Contencios administrativ. Regimul juridic al cererii în anulare prevăzute de art. 1 alin.(6) din Legea nr. 554/2004
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 957 din 26 ianuarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1269/09.04.2014 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. .../100/2013, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC M. SRL, împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Baia Mare.
S-a dispus anularea HCL Baia Mare nr. 419/29.11.2012.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4,30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reţinut că prin cererea formulată la data de 26.04.2013 şi înregistrată sub numărul .../100/2013, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE solicitând anularea HCL 419/29.11.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată următoarele:
Prin hotărârea atacată, pârâta a decis revocarea altor două hotărâri anterioare, respectiv HCL 204/2012 şi HCL 325/2012, prin care se stabile restituirea garanţiei de participare a reclamantei la o licitaţie, a căror obiective nu au mai fost realizate.
Hotărârea atacată este ilegală, aceasta modificând unilateral un acord de voinţă a două părţi contractante, încălcându-se principiul simetriei în contracte şi prevederile art. 1 alin. 6
din Legea 554/2004, întrucât cele două acte administrative erau intrate în circuitul civil la momentul revocării.
În drept se indică prevederile Legii 554/2004, Codul civil, Codul de procedură civilă.
În susţinerea cererii se depun în copie adresă pârâtă, procese verbale, HCL 526/2005, HCL 419/2012, HCL 325/2012, HCL 204/2012, corespondenţă părţi.
La data de 21.10.2013, pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.
A mai reţinut tribunalul că, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, pentru participarea la licitaţia organizată la data de 30.01.2006, în baza HCL nr. 540/2005, reclamanta a depus cu titlu de garanţie de participare suma de 484.731,60 RON.
Ulterior, din motive ce nu fac obiectul prezentei cauze, între părţi nu s-a mai încheiat contractul prefigurat şi pentru care a avut loc organizarea licitaţiei.
Prin HCL nr. 204/2012 din data de 25.05.2012 (fila 18 - 19) se dispune aprobarea restituirii garanţiei de participare consemnate de reclamantă cu ocazia licitaţiei din
30.01.2006, organizată în baza HCL nr. 540/2005, fără alte pretenţii financiare, în situaţia în care SC M. SRL se pronunţă pentru rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare.
Prin HCL nr. 325/2012 din 14.09.2012 (fila 16 - 17) se dispune aprobarea restituirii garanţiei de participare în cuantum de 484.731,60 RON consemnată de reclamantă cu ocazia licitaţiei din 30.01.2006, organizată în baza HCL nr. 540/2005, suma urmând a fi virată în contul indicat, deschis la BRD.
Ulterior, la data de 29.11.2012, prin HCL nr. 419/2012, atacată în prezenta cauză, (filele 14 - 15), se dispune revocarea HCL nr. 204/2012 şi HCL nr. 325/2012 privind restituirea garanţiei de participare consemnate de SC M. SRL cu ocazia licitaţiei din
30.01.2006.
Printre motivele adoptării acestei hotărâri se reţine în principal faptul că reclamanta nu este de acord cu semnarea unui angajament prin care să arate că renunţă la eventualele pretenţii cu titlu de daune pentru neîncheierea contractului.
Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Reiese de aici, faptul că, un act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice nu mai poate fi revocat de către autoritatea emitentă.
Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor dispoziţiei legale mai sus enunţate, instanţa apreciază că, hotărârile de consiliu local revocate au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, respectiv au consfinţit dreptul reclamantei de a-i fi restituită garanţia de participare de bună voie de către pârâtă şi fără a mai fi nevoie de o acţiune în instanţă.
Un alt efect juridic produs este cel al întreruperii termenului de prescripţie în raport de o eventuală acţiune a reclamantei de recuperare a garanţiei de participare.
Or, având în vedere faptul că actele administrative revocate prin hotărârea atacată în prezenta cauză, au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, pârâta nu mai putea să şi le revoce, singura cale posibilă rămânând acţiunea în instanţă.
Având în vedere aceste considerente şi apreciind că actul administrativ atacat a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor legale, instanţa a admis acţiunea conform dispozitivului.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în cuantum de 4,30 RON, nefăcându-se dovada altor cheltuieli.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului Baia Mare, solicitând să se admită în principiu prezentul recurs, iar pe cale de consecinţă să se dispună casarea în tot a sentinţei recurate ca nelegală, cu reţinerea cauzei spre rejudecare; în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii în contencios administrativ, ca netemeinică şi
nelegală şi pe cale de consecinţă menţinerea în tot a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare cu nr. 419 din data de 29.11.2012, ca temeinică şi legală.
In motivarea recursului s-au învederat următoarele:
În fapt, în cursul anului 2005, pârâta Consiliul local al Municipiului Baia Mare a decis, prin H.C.L. Baia Mare nr. 526/19.12.2005, organizarea licitaţiei publice în vederea realizării obiectivului "Parc Turistic", zona Baraj ....
Obiectul licitaţiei anterior menţionate a constat în înstrăinarea dreptului de proprietate, respectiv a dreptului de folosinţă asupra terenurilor pe care câştigătorul acesteia urma să realizeze investiţia, după cum urmează:
i. suprafaţa de 134,0562 Ha păşune, aparţinând domeniului privat al Municipiului Baia Mare, situată în zona Baraj - ..., prin vânzare la licitaţie publică, preţul de pornire fiind echivalentul în lei a sumei de 1.340.000 euro, la care se adaugă TVA.
ii. suprafaţă de 86,46 Ha pădure, aparţinând domeniului public al Municipiului Baia Mare: prin concesionare pentru o perioadă de 49 de ani, prin licitaţie publică, redevenţă anuală de pornire fiind echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro, la care se adaugă TVA [...]".
Totodată, prin caietul de sarcini ce a stat la baza licitaţiei, s-a stabilit în sarcina participanţilor obligaţia de constituire a unei garanţii de participare în cuantum de 134.000 euro, aceasta urmând să fie achitată în lei la cursul de schimb stabilit de BNR din ziua constituirii.
Astfel, în data de 30.01.2006, la sediul Primăriei Municipiului Baia Mare, a avut loc licitaţia menţionată mai sus, iar în urma analizării ofertelor, reclamanta S.C. M. S.R.L. a fost declarată câştigătoare, adjudecând imobilul pentru suma de 1.353.400 euro, la care se adaugă TVA.
Ulterior organizării licitaţiei publice, prin H.C.L. Baia Mare nr. 4/31.01.2006, a fost constituită Comisia specială de analiză şi verificare a modului de desfăşurare a licitaţiei organizate în data de 30.01.2006.
În urma verificărilor realizate de comisia specială, aceasta a propus amânarea semnării contractului de vânzare - cumpărare până la soluţionarea, definitivă şi irevocabilă, a dosarului nr. 551/2006, respectiv a dosarului nr. 800/2006, ambele aflate la acel moment pe rolul Tribunalului Maramureş.
Astfel, raportat la concluziile comisiei de analiză şi verificare a modului de desfăşurare a licitaţiei organizate în data de 30.01.2006, pârâta Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, a adoptat în data de 28 martie 2006, H.C.L. Baia Mare nr. 131/2006, prin care a decis:
„încheierea contractului de vânzare - cumpărare, transferul dreptului de proprietate asupra terenului afectat de P.U.Z. aprobat prin HCL 525/2005, adjudecat prin licitaţie publică în favoarea S.C. M. S.R.L., se va realiza după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a tuturor litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată având ca obiect acest teren, ta un termen stabilit printr-o hotărâre a Consiliului Local”;
ii. se vor reanaliza termenele stabilite în caietul de sarcini şi se vor stabili noi termene, printr-o hotărâre a Consiliului Local;
iii. se menţine obligaţia în sarcina adjudecatarului, respectiv a S.C. M. S.R.L., de a suporta contravaloarea documentaţiei, avizelor şi acordurilor legale efectuate cu ocazia întocmirii PUZ-ului aprobat, în sumă de 50.000 Euro, fără TVA, conform caietului de sarcini.
Hotărârea Consiliului Local Baia Mare nr. 131/2006 a fost comunicată reclamantei SC M. SRL la sediul procedural ales al avocatului ....
Reclamanta nu a formulat nicio obiecţiune sau plângere prealabilă împotriva HCL nr. 131 /2006, astfel că reclamanta SC M. SRL şi-a însuşit şi acceptat în întregime prevederile acesteia.
În cursul anului 2007 au fost soluţionate în favoarea Municipiului Baia Mare, respectiv a Consiliului Local Baia Mare, definitiv şi irevocabil toate litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată, însă nu s-a putut proceda Ia semnarea contractului de vânzare-cumpărare deoarece, între timp, Direcţia Naţională Anticorupţie a demarat cercetări penale pentru fapte de corupţie, faţă de numiţii H.I. şi G.C., reprezentanţi (asociaţi şi administratori) ai societăţilor participante la licitaţia organizată în data de 30.06.2006, respectiv reprezentanţi ai reclamantei.
Totodată, se arată faptul că pe tot parcursul efectuării cercetărilor penale pârâta din prezenta cauză, a manifestat un rol activ în aflarea soluţiei adoptate tocmai pentru a putea perfecta contractul de vânzare-cumpărare cu câştigătorul licitaţiei desfăşurate în baza HCL nr. 526/2005 şi HCL nr. 540/2005.
De asemenea, anterior soluţionării dosarului penal, astfel cum rezultă din adresa nr. 3039/03.05.2010, pârâta a intenţionat să restituie intimatei S.C. M. S.R.L. garanţia constituită având în vedere faptul că nu a fost perfectat contractul de vânzare - cumpărare în mai bine de 4 ani de la data organizării licitaţiei.
Ca urmare a adresei menţionate anterior, intimate a comunicat recurentei adresa nr. 9480/05.05.2010, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că până la acea dată nu a fost adoptată vreo soluţie în dosarul penal, respectiv faptul că „nu solicită restituirea cauţiunii depuse întrucât se consideră în continuare câştigătorul licitaţiei”.
După ce a fost declinată competenţa de soluţionare a dosarului penal în repetate rânduri, Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus prin Rezoluţia din data de 25.06.2010 adoptată în dosarul penal nr. 357/P/2009, neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii H.I. şi G.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 cu referire la art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, în legătură cu licitaţia organizată în temeiul H.C.L. nr. 526/2005.
Astfel, în data de 04.04.2012, reclamanta SC M. SRL a fost invitată la sediul pârâtei pentru stabilirea anumitor aspecte formale legate de semnarea contractului, aspect ce rezultă din adresa nr. 9564/30.03.2012, comunicată reclamantei SC M. SRL în data de 02.04.2012, depusă în probaţiune în faţa instanţei de fond.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a dat curs invitaţiei, în data de 10.04.2012, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a adoptat HCL nr. 142/10.04.2012, prin care s-au hotărât următoarele:
„Încheierea contractului de vânzare - cumpărare a terenului în suprafaţă de 134,0562 Ha, cu S.C. M. SRL.
ii. prelungirea cu 6 ani şi 4 luni a termenelor stabilite prin caietul de sarcini aprobat prin H.C.L. nr. 540/2005, respectiv până la data de 30.07.2012 ";
iii. până la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, S.C. M. S.R.L. va face dovada întregirii avansului, în condiţiile art. II. 1. din caietul de sarcini, şi a achitării, în condiţiile art. V.4. din caietul de sarcini, a sumei reprezentând contravaloarea documentaţiei, a avizelor şi acordurilor legale efectuate cu ocazia întocmirii P.U.Z.-ului, respectiv 208.154,155 lei - echivalentul sumei de 50.000 EURO+TVA, menţionându-se faptul că, în cazul în care SC M. SRL nu se va prezenta pentru încheierea contractului de vânzare -cumpărare în formă autentică, se consideră încetat raportul juridic dintre părţi născut în urma licitaţiei din 30.01.2006.
Mai mult decât atât, în data de 07.05.2012, prin intermediul societăţii profesionale de executori judecătoreşti "...", Municipiul Baia Mare a invitat, din nou, reclamanta S.C. M. S.R.L., să se prezinte la sediul primăriei în data de 30.07.2012, ora 12:00, în vederea deplasării împreună cu reprezentantul primăriei la Biroul Notarului Public ales de către SC M. SRL cu scopul de a face demersurile necesare în vederea perfectării informă autentică a contractului de vânzare - cumpărare.
Împotriva H.C.L. 142/2012, reclamanta S.C. M. S.R.L. a formulat plângere prealabilă, înregistrată la Primăria Baia Mare sub nr. 13569/11.05.2012, solicitând revocarea hotărârii consiliului local, susţinând faptul că adoptarea unei hotărâri de consiliu local care reglementează raporturi juridice de drept civil, în care părţile sunt pe poziţii de egalitate, este în mod evident nelegală.
In acest sens, se evidenţiază faptul că, urmare a respingerii plângerii prealabile, reclamanta SC M. SRL nu a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Deciziei de respingere anterior împlinirii termenului impus (30.07.2012), efectele HCL 142/2012 nefiind suspendate, iar raportat la acest aspect rezultă faptul că reclamanta a luat la cunoştinţă, respectiv a acceptat cele dispuse prin hotărârea de consiliu mai sus menţionată.
Ulterior, în data de 14.05.2012, reclamanta a invitat pârâta, în baza art. 720' C.P.C., la conciliere directă, în vederea soluţionării pe cale amiabilă a divergenţelor ivite.
Ca urmare a acestei convocări, pârâta a adoptat H.C.L. nr. 204/25.05.2012 prin care sa hotărât: „restituirea garanţiei de participare, fără alte pretenţii financiare în situaţia în care, în lipsa altor pretenţii financiare, reclamanta se pronunţă pentru rezilierea promisiunii de vânzare - cumpărare"
Această decizie s-a întemeiat pe faptul că din partea pârâtei nu exista niciun impediment în perfectarea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, sens în care a fost înaintată şi invitaţia de semnare a contractului.
Astfel, în lipsa unei culpe din partea pârâtei, în situaţia rezoluţiunii promisiunii de vânzare - cumpărare, reclamanta S.C. M. S.R.L., putea beneficia de restituirea garanţiei de participare, numai în cazul în care menţiona în mod expres că nu mai are alte pretenţii financiare.
Ulterior, reclamanta a expediat o notificare, înregistrată la Municipiul Baia Mare sub nr. 17767/25.06.2012, prin care a solicitat restituirea garanţiei de participare la licitaţie şi totodată a indicat conturile în care să se facă această plată.
La această notificare, pârâta a reiterat reclamantei faptul că, pentru a se restitui garanţia, se impune, anterior, încheierea unui înscris prin care să se arate ferm că S.C. M. S.R.L. se pronunţă pentru rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare fără alte pretenţii financiare.
De asemenea, evidenţiem faptul că în data de 30.07.2012, data stabilită pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare în forma autentică, reclamanta, deşi convocată expres în acest sens, a refuzat să se prezinte.
Astfel, potrivit prevederilor normelor de aplicare a ordonanţei privind achiziţiile publice. în cazul în care ofertantul declarat câştigător refuză încheierea contractului de achiziţie publică, organizatorul licitaţiei are dreptul de a reţine garanţia de participare.
În încercarea de a soluţiona amiabil aceste divergenţe, în data de 14 septembrie 2012, fără a abroga dispoziţiile H.C.L. 204/25.05.2012. Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a adoptat H.C.L. 325/2012, cu privire la restituirea garanţiei de participare, în cuantum de 484.731,60 lei, consemnată de S.C. M. S.R.L. cu ocazia licitaţiei din 30.01.2006, dovedind încă o dată buna-credinţă.
HCL 325 trebuie interpretată în coroborare cu HCL 204 (sens în care aceasta din urmă a fost menţionată în considerentele HCL 325), respectiv în sensul în care se doreşte restituirea garanţiei, în contul menţionat de reclamantă, dacă se doreşte rezilierea şi nu sunt alte pretenţii financiare din partea acesteia.
Reclamanta SC M. SRL a răspuns în data de 01.10.2012 din nou, prin indicarea contului bancar, însă f3ră să facă nicio altă precizare cu privire la încetarea raportului juridic născut cu ocazia licitaţiei din 30.01.2006, respectiv a faptului că nu vor solicita alte pretenţii financiare.
Ulterior, reclamanta a promovat o acţiune civilă ce formează obiectul dosarului nr. 575/100/2013 aflat pe rolul Tribunalului Maramureş, prin care solicită rezoluţiunea promisiunii de vânzare - cumpărare, restituirea sumei de 134.000 Euro, reprezentând garanţia de participare la licitaţie, respectiv obligarea pârâtei Ia plata sumei de 1.000.000 Euro pentru repararea prejudiciului cauzat societăţii datorită faptului că „Municipiul Baia Mare ar fi refuzat, fără vreun temei legal, încheierea contractului de vânzare - cumpărare".
Astfel fiind, având în vedere:
a) , refuzul reclamatei de a semna contractul de vânzare - cumpărare a terenului în suprafaţă de 134,0562 Ha;
b) . refuzul de a încheia diferendul pe cale amiabilă prin rezilierea promisiunii de vânzare - cumpărare fără alte pretenţii financiare;
c) . dispoziţiile HCL 204/25.05.2012 şi ale HCL 325/14.06.2012, prin care restituirea garanţiei este condiţionată de rezilierea promisiunii de vânzare - cumpărare fără alte pretenţii financiare din partea reclamantei;
d) . faptul că cele două hotărâri nu au intrat în circuitul civil;
pârâta a adoptat H.C.L. nr. 419/29.11.2012 (hotărâre a cărei anulare s-a solicitat prin acţiunea în contencios administrativ promovată de către reclamantă), prin care au fost revocate cele două hotărâri ale consiliului menţionate mai sus, respectiv HCL 204/2012 şi HCL 325/2012.
Scopul adoptării acestei hotărâri a fost de a valorifica prevederile promisiunii de vânzare - cumpărare, ale caietului de sarcini şi ale legislaţiei în vigoare cu privire la achiziţiile publice, în sensul încetării raporturilor contractuale pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către reclamantă şi recuperării contravalorii documentaţiei, a avizelor şi acordurilor legale efectuate cu ocazia întocmirii P.U.Z. respectiv suma de 208.154,155 lei, reprezentând echivalentul sumei de 50.000 EURO+TVA.
În acest sens a fost adoptată H.C.L. 420/29.11.2012 prin care au fost adoptate aspectele mai sus indicate.
Împotriva H.C.L. nr. 419/29.11.2012, reclamanta SC M. SRL a formulat o plângere prealabilă, înregistrată la pârâtă în data de 28.12.2012 sub număr 34229.
Prin Decizia nr. 34229 din data de 16.01.2013, pârâta a dispus respingerea plângerii prealabile mai sus menţionate, şi pe cale de consecinţă menţinerea în tot a H.C.L. nr. 419/29.11.2012.
Împotriva Deciziei nr. 34229, reclamanta SC M. SRL a formulat o acţiune în contencios administrativ ce a format obiectul dosarului nr. .../100/2013 al Tribunalului Maramureş.
Dosarul menţionat anterior a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 1269 pronunţată în data de 09.04.2014, prin care instanţa de fond a admis acţiunea formulată de către reclamanta, şi pe cale de consecinţă a dispus anularea H.C.L. nr. 419/29.11.2012.
Sentinţa civilă nr. 1269/09.04.2014 o consideră ca fiind nelegală din următoarele considerente;
I. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din N.C.P.C.: „hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".
Astfel, legiuitorul a instituit în sarcina instanţei de judecată, obligaţia de a motiva hotărârea adoptată, presupunând stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere
al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic, clar, explicit şi întemeiat pe considerente de drept.
În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Fără arătarea motivelor şi a probelor neputând fi exercitat controlul judiciar.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care sa pronunţat soluţia.
De asemenea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.
În practica judiciară, s-a decis că motivarea sumară şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Potrivit art. 488 pct. (6) din N.C.P.C.: „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii".
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, reiese faptul că o hotărâre poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. (6) din N.C.P.C., în următoarele situaţii:
- există contradicţie între considerente şi dispozitiv, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa;
- există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată;
- lipseşte motivarea soluţiei sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă;
- instanţa de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate fără a răspunde motivelor de critică, ş.a.m.d.
Nemotivarea hotărârii este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile părţilor litigante.
La o sumară analiză a Sentinţei civile nr. 1269 pronunţate în data de 09.04.2014 în dosar nr. .../100/2013 al Tribunalului Maramureş, se poate constata cu uşurinţă faptul că instanţa de fond s-a rezumat la a reitera susţinerile intimatei din cererea de chemare în judecată, fără a răspunde în fapt şi în drept la pretenţiile şi apărările formulate de părţi.
Totodată, se poate constata cu uşurinţă faptul că în motivarea sentinţei nu există nicio trimitere cu privire la apărările formulate de recurenta pârâtă prin întâmpinare sau concluziile scrise depuse la dosar.
Apărările invocate atât în întâmpinare cât şi în cuprinsul concluziilor scrise, sunt esenţiale în judecarea cauzei, deoarece acestea vizau în principal motivele pentru care apreciem că actul administrativ nu a produs efecte juridice şi implicit nu se poate considera
că a intrat în circuitul civil, iar pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale impuse prin art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004.
Cu privire la aceste apărări, sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde nicio motivare, aceasta rezumându-se să motiveze hotărârea plecând de la premisa că actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil.
Astfel, având în vedere motivarea superficială a sentinţei instanţei de fond, în temeiul art. 488 pct. 6) din N.C.P.C., solicităm să dispuneţi casarea sentinţei civile nr. 1269 pronunţate în data de 09.04.2014 în dosar nr. .../100/2013 al Tribunalului Maramureş, ca nelegală.
II. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material:
Ca un prim aspect, în cuprinsul motivării sentinţei, instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a reţinut faptul că: „sub aspectul îndeplinirii condiţiilor dispoziţiei legale mai sus enunţate, instanţa apreciază că, hotărârile de consiliu local revocate au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, respectiv au consfinţit dreptul reclamantei de a-i fi restituită garanţia de participare de bună voie de către pârâtă şi fără a mai fi nevoie de o acţiune în instanţă." (pagina 2, paragraf 12).
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, prin noţiunea de „intrare in circuitul civil" se înţelege faptul că actele administrative unilaterale, în prezenta cauză hotărârile consiliului local, au produs efecte juridice.
După cum s-a arătat şi mai sus, prin adoptarea H.C.L. nr. 204/25.05.2012 s-a hotărât: „restituirea garanţiei de participare, fără alte pretenţii financiare în situaţia în care, în lipsa altor pretenţii financiare, intimata SC M. SRL se pronunţă pentru rezilierea promisiunii de vânzare - cumpărare."
Astfel, rezultă în mod fără echivoc faptul că H.C.L. nr. 204/2012 şi H.C.L. 325/2012 au fost adoptate sub o condiţie suspensivă, respectiv acordul expres al intimatei SC M. SRL cu privire la renunţarea Ia orice altă pretenţie financiară, respectiv acordul acesteia cu privire la rezoluţiunea promisiunii de vânzare - cumpărare.
Condiţia suspensivă, este aceea condiţie până Ia îndeplinirea căreia însăşi existenţa obligaţiei este suspendată, efectele pendente conditionae fiind că actul juridic nu îşi produce efectele juridice, existenţa (eficacitatea) drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative, ce ar izvorî din acel act fiind suspendate.
Această condiţie nu este îndeplinită în prezenta cauză, mai mult decât atât, după cum am arătat şi mai sus, intimata SC M. SRL a promovat o acţiune civilă ce formează obiectul dosarului nr. 575/100/2013 aflat pe rolul Tribunalului Maramureş, prin care solicită pe de o parte, rezoluţiunea promisiunii de vânzare - cumpărare şi restituirea sumei de 134.000 Euro, reprezentând garanţia de participare la licitaţie, pe de altă parte, obligarea recurentei la plata sumei de 1.000.000 Euro pentru repararea prejudiciului cauzat societăţii datorită faptului că AMunicipiul Baia Mare ar fi refuzat, fără vreun temei legal, încheierea contractului de vânzare - cumpărare".
Astfel, având în vedere faptul că:
i) cele două hotărâri adoptate de către recurentă reprezintă o oferta de a rezoluţiona contractul pe cale amiabilă,
ii) oferta recurentei nu a fost acceptată de către intimata SC M. SRL,
iii) în temeiul celor două hotărâri nu a fost încheiat niciun act juridic (în prezenta cauză, actul de rezoluţiune a promisiunii de vânzare - cumpărare),
rezultă în mod fără echivoc faptul că H.C.L. nr. 204/2012 şi H.C.L. 325/2012 nu au produs efecte juridice şi implicit nu au intrat în circuitul civil, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, existenţa şi efectele juridice urmărite prin încheierea acestora fiind suspendate până la îndeplinirea condiţiei suspensive.
Din aceleaşi considerente, nu pot fi reţinute nici susţinerile instanţei de fond, potrivit cărora: „Un alt efect juridic produs este cel al întreruperii termenului de prescripţie în raport de o eventuală acţiune a reclamantei de recuperare a garanţiei de participare" (pagina 3, paragraf 1).
Pe de o parte, un act juridic afectat de o condiţie suspensivă neîndeplinită nu face parte din categoria actelor juridice care întrerup prescripţia extinctivă în sensul Decretului 167/1958, iar pe de altă parte, acest aspect este lipsit de relevanţă pentru soluţionarea prezentei pricini.
În altă ordine de idei, evidenţiem faptul că în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond, a reţinut şi faptul că: „Or, având în vedere faptul că actele administrative revocate prin hotărârea atacată în prezenta cauză, au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, pârâta nu mai putea să şi le revoce, singura cale posibilă rămânând acţiunea în instanţă", dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nefiind incidente în prezenta cauză.
Potrivit art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004: autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. în cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea"
Din economia dispoziţiilor legale de mai sus, rezultă în mod fără faptul că anularea unui act administrativ unilateral poate fi dispusă numai de către instanţa de judecată în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. Actul administrativ unilateral este nelegal;
2. Actul administrativ unilateral trebuie să fi produs efecte juridice, respectiv să fi intrat în circuitul civil.
Scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea în mod expresă a condiţiilor în care actele administrative unilaterale pot fi anulate numai de către instanţele de judecată, a fost acela de a evita menţinerea în circuitul civil a unor acte nelegale, respectiv pentru a da posibilitatea organelor emitente de a-şi îndrepta erorile efectuate, fără a fi afectată siguranţa circuitului civil.
Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv nelegalitatea HCL 204/2012 şi a HCL 325/2012, menţionăm faptul că această condiţie nu este îndeplinită în prezenta cauză, recurenta adoptând hotărârile de consiliu în conformitate cu prevederile normelor în vigoare la aceea dată.
Totodată, în ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, după cum s-a arătat şi mai sus, actele administrative unilaterale emise de către recurentă sunt afectate de o condiţie suspensivă, şi pe cale de consecinţă efectele juridice ale acestora sunt suspendate până la îndeplinirea condiţiei.
Interpretând, per a contrario, dispoziţiile legale prevăzute de art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, rezultă faptul că, în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, organul emitent al actului administrativ unilateral poate dispune revocarea acestuia prin emiterea unui nou act administrativ.
Concluzionând, atât timp cât cele două hotărâri emise de către recurentă, respectiv HCL 204/2012 şi HCL 325/2012 nu au intrat în circuitul civil, neproducând efecte juridice, rezultă în mod fără echivoc faptul că recurenta, în mod temeinic şi legal a decis prin adoptarea HCL 419/29.11.2012, revocarea celor două hotărâri, aceasta fiind o prerogativă a autorităţii administrative emitente.
Din toate aceste motive se solicită instanţei să dispună:
> în temeiul art. 496 alin. (1) din N.C.P.C., raportat la art. 488 pct. 6) şi pct. 8) din N.C.P.C., admiterea în principiu a prezentului recurs, iar pe cale de consecinţă casarea în tot a sentinţei recurate ca nelegală, cu reţinerea cauzei spre rejudecare;
> în urma rejudecării cauzei, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004, respingerea acţiunii în contencios administrativ, ca netemeinică şi nelegală şi pe cale de consecinţă să dispuneţi:
> menţinerea în tot a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare cu nr. 419 din data de 29.11.2012, ca temeinică şi legală;
> în temeiul art. 453 din N.C.P.C., obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul demers judiciar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 486 din N.C.P.C., art. 488 pct. 6) şi pct. 8) din N.C.P.C., art. 496 alin. (1) din N.C.P.C., art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004, respectiv art. 453 din N.C.P.C.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC M. SRL a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa atacată instanţa de fond a admis cererea subscrisei şi, pe cale de consecinţă, a anulat HCL nr. 419/29.11.2012 a Consiliului Local al Municipiului Baia Mare, considerând că actele administrative revocate prin HCL 419/2012 au intrat deja în circuitul civil.
Prin recursul declarat recurentul afirmă faptul că sentinţa instanţei de fond este nelegală raportat la două categorii de motive.
I. În primul rând, recurentul afirmă faptul că sentinţa instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Dintr-o simplă lectură a sentinţei atacate rezultă faptul că motivul pentru care instanţa a anulat hotărârea atacată este faptul că actele administrative revocate prin intermediul acesteia au intrat deja în circuitul civil.
Pentru o mai bună înţelegere a celor afirmate anterior, se face o scurtă trecere în revistă a stării de fapt care a condus la prezentul litigiu şi pe care instanţa de fond a avut-o în vedere atunci când a pronunţat soluţia.
Astfel, în anul 2006, prin HCL 526/2005 a fost aprobată vânzarea prin licitaţie publică a unor terenuri în suprafaţă de 134,0562 ha - păşune, aparţinând domeniului privat al municipiului Baia Mare, terenuri situate în zona Baraj-....
Societatea intimată a câştigat licitaţia organizată, sens în care trebuia încheiat contractul de vânzare cumpărare în forma autentică, pentru ca ulterior acestui moment să începem realizarea investiţiei propuse, astfel cum a fost ea impusă prin caietul de sarcini.
In consecinţă, în momentul câştigării de către subscrisa a licitaţiei privind vânzarea terenurilor mai sus identificate s-a încheiat între Municipiul Baia Mare şi societatea intimată o promisiune de vânzare cumpărare.
În temeiul acestui contract Municipiul Baia Mare s-a obligat să ne vândă dreptul de proprietate asupra a 134,0562 Ha de păşune aparţinând domeniului privat al municipiului Baia Mare, situate în zona Baraj-....
Dată fiind această stare de fapt, societatea intimată a depus o garanţie de 134.000 EURO, garanţie solicitată pentru încheierea în viitor a contractului autentic de vânzare cumpărare.
În anul 2011, prin adresa nr. 2428/11.03.2011 emisă de Primăria municipiului Baia Mare, i se comunica societăţii intimate faptul că o mare parte din terenurile care au fost promise spre vânzare nu poate face obiectul contractului autentic, aparţinând domeniului public.
De la momentul câştigării de către intimată a licitaţiei organizare pentru vânzarea terenurilor au trecut mai bine de şase ani, perioadă de timp în care promitentul vânzător a refuzat fără niciun temei legal încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare.
Reiterând susţinerile din întâmpinarea depusă la dosar, recurentul încearcă să-şi justifice atitudinea culpabilă de neîncheiere a contractului autentic prin aceea că ar fi existat o cercetare penală a asociatului societăţii noastre legată de modul în care s-a desfăşurat licitaţie.
Or, această cercetare nu ar fi avut cum să suspende încheierea contractului, în contextul în care nu privea societatea intimată, ci o persoană fizică. Mai mult, nici un moment nu a început măcar urmărirea penală sau nu s-a dispus trimiterea în judecată a vreunei persoane în acel dosar, ci a existat doar o sesizare căreia organele de cercetare au fost nevoite să-i dea curs. învederăm instanţei faptul că cercetarea penală s-a finalizat cu o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Litigiile la care se face referire tot de recurent în cuprinsul recursului, ca o justificare a neîncheierii contractului autentic de vânzare cumpărare, au fost finalizate în anul 2007, după acel moment asupra terenurilor scoase la licitaţie nemaiexistând alte revendicări.
În realitate, recurentul nu a avut posibilitatea să vândă terenurile pe care le-am licitat, dat fiind faptul că mare parte din ele sunt şi în acest moment în domeniul public, deci sunt inalienabile.
Această stare de fapt a generat emiterea celor două HCL revocate prin actul atacat azi. Astfel, Consiliul Local Baia Mare a adoptat cele două hotărâri, HCL 204/2012 şi HCL 325/2012, prin care s-a decis restituirea garanţiei de participare la licitaţie achitată de subscrisa.
Prin HCL 204/25.05.2012 Consiliul Local a statuat faptul că „se aprobă restituirea garanţiei de participare consemnate de SC M. SRL cu ocazia licitaţiei din 30.01.2006, organizată în baza HCL 540/2005, fără alte pretenţii financiare, în situaţia în care SC M. SRL se pronunţă pentru rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare".
Deşi recurentul afirmă că citează din HCL 204/2012 (pagina 9 a recursului), o analiză a conţinutului hotărârii ne indică faptul că acesta, cu extrem de multă rea credinţă, încearcă să inducă în eroare instanţa modificând textul actului administrativ. Astfel, recurentul modifică conţinutul HCL astfel încât acesta devine: „.... restituirea garanţiei de participare, fără alte pretenţii financiare în situaţia în care, în lipsa altor pretenţii financiare, intimata SC M. în acest fel, recurentul adaugă o condiţie inexistentă în actul administrativ - aceea ca intimata să nu are pretenţii financiare faţă de Consiliul Local Baia Mare - şi denaturează sensul clar al actului.
În hotărârea citată mai sus organul deliberativ al municipiului nu a stabilit nicio condiţie pe care intimata ar trebui să o îndeplinesc pentru a mi se restitui garanţia, cu excepţia opţiunii pentru rezoluţiunea promisiunii de vânzare.
Mai mult, din lectura textului HCL rezultă faptul că restituirea garanţiei urmează să se facă fără ca, Consiliul Local Baia Mare să emită pretenţii financiare.
Încercarea de a deturna sensul dispoziţiilor HCL nu are cum să fie primită, în condiţiile în care conţinutul Hotărârii 204/2012, citat anterior, nu permite decât concluzia că nu există vreo condiţie impusă nouă, cu excepţia rezoluţiunii promisiunii de vânzare, pentru a i se returna garanţia.
Cu riscul de a ne repeta, arătăm că din cuprinsul HCL 204/2002 rezultă clar faptul că organul emitent, Consiliul Local Baia Mare, decide că nu are nici pretenţie financiară de care să fie legată restituirea garanţiei.
Intimata învederează de asemenea, instanţei de judecată faptul că această hotărâre nea fost comunicată şi, deci, a intrat în circuitul civil, producând efecte, aspect demonstrat în cele ce urmează.
Astfel, răspunzând solicitărilor exprese din cuprinsul HCL 204/2012, printr-o serie de notificări expediate recurentului de intimată (prin care a realizat procedura convocării la conciliere cu privire la anumite pretenţii pe care le avea faţă de aceasta), s-a pronunţat asupra rezoluţiunii promisiunii de vânzare cumpărare. Chiar dacă rezoluţiunea este o sancţiune, ea poate fi decisă de ambele părţi, aspect care s-a şi realizat.
Ulterior adoptării HCL 204/25.05.2012 intimata a expediat o notificare recurentului prin care a solicitat virarea sumei reprezentând garanţia de participare într-unui din conturile indicate, deschise la Banca Italo Romena Baia Mare , respectiv la BRD Baia Mare.
Punând în executare HCL 204/2012, Consiliul Local Baia Mare a adoptat HCL 325/14.09.2012 prin care:
„Se aprobă restituirea garanţiei de participare, în cuantum de 484731,6 lei, consemnată de SC M. SRL cu ocazia licitaţiei din 30.01.2006, organizată în baza HCL nr. 540/2005. Garanţia va fi virată în contul indicat de societate deschis la BRD "
Analizând conţinutul acestui din urmă act administrativ rezultă cu claritate faptul că prin acesta s-a dispus, fără a se impune vreo condiţie, restituirea garanţiei.
De asemenea, dat fiind faptul că se indică expres în conţinutul acestei HCL ca virarea banilor să se facă în contul deschis la BRD, indicat de noi prin notificarea despre care am făcut vorbire anterior, expediată ca urmare a adoptării HCL 204/2012, rezultă faptul că această din urmă HCL (204/2012) a produs efecte juridice, intrând deci în circuitul civil.
În plus, se solicită instanţei de judecată să analizeze expunerea de motive a HCL 325/2012, în speţă actele care au fost avute în vedere în momentul adoptării ei.
In cuprinsul listei de acte se face trimitere la un răspuns comunicat intimatei, prin care i s-ar fi condiţionat rezoluţiunea antecontractului de renunţarea la alte pretenţii financiare.
In consecinţă, în momentul în care Consiliu Local Baia Mare a analizat problema restituirii garanţiei a avut în vedere şi acea propunere de rezoluţiune condiţionată de lipsa pretenţiilor financiare din partea societăţii intimate şi s-a decis restituirea necondiţionată a garanţiei.
Şi această hotărâre de consiliu local ne-a fost adusă la cunoştinţă şi, mai mult, în temeiul HCL 325/2012 ni s-a solicitat, în data de 19.09.2012, să indicăm un număr de cont bancar în care să ne fie viraţi banii achitaţi ca şi garanţie. Această solicitare reprezintă, în mod clar, punerea în executare a HCL 325/2012, sens în care acest act a produs efecte juridice.
Interpretarea juridică a stării de fapt anterior expuse este simplă cele două HCL revocate prin actul administrativ atacat au intrat în circuitul civil, deci ele nu mai puteau fi revocate.
In acest context, soluţia instanţei de fond, întemeiată tocmai pe faptul că actele revocate au intrat în circuitul civil, este perfect legală, sens în care motivul invocat de recurent nu poate să îi susţină cererea.
Instanţa de fond, realizând o analiză completă a stării de fapt care i-a fost supusă atenţiei, a stabilit că cele două acte administrative, HCL 204/2012 şi HCL 325/2012 reprezintă şi o recunoaştere a creanţei noastre constând în suma de bani virată cu titlu de garanţie. Această recunoaştere a creanţei reprezintă, la rândul ei, un alt motiv pentru care se poate susţine faptul că actele au intrat în circuitul civil.
Astfel, este unanim cunoscut faptul că recunoaşterea datoriei reprezintă unul din cazurile de întrerupere ale prescripţiei. In condiţiile în care prin cele două acte revocate s-a realizat o recunoaştere a datoriei CL Baia Mare faţă de subscrisa, este evident că s-a întrerupt curgerea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune având ca obiect restituirea acestei garanţii.
Or, dat fiind faptul că s-a produs deja efectul de întrerupere a prescripţiei, nu se poate susţine cu succes ideea că actele revocat nu ar fi intrat în circuitul civil.
Faţă de aceste considerente, rezultă fără niciun dubiu faptul că instanţa de fond nu doar că şi-a motivat soluţia, ci a motivat-o corect, sens în care hotărârea atacată este legală şi temeinică.
II. Cel de-al doilea motiv invocat de recurent are în vedere o presupusă aplicare greşită a normelor de drept în materie.
Ca un prim argument, se încearcă a se demonstra faptul că cele două hotărâri de consiliu local revocate prin actul atacat nu ar fi fost „adoptate sub o condiţie suspensivă", condiţie care ar consta în renunţarea intimatei la orice pretenţii financiare faţă de Consiliul Local Baia Mare.
Ceea ce se încearcă a se argumenta subsumat acestui motiv este faptul că cele două hotărâri nu şi-au produs efectul de rezoluţiune a promisiunii de vânzare cumpărare datorită existenţei unei condiţii suspensive.
În primul rând, intimată doreşte să atragă atenţia asupra faptului că obiectul prezentului litigiu nu îl reprezintă rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare, sens în care analiza intervenirii acestei sancţiuni excede cadrului procesual. Instanţa de fond a analizat posibilitatea de revocare a actelor administrative şi a ajuns la concluzia că actele au intrat în circuitul civil, producând efecte juridice. Acesta este obiectul cu care a fost investită instanţa, sens în care subsumat acestui obiect ar fi trebuit să se limiteze analiza recursului.
Trecând acum la motivul invocat de recurent, se arată faptul că susţinerile conform cărora efectele actelor administrative nu s-ar fi produs, fiind suspendate, sunt netemeinice. Astfel, unul din efecte produse deja se raportează la comunicarea hotărârilor de consiliu local ce conţin decizia de restituire a garanţiei, comunicare urmată de opţiunea intimatei de rezoluţiune a promisiunii de vânzare şi indicarea de către intimată a numărului de cont în care să îi fie viraţi bani. Cu alte cuvinte, urmare a adoptării acestor hotărâri, coroborate cu atitudinea intimatei, s-a consolidat obligaţia Consiliului Local Baia Mare de restituire a garanţiei.
Cel de-al doilea efect reţinut de instanţa de fond este recunoaşterea existenţei debitului, sens în care a fost întreruptă prescripţia extinctivă.
Cu toate că analiza rezoluţiunii promisiunii de vânzare cumpărare excede cadrului procesual din prezentul litigiu, pentru a nu lăsa neanalizată această ipoteza, ea porneşte de la construcţia pe care recurentul s-a străduit să o realizeze, modificând conţinutul HCL 204/2012.
După cum s-a arătat anterior, recurentul a încercat, cu rea credinţă, să adauge la conţinutul HCL 204/2012 o condiţie care nu a existat în cuprinsul actului. Analiza HCL 204/2012 arată faptul că nu a fost impusă nicio condiţie pentru restituirea garanţiei, cu excepţia acceptării pure şi simple a rezoluţiunii promisiunii de vânzare cumpărare.
Urmare a acestei distorsionări a realităţii, recurenta ajunge la concluzia că ne-am afla în faţa unei oferte condiţionate de a rezoluţiona promisiunea de vânzare, ofertă neacceptată de intimată. Or, o astfel de afirmaţie nu este susţinută decât de prezentarea falsă a realităţii de către recurentă, aspect care, odată denunţat, nu mai poate să fundamenteze ipoteza pe care recurenta o promovează.
Nu se va mai reţine atenţia instanţei cu analiza efectelor celor două hotărâri de consiliu local revocate, făcând trimitere la analiza detaliată făcută în combaterea primului motiv de recurs.
Singurul aspect subliniat este concluzia la care s-a ajuns, aceea conform căreia actele au intrat în circuitul civil, au produs efecte juridice, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 1 alin. 6 din Legea 554/2006.
Conform acestui text de lege, autoritatea publică nu mai poate revoca actul emis în situaţia în care acesta a intrat în circuitul civil.
Din analiza anterioară rezultă că hotărârile revocate au intrat în circuitul civil, motiv pentru care actul administrativ care le revocă încalcă dispoziţiile legale, fiind astfel lovit de nulitate.
Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia exact pe această dispoziţie a legii, arătând faptul că actele administrative ce au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate. In continuarea acestui raţionament şi în acord deplin cu dispoziţiile Legii 554/2004, instanţa arată că singura cale posibilă pentru desfiinţarea actelor administrative ar fi acţiunea în instanţă. Această remarcă a instanţei se încearcă a fi exploatată de recurentă atunci când afirmă că autoritatea contractantă nu ar putea cere anularea hotărârilor de consiliu local, ele fiind adoptate în condiţii de legalitate.
In primul rând, soluţia instanţei de fond nu a fost de anulare a HCL 204 şi 325, ci dimpotrivă de menţinere a efectelor acestora, în sensul anulării actului de revocare a celor două HCL despre care chiar recurentul recunoaşte că sunt legale.
În altă ordine de idei, afirmaţia instanţei de fond, conform căreia pentru desfiinţarea efectelor actelor revocate nelegal ar exista deschisă calea acţiunii în instanţă nu este un motiv care sprijină soluţia pronunţată, fiind doar o remarcă făcută pe baza textului de lege. In acest context, atacul realizat de recurentă care ţinteşte această afirmaţie a instanţei este nefondat, dat fiind faptul că soluţia instanţei are în vedere o altă problemă decât cea a anulării celor două HCL şi nu se întemeiază pe acest argument.
În acest context, şi acest motiv invocat de recurent, conform căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, este nefondat.
Faţă de aceste considerente, susţinerile recurentului enumerate în cuprinsul memoriului de recurs sunt nefondate, sens în care se solicită respingerea recursului declarat, menţinând în totalitate soluţia instanţei de fond.
În data de 23.01.2015 recurentul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a depus la dosar „Concluzii scrise”, reiterându-se motivele cuprinse în memoriul de recurs.
Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele:
Pentru participarea la licitaţia organizată la data de 30.01.2006, în baza Hotărârii Consiliului Local nr. 540/2005, reclamanta a depus cu titlu de garanţie de participare suma de 484.731,60 RON. Încheierea contractului pentru care licitaţia a fost organizată nu a mai avut loc.
Prin HCL nr. 204/25.05.2012 a fost aprobată restituirea garanţiei de participare consemnate de reclamantă pentru licitaţia din 30.01.2006 (HCL nr. 540/2005), fără alte pretenţii financiare, în situaţia în care SC M. SRL se pronunţă pentru rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare.
Ulterior, HCL nr. 325/2012 din 14.09.2012 aprobă restituirea garanţiei de participare în cuantum de 484.731,60 RON, suma urmând a fi virată în contul indicat, deschis la BRD.
HCL nr. 419/29.11.2012 dispune revocarea HCL nr. 204/2012 şi HCL nr. 325/2012 privind restituirea garanţiei de participare consemnate de SC M. SRL cu ocazia licitaţiei din 30.01.2006, reţinându-se că reclamanta nu este de acord cu semnarea unui angajament prin care să arate că renunţă la eventualele pretenţii cu titlu de daune pentru neîncheierea contractului.
Analiza legalităţii HCL nr. 419/2012 constituie obiectul prezentei cauze. Prima instanţă a anulat-o considerând incidentă regula cuprinsă în art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004.
În conformitate cu acest text legal, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea actului, în situaţia în care el nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
De esenţa aplicării textului este intrarea în circuitul civil şi producerea de efecte juridice. Prima instanţă a considerat că hotărârile de consiliu local revocate au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, acest moment fiind marcat, în opinia tribunalului,
de faptul că au consfinţit dreptul reclamantei de a-i fi restituită garanţia de participare de bună voie de către pârâtă şi fără a mai fi nevoie de o acţiune în instanţă, iar un alt efect ar fi întreruperea termenului de prescripţie în raport de o eventuală acţiune a reclamantei de recuperare a garanţiei de participare.
Curtea observă că HCL nr. 204/2012 a fost aprobată restituirea garanţiei de participare consemnate de reclamantă, fără alte pretenţii financiare, numai în situaţia în care SC M. SRL se pronunţă pentru rezoluţiunea promisiunii de vânzare cumpărare. Aprobarea restituirii a fost deci condiţionată prin ea însăşi. De asemenea, HCL nr. 325/2012 a aprobat restituirea garanţiei de participare suma urmând a fi virată în contul indicat, deschis la BRD, însă, pe de o parte, nu a fost pusă în aplicare, iar, pe de altă parte, nu a schimbat efectul condiţional al hotărârii anterioare.
De altfel, chiar HCL nr. 419/2012 de revocare reţine caracterul condiţional al hotărârilor revocate şi neîndeplinirea condiţiei renunţării la eventualele pretenţii din partea reclamantei.
Prin urmare, nu se poate reţine că hotărârile de consiliu local revocate ar fi intrat în circuitul civil şi ar fi produs efecte juridice, nici măcar sub aspectul întreruperii unei eventuale prescripţii.
Curtea mai observă că ambele hotărâri revocate nu reprezintă altceva decât o simplă prezentare a unei conduite viitoare posibile, un fel de mandat dat aparatului executiv al autorităţii în gestionarea aspectelor concrete pe marginea garanţiei de participare. Aşadar, şi din această perspectivă, nu se poate reţine generarea unor efecte faţă de terţi, alţii decât structurile interne ale autorităţii locale.
Reclamanta recunoaşte expres prin acţiune că nu a fost îndeplinită condiţia de care depindea restituirea cauţiunii, astfel încât intrarea în circuitul civil nu s-a realizat.
A mai susţinut reclamanta că printr-o serie de notificări s-a pronunţat asupra rezoluţiunii contractului, încheindu-se un acord, însă această renunţare nu a fost făcută fără alte pretenţii, cum reieşea din HCL nr. 204/25.05.2012, astfel încât nu se poate susţine că ar fi existat un acord de voinţe în sensul rezoluţiunii şi restituirii garanţiei.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să admită recursul, să caseze, în tot, sentinţa atacată, în sensul că, rejudecând, va respinge acţiunea.
| ← Suspendarea executării actului administrativ-fiscal. Condiţii.... | Reducerea onorariului avocaţial. Criterii. NCPC → |
|---|
