mod greșit a reținut instanța de fond lipsa caracterului cert al pretențiilor solicitate de reclamant, dat fiind faptul că nu se poate stabili caracterul de continuitate a activității pe care reclamantul urma să o presteze în cadrul entităților juridice.
Apreciază că prin depunerea adeverințelor emise de societățile comerciale române, s-a făcut dovada, pe de o parte a intenției reclamantului de a se angaja, manifestată în fața mai multor persoane juridice, iar pe de altă parte s-a stabilit intenția societăților comerciale de a-l angaja pe reclamant, demers care nu a putut fi concretizat ca urmare a faptului că reclamantul nu deținea un document de identitate valabil. A.e adeverințe emise de entitățile juridice reprezintă probe certe că reclamantul urma să se angajeze, întârzierea angajării datorându-se faptei ilicite a autorității publice.
A. cum se arată în literatura de specialitate, caracterul cert al unui prejudiciu presupune că acesta este sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. A. autori arată că un prejudiciu actual este întotdeauna cert.
Cu privire la prejudiciul solicitat de reclamant, în accepțiunea noastră acesta este unul actual, a cărui întindere este neechivocă, fiind apreciată în raport de venitul minim pe economie. A. prejudiciu material reprezintă beneficiul nerealizat de către reclamant pe perioada în care a persistat refuzul autorității de a elibera documentul de identitate. P. ca reclamantul să se bucure de o reparare integrală a prejudiciului, este necesar ca acesta să obțină nu doar eliberarea documentului de identitate, care a fost dispusă de prima instanță, ci și beneficiul pe care nu l-a putut realiza ca urmare a nerecunoașterii dreptului stabilit de lege.
2. Cu privire la daunele morale, apreciază, de asemenea, hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală în raport de dispozițiile art. 18 alin. 3 din L. nr.
5.. Instanța de fond a arătat cu privire la soluția de respingere a daunelor morale că nu se poate reține existența unui astfel de prejudiciu iar, pe de altă parte, prelungirea procedurii pe fond de acordare a unei forme de protecție și care a contribuit la apariția acestei situații putând fi considerată inerentă în raport de necesitatea concilierii intereselor personale ale reclamantului cu cele ale statului în care se solicită acordarea protecției.
În primul rând precizează faptul că daunele morale au fost solicitate de reclamant raportat la refuzul pârâtului de a elibera documentul de identitate și celelalte drepturi solicitate, și nicidecum ca urmare a prelungirii procedurii pe fond de acordare a unei forme de protecție, așa cum a reținut prima instanță, motivarea primei instanțe de judecată fiind, sub acest aspect, cu totul contrară solicitărilor reclamantului.
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii în situația anterioară a victimei, conform principiului de drept restitutio in integrum. În cazul admiterii acțiunii și recunoașterii dreptului încălcat, instanța de judecată trebuie să se pronunțe și cu privire la daunele materiale și morale. În acest sens sunt și dispozițiile art. 18 alin. 3 din L. nr. 5., care dispun:
"În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă cinstei, demnității și onoarei persoanei. În speță, prin comportamentul său abuziv și ilegal, intimatul-pârât i-a vătămat grav recurentului un drept fundamental, dreptul la muncă, cauzându-i și prejudicii de ordin moral, prin afectarea onoarei, prestigiului și a demnității ocrotite de lege.
A apreciat că reclamantul este îndreptățit la solicitarea acestor daune pentru neplăcerile și frustrările ce i s-au produs ca urmare a neacordării drepturilor legale, precum și persistența în timp din partea pârâtului a refuzului acestuia de a da curs unor drepturi legale pe care reclamantul le avea.
De asemenea, acesta a fost în imposibilitate de a asigura cele necesare traiului pentru cei doi copii minori ai săi din C., fapt ce a dus la compromiterea relațiilor de familie.
Așa cum a arătat și la fondul cauzei, reclamantul are în C. doi copii minori,
T. L. și K. Job, la creșterea și educarea cărora trebuia să contribuie, chiar dacă a părăsit țara de origine. R. a intenționat să se angajeze nu doar pentru întreținerea sa, ci mai ales pentru cei doi copii pe care îi are cu numita S. N. D., în afara căsătoriei. Obligația de întreținere față de aceștia există, întrucât reclamantul i-a recunoscut pe cei noi minori încă de la nașterea acestora, astfel cum reiese din certificatele de naștere anexate prezentei.
Arată faptul că atitudinea pârâtului i-a afectat grav recurentului-reclamant
și sănătatea, provocându-i acestuia afecțiuni cardiace, de care anterior nu a suferit. Depune copii de pe documente medicale emise pe numele reclamantului, din cuprinsul cărora reiese faptul că acesta a fost internat la I. I. de U. pentru Boli Cardiovasculare din C. - Napoca pe perioada (...) - (...).
Cu privire la cuantumul acestora, solicită ca instanța de recurs să aprecieze valoarea de 5.000 lei solicitată de reclamant ca fiind justă și echitabilă în raport de suferințele psihice și fizice cauzate de pârât. A. cum s-a stabilit în doctrina de specialitate și jurisprudență, daunele morale și cuantificarea acestora nu este supusă unor criterii legale de determinare. C. daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Date fiind aspectele indicate mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost acesta declarat.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 242 și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: documente medicale, adeverință emisă de S. N. E. S., taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, împuternicire avocațială.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
R. intimat F. T. a investit instanța de contencios cu o acțiune prin care solicită constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri privind eliberarea unui act de identitate pe numele său, obligarea la emiterea documentului solicitat cu toate consecințele materiale ce decurg din această împrejurare.
Dincolo de faptul că L. nr. 1. privind azilul în R. instituie o competență specială de soluționare în primă instanță a cauzelor în materie de azil în favoarea judecătoriei, Curtea constată pe de o parte că problema competenței materiale a tribunalului nu a fost pusă în discuția părților în condițiile art. 159 ind. 1 alin. 2 și 4 C.pr.civ. și pe de altă parte că se insistă în calificarea acțiunii ca fiind una de contencios administrativ raportat la dispozițiile L. nr. 5..
Situația de fapt existentă în cauză vizează împrejurarea potrivit căreia reclamantul este cetățean camerunez ajuns în R. din motive de natură politică. În acest sens, a depus o cerere de azil la autoritățile române la data de (...), soluționată prin hotărârea nr. 2. din (...) împotriva căreia a fost formulată plângere înregistrată pe rolul J. B.-M. sub nr. (...).
La (...) reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că în urma verificărilor s-a stabilit că acesta ar fi o altă persoană respectiv T. T. F. motiv pentru care i-au eliberat un document de identitate pe acest nume.
R. a contestat această identitate refuzând primirea documentelor oficiale eliberate pe acest nume și nemaibeneficiind de drepturile recunoscute solicitanților de azil.
Din verificările efectuate în bazele de date a rezultat faptul că reclamantul a intrat în R. în baza unei vize legale sub o altă identitate, O. Român pentru I. făcând demersuri la S. analize biocriminalistice din cadrul I.ui de C. al I. G. al P. R. pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...). Prin acest raport s-a stabilit că fotografia făcută reclamantului la momentul depunerii cererii de azil respectiv fotografia preluată din SIMS a numitului T. F., cetățean camerunez, fiul lui T. P. și al lui M. M., născut la data de (...) în localitatea M. precum și fotografia persoanei care a intrat legal în R. având identitatea T. T. F., cetățean camerunez, fiul lui P. și a lui M., născut la data de (...) în localitatea B. reprezintă una și aceeași persoană, concluzie confirmată și de raportul de constatare tehnico-științifică nr. 439742/(...) efectuat în cadrul procedurii judiciare de azil.
Este de subliniat faptul că, potrivit susținerilor O.ui Român pentru I., reclamantul și-a dovedit identitatea de T. T. F. în fața Ambasadei R. din Abuja,
Nigeria unde i s-a eliberat viza pentru R. în urma prezentării în original a mai multor documente printre care și pașaportul național. În schimb, în fața autorităților din R. în cadrul procedurii de azil nu a fost prezentat nici un document de identitate în original pe numele T. F.
Reținând aspectele mai sus arătate eliberarea documentului temporar de identitate în favoarea reclamantului s-a realizat pe numele T. T. F., refuzul de primire fiind consemnat într-un proces-verbal având nr. 3101397 din (...).
În ceea ce privește critica formulată de către recurent cu privire la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile de asistență materială cuvenite solicitantului de azil, Curtea apreciază că ea este neîntemeiată raportat la motivarea judicioasă făcută de instanța de fond raportat pe de o parte la imprescriptibilitatea dreptului la eliberarea unui act de identitate provizoriu, introducerea acțiunii la un interval de
18 luni de la refuzul de acordare a drepturilor neinfirmând existența unei posibile stări de nevoie a reclamantului. De altfel, plângerea prealabilă formulată de către reclamant în ceea ce privește refuzul de acordare a cheltuielilor materiale nu a fost soluționată explicit fiind privită ca un accesoriu al dreptului la eliberarea actului de identitate.
Nu în ultimul rând dreptul la acordarea asistenței materiale constând în drepturile de masă și materialele pentru igienă sunt scadente lunar, fiind vorba despre o obligație cu executare succesivă, potrivit art. 56 alin. 4 din HG nr.
1251/2006.
În ceea ce privește refuzul autorității de eliberare a actului de identitate pe numele solicitat, Curtea apreciază că acesta nu este unul nejustificat din următoarele considerente:
Recurentul susține, invocând inclusiv rapoarte de constatare tehnico-
științifică, faptul că identitatea reclamantului este cea de T. T. F., neexistând astfel un refuz de eliberare a unui document temporar de identitate ci doar a unui document în care să se regăsească identitatea solicitată, aceea de F. T.
În condițiile existenței pe rolul J. B.-M. a unei acțiuni care vizează tocmai stabilirea identității reale a reclamantului nu se poate reține argumentarea instanței de fond potrivit căreia „atribuirea unei alte identități până la intervenirea unei hotărâri judecătorești irevocabile este de natură a prefigura o anumită soluție în procedura de drept comun";. Tocmai existența unor dubii rezonabile cu privire la identitatea reclamantului îndreptățesc refuzul autorității de eliberare a documentului de identitate pe numele solicitat.
Din interpretarea dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. h din L. nr. 1. rezultă faptul că în documentul temporar de identitate va fi menționată identitatea declarată în lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, fără a se face distincție între documentele prezentate de către străinul care solicită protecția Statului Român și cele obținute de autoritățile române în exercitarea atribuțiilor ce le revin raportat la art. 13 din HG nr. 1251/2006.
Fără a se pronunța asupra uneia sau alteia dintre identitățile invocate în cauză Curtea apreciază că până la momentul stabilirii printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă a identității reale a reclamantului nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al O.ui Român pentru I. de eliberare a documentului temporar de identitate pe numele solicitat.
Raportat la aceste împrejurări, recursul declarat de către reclamant sub aspectul neacordării daunelor materiale și morale se impune a fi respins, datorită caracterului accesoriu al acestora în raport de petitul principal.
În baza art. 312 C.pr.civ., art. 304 pct. 9 din același act normativ, Curtea va admite recursul declarat de I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. împotriva sentinței civile nr.1381 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul F. T. în contradictoriu cu pârâtul I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. având ca obiect eliberare act, obligare la acordarea asistenței materiale și daune morale.
Vor fi menținute dispozițiile instanței de fond în ceea ce privește soluția dată excepției prescripției dreptului la acțiune.
Va fi respins recursul declarat de reclamantul F. T. împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
P. A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. împotriva sentinței civile nr.1381 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul F. T. în contradictoriu cu pârâtul I. G. P. I.-D. A. ȘI I.-C. R. M. având ca obiect eliberare act ș.a.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de reclamantul F. T. împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: V. F.
