Decizia civilă nr. 10390/2013. Contencios. Obligația de a face
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10390/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător S. Al H. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta H. A. - M., împotriva sentinței civile nr. 7485/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. A J.
C. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligația de a face emitere decizie.
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător Al H. S., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se comnstată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 C. pr. Civ. invocă, admisibilitatea acțiunii, raportat la dispozițiile art. 18, din legea nr. 554/2004.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7485 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta H. A. -M. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și D. G. a F. P. C. .
A fost respinsă acțiunea ca fiind inadmisibila. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Analizând cu precădere excepția inadmisibilității, în temeiul art. 137 Cod procedura civila, tribunalul a reținut următoarele:
Inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă: diferă de apărările de fond și se apropie de excepțiile de procedură prin obiectul ei; diferă de excepțiile de procedură și se apropie de apărările de fond prin rezultatul ei - dacă e primită conduce la respingerea acțiunii.
Obiectul excepției de inadmisibilitate îl reprezintă contestatarea dreptului reclamantului de a sesiza instanța.
Efectele produse de inadmisibilitate au un alt temei decât al apărărilor pe fond și ele duc la respingerea acțiunii nu pentru că dreptul invocat nu există sau nu mai există ci pentru că respectivul drept ipotetic nu poate fi protejat în justiție pe calea aleasă de reclamant.
În acest context, instanța a reținut ca la data de_ reclamanta a adresat Direcției Generale a F. P. a J. C. o cerere prin care i se solicita acesteia emiterea unei decizii prin care sa dispună plata în favoarea sa a sumei de 224.598, 53 lei reprezentând diferența dintre valoarea nominala și garantata de S. R. a celor 619, 300 acțiuni pe care le-a dobândit în baza Deciziei nr. 537/_ ai a Deciziei nr. 830/_, respectiv suma de 619.300 lei și valoarea cu care acestea au putut fi faptic tranzacționate și anume suma de 394.701,47 lei.
Pârâta a comunicat reclamantei, prin adresa nr. 47.384/_ ca nu intra în competenta sa de soluționare o astfel de cerere, cerere pe care a înaintat-o Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților B. în vederea soluționării, în temeiul art. 6 indice 1 din OG nr. 27/2002.
Potrivit prevederilor art. 8 alin 1 din Legea nr. 554/2004 poate forma obiectul acțiunii în contencios administrative refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere cu care a fost sesizata.
De asemenea, art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 definește sintagma "refuz nejustificat"; ca fiind: "exprimarea explicita, cu exces de putere, de a nu rezolva cererea unei persoane.";
Raportat la dispozițiile legale anterior citate rezulta ca nu răspunsul acordat petiției de către parata D. G. a F. P. a J. C. în termenul legal și în conformitate cu reglementările legale în vigoare, chiar nefavorabil reclamantei, nu poate echivala cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii.
Pe de alta parte, reclamanta nu a sesizat paratul Ministerul Finanțelor Publice, distinct, cu soluționarea unei cereri în sensul emiterii deciziei de plata a sumei de 224.598,53 lei, prin urmare nici în acest caz nu se poate vorbi despre existenta unui refuz nejustificat de soluționare, care sa îndrituiască reclamanta la promovarea unei acțiuni în contencios administrativ.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea promovata de reclamanta H. A. -M. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și D.
G. a F. P. C. ca fiind inadmisibila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. A. -
M. ,
solicitând admiterea prezentului recurs, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare a arătat că prin Decizia nr. 537/_ subsemnata a dobândit un număr total de 119.300 acțiuni, la o valoare nominala de 1 leu pentru fiecare acțiune, emițându-se astfel titlu de conversie pentru suma de 119.300 lei, iar prin Decizia nr. 830/0_ un număr total de 500.000 acțiuni, la o valoare nominala de 1 leu pentru fiecare acțiune, emițându-se astfel titlu de conversie pentru suma de 500.000 lei.
Așadar în baza celor doua decizii mai sus amintite a dobândit un număr total de 619.300 acțiuni, la o valoare nominala de 1 leu pentru fiecare acțiune, în total suma de 619.300 lei.
Deși valoarea nominala și garantata de către S. R. este de 1 leu/ acțiune, acestea nu au putut fi tranzacționate la o valoare medie mai mare de
0.64 lei/ acțiune.
În aceste condiții recurenta a fost nevoită să tranzacționez cele 619.300 de acțiuni la o valoare medie de 0.64 lei/acțiune, dobândind suma de 394.701,47 lei, cu 224.598,53 lei mai puțin decât ar fi trebuit să încaseze în realitate.
Recurenta a formulat o cerere adresata DGFP C., prin care a solicitat să i se acorde diferența dintre valoarea garantata a acțiunilor pe care le deține, și valoarea reala la care acestea au putut fi tranzacționate, însă a primit un răspuns prin care i se comunică faptul ca cererea ei a fost clasata și trimisa la ANRP B. .
Mai apreciază că acest răspuns primit este în esența un refuz nejustificat de a-mi soluționa cererea, trimiterea ei la ANRP B. fiind nejustificata, raportat la solicitările mele. Consider ca cererea nu trebuia a fi trimisa la ANRP
, în condițiile în care subsemnata am dobândit Titlurile de conversie: Decizia nr. 537/_ și Decizia nr. 830/0_, solicitările vizând diferența dintre valoarea nominala și garantata de Satul R. a celor 619,300 acțiuni pe care le-a dobândit în baza Deciziei nr. 537/_ și a Deciziei nr. 830/0_, și valoarea cu care acestea au putut fi faptic tranzacționate.
Cererea de chemare în judecata formulata a fost respinsă, instanța de fond apreciind-o a fi inadmisibila, motivând ca în cauza nu exista un refuz nejustificat din partea pârâtei.
Apreciază că instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile legale aplicabile în materie și consideram ca în cauza sunt îndeplinite condițiile existentei "refuzului nejustificat", așa cum acesta este definit în art. 8 alin. l din Legea nr. 554/2004.
Clasarea de către pârâtă a cererii recurentei o apreciază a se încadra intru totul în ceea ce legiuitorul a definit ca fiind "refuz nejustificat", neexistând o motivare a clasării cererii, răspunsul primit fiind unul extrem de lapidar, ceea ce în opinia noastră echivalează cu o nemotivare a deciziei de clasare.
Ori luarea unei decizii de clasare a cererii fără a arata în mod clar motivul clasării, fără a justifica decizia luata, constituie în opinia acesteia un refuz nejustificat de soluționare a acesteia.
În aceste condiții, în lipsa unei motivări clare și argumentate, a deciziei de clasare a cererii 47384/_, apreciază că sunt întrunite condițiile de existenta a refuzului nejustificat.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecata, motiv pentru care solicită instanței de control să admită recursul formulat.
În drept a invocat prevederile art.299, 312 alin.5, VCPC, art. 3, art. 14 Convenția CEDO, Constituția României, art.1531 Cod Civil, art.8, art. 11 alin. l lit. b din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinările înregistrate la data de 30 septembrie 2013 pârâții S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și D. G.
Regională a F. P. C. -N.
au solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 7485/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .
În motivare arată că prin recursul formulat, recurenta critică refuzul nejustificat al fostei DGFP C., actualmente D. G. Regională a F. P.
-N., în baza HG nr. 520/2013, de a soluționa cererea sa de acordare de
despăgubiri reprezentând diferența dintre valoarea nominală a acțiunilor primite prin Decizia ANRP și valoarea de tranzacționare pe piață a acestor acțiuni.
Mai mult, recurenta nu indică efectiv care ar fi motivele de casare a hotărârii recurate, limitându-se la a relua aspectele invocate în acțiunea introductivă.
În opinia pârâtului, admițând excepția inadmisibilității, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale incidente, fapt pentru care se impune menținerea hotărârii primei instanțe, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată, cât și prin plângerea prealabilă depusă la DGFP C. se solicită de către recurentă emiterea unei decizii de către această instituție pentru suma reprezentând diferența dintre valoarea nominală și a acțiunilor primite prin Decizia ANRP în baza Legii nr. 10/2001 și valoarea de tranzacționare pe piață a acestor acțiuni.
Așadar, obiectul acțiunii a fost precis determinat, fiind vorba de obligarea la emiterea unui act administrativ, act administrativ care, ținând cont de procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001, nu intră în atribuțiile DGFP
C. .
Față de această stare de fapt, aplicându-se întocmai dispozițiile art. 61din
O.G. nr. 27/2002, în mod corect, s-a răspuns petentei și i s-a comunicat că cererea sa a fost transmisă spre soluționare instituției competente, în speță, ANRP.
Reproduce dispozițiile mai sus invocate, potrivit cărora "Petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentai prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta".
Așa cum a reținut și instanța de fond, răspunsul negativ nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de exercitare a unei acțiuni în contencios administrativ, respectiv pentru lipsa refuzului nejustificat.
Contrar susținerilor recurentei, faptul trimiterii cererii spre soluționare către instituția competentă potrivit legilor speciale de reparație, nu poate fi considerat refuz nejustificat, iar noțiunea de refuz nejustificat a fost definită în art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ, ca fiind " exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
Pe de altă parte, reiterează că, în materia despăgubirilor pentru imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, potrivit prevederilor art. 131 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în achitarea despăgubirilor în numerar.
Prin urmare, având în vedere aceste prevederi speciale, DGFP C. nu a făcut altceva decât să comunice cererea recurentei singurei autorități cu competențe în materie, fapt ce nu poate constitui un refuz nejustificat.
În concluzie, având în vedere cele expuse anterior, solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Înainte de a antama recursul și motivele acestuia, Curtea găsește necesar să reitereze starea de fapt dedusă judecății pentru a evalua apoi dacă inadmisibilitatea acțiunii a fost corect rezolvată de instanța de fond.
La data de 31 octombrie 2012 reclamanta a formulat o cerere adresată pârâtei D. G. a F. P. a județului C. solicitând ca aceasta să emită o decizie prin care să se dispună palta în favoarea reclamantei a sumei de 224.598,53 lei reprezentând diferența dintre valoarea nominală și garantată de S. Român a celor 619.300 acțiuni care au fost dobândite de reclamantă în baza Deciziei nr. 537/_ și a Deciziei nr. 830/0_, respectiv 619.300 lei și valoarea cu care acestea au putut fi faptic tranzacționate și anume suma de 394.701,47 lei (f. 5-6 dos. fond).
Prin adresa nr. 47.384 din_ emisă de pârâta D. G. a F.
P. a județului C. s-a comunicat reclamantei răspunsul la cerere învederându- se cu trimitere la dispozițiile OG nr. 27/2002 că cererea nu intră în competența acestei autorități și ca urmare conform art. 6 ind. 1 din același act normativ petiția a fost înaintată spre competentă soluționare Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B. (f. 7 dos. fond).
Curtea reține că în soluționarea cererii dedusă pârâtei s-a pornit de la ipoteza că aceasta nu intră în competența acestei autorități motiv pentru care a fost transmisă ca efect al dispozițiilor legale incidente în materia soluționării petițiilor autorității administrative socotite competente.
Or, în pofida acestui răspuns, reclamanta stăruie prin acțiune ca instanța să se substituie autorității administrative chemată în judecată și prin sentință să soluționeze direct cererea adresată autorității.
Așa cum a relevat corect instanța de fond, obiectul acțiunii de contencios administrativ poate fi reprezentat de cerere de anulare în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Prin urmare, atunci când o autoritate răspunde negativ unei cereri a persoanei vătămate prin care solicită recunoașterea unui drept ori a unui interes legitim, aceasta din urmă nu poate solicita instanței decât să verifice în ce manieră răspunsul primit este sau nu justificat și eventual în caz afirmativ conform art. 18 alin. 1-3 din Legea nr. 554/2004 să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă și eventual să oblige autoritatea la despăgubiri morale sau/și materiale pentru prejudiciul cauzat.
În speță, prin răspunsul transmis autoritatea nu a negat explicit și cu exces de putere dreptul invocat de reclamantă și autoritatea și-a declinat competența de recunoaștere a unui atare drept.
Prin urmare, contenciosul administrativ care se poate intenta legat de o atare situație în contradictoriu cu autoritatea emitentă a acestui răspuns este legat de justificarea oferită ca motiv pentru declinarea de competență. Mai porecis, reclamanta trebuia să ceară instanței de contencios administrativ să stabilească dacă autoritatea administrativă a procedat corect și legal atunci când și-a declinat competența și eventual în caz afirmativ să oblige autoritatea să soluționeze pe fond cererea.
Or, acțiunea de contencios administrativ intentată de reclamantă a vizat recunoașterea pe cale directă a dreptului deși conform dispozițiilor legale precitate (art. 8 alin. 1coroborat cu art. 18 alin. 1 - 3 din Legea nr. 554/2004) un atare
petit este accesoriu cererii principale care trebuia să constea din solicitarea de a verifica dacă și în ce măsură autoritatea sesizată este cu adevărat competentă să soluționeze pe fond cererea, dacă are competența administrativă de a emite decizia solicitată.
Cum o atare solicitare nu s-a făcut soluționarea cererii dedusă judecății pe calea contenciosului administrativ nu poate fi realizată de către instanța de contencios administrativ decât cu încălcarea principiului constituțional al separațiilor puterilor în stat. Trebuie notat că în sistemul contenciosului administrativ român, contenciosul nu este de plină jurisdicție decât în cazuri expres prevăzute de lege. Pe cale de consecință, în analiza acțiunii de contencios administrativ instanța de contencios nu poate să se substituie autorității și nici nu poate obliga autoritatea publică la eliberarea unui act administrativ decât cu respectarea dispozițiilor de ordin procesual reglementate expres prevăzute de lege. Mai mult, așa cum corect a reținut instanța de fond nu orice răspuns negativ constituie un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, iar pentru a evalua un atare răspuns trebuie urmate regulile procedurale de exercitare a
acțiunii în contencios administrativ antamate în precedent.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materia analizată, motiv pentru care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul na nefondat cu toate consecințele ce decurg din această statuare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta H. A. -M. împotriva sentinței civile nr. 7485 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
GREFIER, M. T. |
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.