Sentința nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 79/2012
Ședința publică de la 02 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul L. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
{ F. | }
CURTEA
Reclamantul L. C. a formulat contestație împotriva deciziei 116 din 12 mai 2011 emisă de D. G. a F. P. S. prin care s-a respins contestația împotriva actului de control fiscal a deciziei de impunere și a deciziei privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală 1268 din 29 martie 2010.
În motivarea acțiunii se arată că acest control fiscal a fost efectuat în condițiile în care reclamantul nu este subiect fiscal, nu există declarație fiscală și prin urmare, inspecția fiscală nu poate verifica ceva ce nu există.
Prin urmare, controlul a fost efectuat prin abuz împotriva unei persoane fizice împotriva normelor legale care reglementează transferul proprietății din patrimoniul propriu. Această operațiune nu poate fi încadrată în activitățile prevăzute de art.46 C., care definește veniturile din activități independente, întrucât există prevederile art.77 C., care nu fac nicio distincție între construcțiile vechi și noi astfel că normele adaugă la lege. De asemenea, lipsește baza de impunere, nu a avut loc înștiințarea contribuabilului pentru depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale și reîncadrarea din patrimoniul personal din cel comercial al persoanei fizice, lipsește înregistrarea fiscală și comunicarea către contribuabil a înregistrării.
De asemenea, se arată că la rubrica vânzător a fost trecut atât reclamantul cât și fosta sa soție, așa încât orice măsură se impunea a fi luată față de ambele persoane. Aceasta deoarece conform Codului familiei prezumția este că doar jumătate din venituri aparțin reclamantului și prin urmare solicită ca măsurile să fie luate de ambele persoane. Se mai arată și că nu au fost luate în considerare chitanțele și facturile privind materialele cu care s-au construit apartamentele vândute.
D. G. a F. P. S. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru capătul de cerere privind anularea dispoziției de măsuri și respingerea ca nefondată în ceea ce privește decizia 116/(...) a D. G. a F.
P. S. și decizia de impunere 1268/I/A/(...) emisă în baza raportului de inspecție fiscală 1268/2010.
Organul fiscal arată că apărarea cu privire la pretinsa lipsa calității de subiect fiscal nu poate fi reținută raportat la art.17 C. și art.7 alin.1 C.. De asemenea, art.127 C. definește persoana impozabilă ca fiind orice persoană care desfășoară activități economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Având această obligație de înregistrare conform art.153 alin.1 C., reclamantul trebuia să se înregistreze deoarece în cursul anului
2006 a efectuat tranzacții imobiliare cu construcții în scopul veniturilor cu caracter de continuitate. D. între construcția veche și construcția nouă este făcută de art.141 alin.2 și cum recepția imobilului și a tuturor lucrărilor a avut loc la data de (...) rezultă din procesul verbal de recepție nr.1 din aceeași dată că apartamentele recepționate sunt construcții noi, astfel că reclamantul avea reprezentarea veniturilor ce urmau a fi realizate în cursul anului încă înainte de încheierea primului contract la notar. M. de întârziere sunt accesorii raportat la debit, astfel că acestea sunt datorate.
Referitor la contestația împotriva dispoziției de măsuri aceasta este inadmisibilă întrucât prin aceasta nu s-au stabilit impozite, taxe și accesorii.
Asupra excepției și fondului cauzei, Curtea va reține următoarele:
În urma efectuării inspecției fiscale de către activitatea de inspecție fiscală din cadrul D. G. a F. P. S. s-a stabilit prin raportul înregistrat sub nr.1268/(...) că plafonul de 200.000 lei a fost depășit la data de (...) de către reclamantul L. C. care avea obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA începând cu data de (...). Prin acest raport s-a stabilit că în cursul anului
2006 la data vânzării imobilului în valoare de 370.000 lei tranzacția era purtătoare de TVA, iar construcția și vânzarea a 8 apartamente, a fost efectuată în vederea realizării de venituri cu caracter de continuitate.
Prin urmare, a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.1268/I/A din (...) prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligațiile suplimentare de plată reprezentând TVA în sumă de
448.224 lei și majorări de întârziere aferente de 394.562 lei.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație soluționată prin decizia 116 din 12 mai 2011 prin care s-au reiterat susținerile din raportul de inspecție fiscală astfel încât contestația formulată în conformitate cu art.205 C., a fost respinsă.
În ceea ce privește contestarea dispoziției de măsuri s-a apreciat că deoarece prin dispoziția respectivă nu s-au stabilit impozite, taxe și accesorii ale acestora precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale D. G. a F. P. S. nu are competența soluționării acestui capăt de cerere urmând ca aceasta să fie soluționată de activitatea de inspecție fiscală S..
Curtea va constata că în accepțiunea Codului fiscal, persoana impozabilă este orice persoană care desfășoară de o manieră independenta
și indiferent de loc activități de natura celor prevăzute la alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități potrivit art.127 C.. În sensul normei activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii inclusiv activitățile extracative, agricole și activitățile profesiilor liberare sau asimilate. Tot astfel constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Persoana impozabilă din punct de vedere a taxei pe valoarea adăugată este persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică potrivit art.125 alin.1 pct.18 din același act normativ.
O persoană fizică devine persoană impozabilă în sensul titlului VI privind TVA din Codul fiscal dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prevăzute de art.127 alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul celor menționate de art.126 alin.2 C. normele metodologice explicitează că nu are caracter de continuitate obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.
Ulterior prin modificările intervenite prevederile pct.3 alin.1 titlul VI din același act normativ se arată că în sensul art.127 obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art.127 alin.2 din Codul fiscal.
Reclamantul L. Dumitru în baza contractului de vânzare-cumpărare din (...) a dobândit un teren pe care a construit o locuință colectivă cu 8 apartamente recepționată la data de (...). Începând cu data de (...) reclamantul a procedat la înstrăinarea apartamentelor vânzând la data de (...) un apartament în valoare de 442.400 lei, apartament care nu intra în categoria scutirii prevăzute de art.141 alin.2 lit.f C., iar în anul 2008 a vândut alte 6 apartamente în valoare de 1.777.201 lei. Aceste apartamente înstrăinate sunt evident construcții noi iar apartamentele sunt considerate pe cale de consecință noi la data vânzării.
Reclamantul susține că vânzarea nu intra în categoria activităților economice în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate respectiv nu este o activitate comercială, însă această susținere nu poate fi primită deoarece numărul mare de tranzacții într-o perioadă îndelungată de desfășurare nu se relevă a fi activități în chip accidental. Activitățile se relevă a fi desfășurate în mod continuu într-un scop de profit. Ori o atare activitate este una comercială iar aceasta a fost deseori statuată de jurisprudența instanței în contextul soluționării conflictelor de competență.
De altfel nu trebuie omis că în jurisprudența Curții de Justiție E. - cauzele conexate 180/10 - hotărârea din (...) s-a statuat că dacă persoana ia măsuri active prin utilizarea unor mijloace similare celor adoptate de un producător ,de un comerciant sau prestator de servicii această persoană trebuie considerată că exercită o activitate economică.
Prin urmare în condițiile în care reclamanții au utilizat mijloace similare celor adoptate de comercianți - prin tranzacții continue de vânzare - aceștia exercită activitate economică și ca atare activitatea este supusă taxei.
Potrivit Codului fiscal în sfera de aplicare a taxei se includ operațiuni care îndeplinesc cumulativ mai multe condiții și anume: constituie livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata, livrarea se realizează de o persoană impozabilă astfel cum este definită de art.127 alin.1 iar livrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice prevăzute la art.127 alin.2.
Reclamantul așa cum s-a menționat mai sus a realizat activitate economică în sensul normelor fiscale și cele statuate în jurisprudența CJUE având și calitatea de persoană impozabilă așa cum rezultă din dispozițiile art.153 din Legea nr.571/2007. Potrivit normei menționate orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite. În speță în perioada supusă verificării reclamanții au efectuat tranzacții ce au depășit plafonul cerut de normele fiscale, astfel că aveau obligația să solicite înregistrarea ca plătitori de TVA potrivit art.152 alin.3.
Potrivit acestei norme sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri declarat sau realizată este inferioară plafonului de 200.000 lei denumit în continuare plafon de scutire dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.
În acest context al normei și veniturilor realizate din tranzacții reclamantul avea obligația înregistrării ca plătitor de taxă în regim normal în termen de 10 zile de la depășirea plafonului obligație care nu a fost îndeplinită. Cum obligația nu a fost îndeplinită în mod corect organele de inspecție au stabilit obligații suplimentare aferente tranzacțiilor.
Legat de aceasta susțin reclamanțul că organele fiscale nu au determinat corect TVA și nu au făcut impunerea persoanei cu care acesta era căsătorit precum și efectuarea deducerii. Susținerile nu pot fi reținute întrucât reclamantul nu a demonstrat că activitatea economică cu caracter de continuitate a fost desfășurată și de către fosta sa soție, toate actele depuse la dosar fiind pe numele său, iar în ceea ce privește dreptul de deducere deși reclamantul poate beneficia de drepturi de deducere în cazul în care îndeplinește condițiile legale, nu a solicitat organului fiscal efectuarea deducerii.
Cât privește majorările se reține că potrivit art.119 C. pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată se datorează majorări iar potrivit art.120 din același act normativ majorările se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate iar nivelul majorărilor este de 0,1% pentru fiecare zi și poate fi modificat prin legi bugetare anuale.
Nici susținerile că organele fiscale nu aveau competența de a efectua controlul , că actele sunt lovite de nulitate nu pot fi reținute în condițiile în care o atare activitate este atributul compartimentelor din cadrul direcției iar o cerință cerută actului potrivit art.46 C. nu se releva a fi fost neindeplinita.
De asemenea, capătul de cerere privind anularea dispoziției de măsuri este inadmisibil raportat la prevederile art.218 C. și el nu a fost analizat nici cu ocazia soluționării contestației prin decizia 116/(...) deoarece competența în soluționarea contestației împotriva dispoziției de măsuri aparține activității de I. F. S. și nu de D. G. a F. P. S. conform art.209 C..
Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile Legii nr.571/2003, OUG nr.92/2003 instanța va respinge acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea dispoziției de măsuri.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. C. cu domiciliul în Z. str.C. C. nr.118 jud.S., în contradictoriu cu D. G. A F. P. S. cu sediul în Z., P-ța I. M. nr.15, jud.S..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012.
JUDECĂTOR GREFIER
R. R. D. M. T. red.RRD/AC
4 ex. - (...)
