Decizia civilă nr. 5655/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.5655/2013
Ședința publică din data de 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. RUS
V. G. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind contestația în anulare formulată de contestatorul O. de C. și P. I. împotriva deciziei civile nr.436 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. F., C.
M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părilor litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 436/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de C. F. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 5027/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. care a fost modificată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.
A fost obligat pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. la plata, în favoarea reclamanților a sumei de 1634,65 lei despăgubiri.
A fost obligat intimatul O. DE C. ȘI P. I. C. la plata, în favoarea reclamanților, a sumei de 6,45 lei cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Motivând decizia, instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 5027 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C. F., C. M. în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI P. I., reținând că potrivit art. 1 alin. 1din Lg.554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică prin act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzate. Interesul legitim poate atât privat cât și public.
Prin cererea înregistrată sub nr.5113/_ (f.15 din dosar acvirat), petentul a solicitat OCPI C. -BCPI DEJ înscrierea dreptului de proprietate în CF 2221 Dej cu privire la terenul identificat sub nr.top.1378/3/2 și nr.top.1380/2/1/2/2 situat în Dej str.Pepineriei f.n. Petentul a anexat la cerere sentința civilă nr.1162/2009 a Judecătoriei Dej, definitivă prin Decizia 173/R/2010 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr.803/R/2010 a Tribunalului C. .
Prin Încheierea nr.5113 pronunțată la_, s-a respins cererea formulată de reclamant cu motivarea că era necesară atașarea la cerere a documentației cadastrală prev. la art.59 din Legea 7/1996, dovada achitării impozitului pe transfer fiind incidente în cauză disp. art.23 din Legea 7/1996 și art.55 al.3 din Ordinul 633/2006(f.15,16, dosar acvirat).
La_, petenții solicită prin cerere de reexaminare anularea Încheierii nr.5113/2010(f.14).
La_ prin Încheierea nr.7728 se respinge cererea de reexaminare cu motivarea că sunt incidente disp. art.58 din Legea 7/1996, dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu este întabulat în favoarea lui Dr. Roman I. iar din cuprinsul celor două cărți funciare 50509 și 50.511 Dej, rezultă că, asupra imobilului cu privire la care se solicită înscrierea dreptului de proprietate au fost notate ca acțiuni civile astfel că nu se poate opera dezmembrarea nr. topo. cu privire la care se solicită înscrierea în CF.(f.4), dosar acvirat.
Petentul s-a conformat obligațiilor ce i-au fost impuse prin Referatul de piedici întocmit în cererea înregistrată sub nr.5113/2010(f.22,23 din dosarul acvirat), a depus la cartea funciară documentația cadastrală, dovada achitării impozitului pe transfer, însă aceste acte, contrar disp. art.55 al.4 din Ordinul 633/2006 au fost înregistrate sub un alt număr de dosar, respectiv 6028/_ .
Potrivit art.55 al.4 din Ordinul 633/2006, dosarul cererii va putea fi completat atunci când nu i-au fost atașate toate actele necesare soluționării, prin anexarea documentelor justificative la cererea inițială. Termenul de soluționare a cererii va curge în acest caz de la data completării dosarului.
În acest dosar, prin Încheierea pronunțată la 28 iulie 2010, OCPI C. - BCPI DEJ a respins cererea pentru înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea petenților. Petenții au depus cerere de reexaminare la data de_ (f.5 dosar acvirat), cerere soluționată prin Încheierea nr.7729/_, prin care se constată că, nu se poate înscrie în CF dreptul de proprietate al petenților, deoarece este imposibilă dezmembrarea nr.top.1378/3 și 1380/2/1/2, fiind incidente disp. art.83 din Ordinul 633/2006, înscrierile în CF se impun a fi efectuate succesiv, imobilele cu nr. cadastral 50.509, nr.top.1378/3 respectiv nr.cad.50.511 nr.top.1380/2/1/2 Dej (provenite din CF de pe hârtie cu nr.2221 Dej, fiind proprietatea numitului Roman I. .
Prin sentința civilă nr.1162/2009 a Judecătoriei Dej(f.29), definitivă prin Decizia civilă nr.173/R/2010 a Tribunalului C. (f.32) irevocabilă prin Decizia 803/R/2010 a Tribunalului C. (f.6), s-a admis acțiunea formulată de petenți în contradictoriu cu moștenitorii proprietarului de carte funciară, s-a constatat că pârâților Roman Alexandru și Roman A. în calitate de moștenitori ai defuncților Roman I. și Roman S. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru parcela de teren în suprafață de 1160 mp.,ce se identifică în CF 2221 Dej, sub nr.top.1378/3 și 1380/2/1/2. S-a constat dreptul de proprietate în favoarea petenților pentru imobilele cu nr.top.nou 1378/3/2 și 1380/2/1/2/2 conform expertizei tehnice întocmite la_ de
expert Mădăraș M. T., expertiză cu privire la care s-a constatat că face parte integrantă din sentința, dispunându-se înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea petenților pentru această parcelă de teren.
Prin încheierea civilă nr.397/CC/2010 a Judecătoriei Dej (f.31) s-a investit cu formulă executorie sentința civilă nr.1162/2009 a Judecătoriei Dej iar prin Încheierea civilă nr.392/CC/2010 (f.36) s-a investit cu formulă executorie Decizia civilă nr.173/R/2010 a Tribunalului C. .
Plângerea împotriva Încheierilor de carte funciară este o cale de atac specială, prin care se verifică legalitatea soluțiilor date de OCPI prin prisma cererii de înscriere, a actelor care au stat la baza ei și a dispozițiilor legal incidente în cauză.
Deși inițial cererea petenților nu avea atașate actele prevăzute la art.55,56 din Ordinul 633/2006, art.47 din Legea 7/1996, ulterior acesta a depus documentația cadastrală, și dovada achitării impozitului pe transfer, hotărârile judecătorești pentru radierea notărilor din CF astfel că, în mod nejustificat prin Încheierile nr.7728 și nr. 7729/2010 emise de BCPI Dej au fost respins cererile de reexaminare a încheierilor nr.5113 și 6028/2010.
Este redat textul art. 50 din Legea 7/1996.
Față de dispozitivul sentinței civile nr.1162/2009 a Judecătoriei Dej, definitivă și irevocabilă, investită cu formulată executorie, interpretarea dată de OCPI C. - BCPI DEJ conduce practic la nerespectarea unei dispoziții cuprinse într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și la minimalizarea efectelor acesteia. Încheierile nr.5113/2010, nr.6028/2010, nr.7729/2010 și nr.7728/2010 interpretând restrictiv dispozitivul hotărârii judecătorești conform căreia petenților li s-a recunoscut dreptul de proprietate și li s-a încuviințat înscrierea în CF al acestui drept cu referire la imobilul teren în suprafață de 1160 mp.,situat în Dej str. Pepineriei f.n identificat prin Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Mădăraș M.
T. și prin documentația cadastrală pentru înscrierea în CF a Titlului de proprietate nr.13550/009 sub nr.top.1378/3/2 și nr.top.1380/2/1/2/2.
Așa fiind, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.47 din Legea 7/1996, art.47 ,art.55, art.56 din Ordinul 633/2006, potrivit art.50 din Legea 7/1996 s-a admis plângerea petenților, s-au anulat încheierile CF nr.5113/_, nr.7728/_, nr.6028/_ și nr.7729/_ emise de OCPI C. - Biroul de C. și P. I. Dej și în consecință s-a dispus înscrierea în CF în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate stabilit prin sentința civilă nr.1162/2009 a Judecătoriei Dej asupra imobilului teren în suprafață de 1160 mp.,situat în Dej str. Pepineriei f.n identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Mădăraș M. T. și prin documentația cadastrală pentru înscrierea în CF a Titlului de proprietate nr.13550/009 sub nr.top.1378/3/2 și nr.top.1380/2/1/2/2.
Reclamanții nu au fost în măsură să probeze că li s-a adus o vătămare prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Cererile acestora au fost soluționate în termenul legal, cu încheiere de respingere și a urmat procedura specială prevăzută de art.50 din Lg.7/1996. De asemenea, reclamanții nu se pot prevala de prev. art.2 alin. 1 lit. u) din Lg.354/2004 privind "refuzul nejustificat de soluționa o cerere";, întrucât nu s-a probat că s-a comis un exces de putere și că persoana abilitată și-a exprimat în mod clar voința de a nu rezolva cererea unei persoane.
În temeiul art. 1 alin. 2 din Lg.554/2004 coroborat cu prev. art.8 alin.
1 din același act normativ instanța a respins acțiunea reclamaților în contradictoriu cu pârâta, acțiune ce a avut ca obiect plata unor daune ca urmare a refuzului nejustificat și ilegal a întabulării, timp de 1 an, a
dreptului lor de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Dej, str. Pepinierei f.n., jud. C., în suprafață de 1160 m.p.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. F. și
C. M. solicitând ca prin Decizia civilă ce se va pronunța să se modifice Sentința civilă nr.5027/2012, recurată, în temeiul dispozițiilor art.312 ind.3 c.p.c., în sensul de a se admite cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată și înaintată, cu cheltuieli de judecată, dezvoltându-se pe larg motivele de recurs.
În apărare, pârâtul intimat O. DE C. ȘI P. I. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, răspunzând motivelor de recurs.
Prin decizia atacată, Curtea a constatat că un prim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză vizează natura juridică a cauzei, respectiv încadrarea obiectului litigiului în categoria contenciosului administrativ.
Curtea constată că reclamanții au chemat în judecată O. de C. și P. I. C. invocând refuzul nejustificat al acestei instituții de a soluționa o cerere, întemeindu-și astfel pretențiile pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului de lege menționat "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică… prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru… recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei care i-a fost cauzată";.
Invocând o astfel de vătămare reclamanții au solicitat repararea pagubelor constând în daune materiale - cheltuieli de judecată în dosar nr._, alte cheltuieli pentru impunerea recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor judecătorești, devalorizarea imobilului - și daune morale.
Instanța de fond analizând aceste pretenții le-a respins pe fond contrar susținerilor intimatei apreciind că reclamanții nu au fost în măsură să probeze că cererile lor nu au fost rezolvate în termen legal și că li s-a adus o vătămare care să justifice plata de daune.
Inadmisibilitatea acțiunii invocată de intimatul O. de C. și P.
I. nu poate fi reținută în cauză, această instituție prestând un serviciu public și putând fi asimilată unei autorități ce emite acte administrative în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pornind de la această constatare Curtea reține că reclamanții, beneficiari ai unui titlu executoriu purtând mențiunea irevocabilității acestuia respectiv sentința civilă nr. 1162/_ a Judecătoriei Dej, s-au adresat Biroului de C. și P. I. Dej din cadrul OCPI C. solicitând întăbularea dreptului de proprietate menționat în hotărârile arătate în cartea funciară. Solicitările lor în acest sens au fost respinse de către pârâtul intimat, aceeași soluție fiind dată și cererilor de reexaminare.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Dej instanța a constatat
îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 7/1996 respectiv Ordinul nr. 633/2006, a admis plângerea reclamanților și a dispus înscrierea în CF în favoarea acestora a dreptului de proprietate stabilit prin sentința nr. 1162/2009 a Judecătoriei Dej, irevocabilă. Apelul declarat de către OCPI C. împotriva sentinței nr. 1735/2010 dată în dosarul nr._ a fost admis doar în ceea ce privește obligarea OCPI C. - BCPI Dej la plata cheltuielilor
de judecată, fiind menținute restul dispozițiilor hotărârii apelate, implicit obligarea la înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților.
Revenind la textul art. 1 din Legea nr. 554/2004 Curtea constată că a existat un refuz nejustificat al serviciului public de recunoaștere a dreptului pretins de către reclamanți astfel încât s-a născut dreptul acestora la despăgubiri pentru repararea pagubei.
În ceea ce privește sumele efectiv pretinse de către reclamanții recurenți, Curtea constată că aceștia fac referire în primul rând la cheltuielile de judecată avansate în dosarul nr._ al Judecătoriei Dej în care a fost soluționată plângerea împotriva încheierii de CF.
Verificând anexele nr. 1 și 2 depuse de reclamanți - filele 9-10 dosar fond Curtea apreciază că se impun a fi acordate cheltuielile de deplasare, respectiv contravaloarea motorinei consumate de aceștia pentru deplasarea cu mașina personală din localitatea Z. în C. -N., respectiv Dej precum și cheltuielile de expediere a actelor prin poștă. Cumulând aceste sume, Curtea a concluzionat asupra împrejurării că recurenților li se cuvin cu titlu de despăgubiri 500 lei contravaloare motorină și 5,75 lei contravaloare servicii poștale. În ceea ce privește celelalte sume cuprinse în anexele nr. 1 și 2 ele nu pot fi impuse în sarcina pârâtului intimat, reprezentând în mare parte cheltuieli de studiere a actelor dosarului, participare la ședințele de
judecată și documentare juridică care nu pot fi cuantificate în condițiile în care reclamanții nu au apelat la serviciile unui avocat, ipoteză în care ar fi putut eventual solicita contravaloarea onorariului acestuia.
În anexa nr. 3 reclamanții fac referire la cheltuielile avansate în vederea recunoașterii și punerii în aplicare a titlului executoriu. Din sumele pretinse, pentru identitate de rațiune, Curtea apreciază că se cuvin acestora cheltuielile de deplasare la oficiul poștal - 24 lei, trimiterile poștale - 4,9 lei și deplasarea de la Z. la C. -N. în vederea depunerii plângerii la OCPI - 100 lei, totalul sumelor la care reclamanții sunt îndreptățiți potrivit anexei nr. 3 ridicându-se la 128,9 lei.
În privința prejudiciului patrimonial cauzat prin deprecierea valorii imobilului față de anul 2010, Curtea constată că reclamanții nu au făcut dovada că în intervalul de timp de la momentul la care s-au adresat Biroului de C. și P. I. Dej în vederea întăbulării titlului de proprietate și până la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF ei ar fi avut intenția de înstrăinare a imobilului existând și potențiali cumpărători ai acestuia.
Este de necontestat faptul că refuzul nejustificat al pârâtului de a înscrie în CF dreptul de proprietate al reclamanților le-a cauzat acestora și un prejudiciu moral pentru a cărui reparare Curtea apreciază că se impune acordarea sumei de 1.000 lei, suficientă pentru a asigura scopul pentru care legiuitorul a instituit această categorie de daune. Sub acest aspect trebuie reținut că daunele morale nu au rolul de a conduce la o îmbogățire nejustificată a părții ci doar de a compensa eventualele traume psihice resimțite ca urmare a refuzului autorității de a recunoaște dreptul pretins.
În data de_ contestatorul O. de C. și P. I. C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei Civile nr. 436/2013, pronunțată la data de_, în dosarul nr._ a Curții de Apel C. - Secția a II - a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin care solicită anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în speță operând prevederile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ..."
În motivare, contestatorul arată că semnificația expresiei "greșeală materială" folosită în art. 318 Cod procedură civilă vizează greșeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Astfel în jurisprudență au fost considerate greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate. Greșelile la care se referă art. 318 Cod procedură civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de
instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Contestația în anulare se înfățișează, ca o cale de atac extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale care trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
De asemenea, se face precizarea că prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Astfel, prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată (Tribunalul Suprem, s.civ., dec. nr. 790 din 11 mai 1971, în Repertoriu II, nr.239, p. 398-399).
În speța de față, din datele existente la dosarul cauzei reiese că,
instanța de recurs a acordat reclamanților cheltuieli de deplasare - motorină și contravaloare servicii poștale, fără a fi depuse la dosar, de către reclamanți, acte doveditoare în acest sens.
Astfel, instanța de recurs potrivit Deciziei Civile nr. 436/2013
"verificând anexele 1 și 2 depuse de reclamanți filele 9 și 10 dosar fond curtea apreciază că se impun a fi acordate cheltuieli de deplasare, respectiv contravaloarea motorinei consumate de aceștia pentru deplasarea cu mașina personală de la Z. la C. -N., respectiv Dej, precum și cheltuieli de expediere a actelor prin poștă ... 500 lei - contravaloare motorină și 5,75 lei - contravaloare servicii poștale
De asemenea, instanța de recurs conform considerentelor deciziei civile mai sus amintite a apreciat că se cuvin reclamanților cheltuieli de deplasare la oficiul poștal în sumă de 24 lei, trimiteri poștale în sumă de 4,9 lei, respectiv cheltuieli de deplasare de la Z. la C. -N. în vederea depunerii plângerii la OCPI C. în valoare de 100 lei potrivit anexei nr. 3 - fila 11 dosar fond.
Contestatorul precizează că plângerile împotriva încheierilor de carte funciară pot fi depuse și prin poștă, fără a fi necesară deplasarea petentului la oficiul de cadastru.
În urma verificării actelor existente la dosarul cauzei s-a constatat că pentru cheltuielile cuprinse în anexele nr. 1, nr. 2 și nr. 3, efectuate de reclamanți în anul 2010, de care face vorbire instanța de judecată, reclamanții în susținerea acestora nu au depus niciun act doveditor - bonuri fiscale sau facturi s.a.
Simpla enumerare a unor posibile cheltuieli, cuprinse în anexele nr. 1. nr. 2 si nr. 3. nu justifica acordarea lor de către instanța de recurs.
La dosarul de fond, filele 89 și 90, există 2 bonuri fiscale reprezentând contravaloare motorină unul din data de_ în valoare de 101,26 lei și unul din data de_ în valoare de 118,26 lei, respectiv două chitanțe
reprezentând taxe poștale și taxă de timbru din data de_ . și data de_ .
Ori, contestatorul își pune întrebarea, în ce bază instanța de recurs a acordat reclamanților suma de 634,65 lei cu titlu de despăgubiri - daune materiale, atâta vreme cât aceștia nu au făcut dovada, cu acte, a cheltuielilor de deplasare, respectiv a celor de expediere a actelor prin poștă.
În această situație instanța de recurs a acordat în mod greșit despăgubiri - daune materiale reclamanților, deoarece nu există la dosar acte doveditoare pentru toate.
Prin sintagma daună materială se înțelege atingerea adusă drepturilor patrimoniale, respectiv prejudiciul material adus unei persoane. Existenta daunelor materiale si întinderea acestora trebuie dovedită prin înscrisuri, respectiv bonuri fiscale sau facturi, pentru a se putea stabili cu exactitate, de către instanța de judecată, întinderea prejudiciului material.
Prin întâmpinarea formulată, intimații C. F. și C. M., au solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimații arată că O. de C. și P.
I. C. își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I, conform căruia: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale...", invocând faptul că instanța de recurs "a acordat reclamanților cheltuieli de deplasare - motorină și contravaloare servicii poștale, fără a fi depuse la dosar, de către reclamanți, acte doveditoare în acest sens".
In practica judiciară, s-a arătat că primul motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C.pr.civ. anterior - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătura cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeala pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătura cu aspectele formale ale judecații în recurs pentru a cărei verificare sa nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor, astfel ca prin exercitarea sa să nu se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Repararea neregularitaților evidente privind actele de procedură scoate din sfera sa de incidența problemele de fond legate de probele administrate și starea de fapt la care se referă litigiul, retractarea hotărârii judecătorești pe calea contestației în anulare neputându-se obține pentru o greșeală de judecată.
Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art. 318 C. pr. civ. anterior, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluția a cărei anulare se cere.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Cheltuielile efectuate de intimații reclamanți și acordate de Curtea de Apel C. prin decizia nr. 436/2013 au fost dovedite cu bonuri și chitanțe. Aceste documente justificative au fost depuse de subsemnații la Judecătoria
Dej, cu ocazia judecării dosarului nr._ . Din considerentele deciziei ce face obiectul contestației în anulare rezultă în mod clar că înscrisurile au existat la dosar, fiind depuse anterior, iar instanța Curții de Apel ce a pronunțat decizia a examinat aceste înscrisuri și a ținut cont de ele la pronunțarea hotărârii.
În consecință, nu există eroarea materială care să fi atras o greșită soluționare a recursului. în opinia noastră, O. de C. și P. I.
C. încearcă să "forțeze", prin intermediul contestației la executare, o reevaluare a probelor administrate în cauză, fapt ce este inadmisibil.
Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 436/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de C. F. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 5027/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. care a fost modificată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Potrivit art. 318 C. pr. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 teza 1 Cod procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ...", exprimând nemulțumiri cu privire la analiza instanței de recurs sub aspectul cheltuielilor de judecată și daunelor, pe care le apreciază nedovedite.
Cazul de contestație în anulare vizând soluția pronunțată ca urmare a unei greșeli materiale are în vedere exclusiv erori materiale în legătura cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Aceste greșeli se referă la greșeli de fapt, involuntare, iar nu la greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În speță, contestatorul nu alegă erori materiale punctuale, ci urmărește să obțină o nouă apreciere a probațiunii sau înlăturarea unor cereri ca nedovedite, alegând lipsa sau insuficiența probelor. Semnificativ în acest sens este afirmația contestatorului că instanța de recurs a acordat reclamanților cheltuieli de deplasare - motorină și contravaloare servicii poștale, fără a fi depuse la dosar, de către reclamanți, acte doveditoare în acest sens.
Motivele pe care contestatorul le învederează nu se subsumează așadar acestui motiv al contestației în anulare speciale, ci, dimpotrivă, ele tind să obțină o nouă judecată a recursului sub anumite aspecte. Contestatorul se referă expres la probațiune și la probleme nu au fost analizate cu atenție de instanță, chestiuni care nu pot fi antamate pe calea contestației în anulare.
Față de cele de mai sus, în baza art. 319 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga contestatorul să plătească intimatului intimaților C. F. ȘI C. M. suma de 1.100 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul O. DE
C. ȘI P. I. C. împotriva deciziei civile nr.436 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.
Obligă contestatorul să plătească intimaților C. F. ȘI C. M. suma de 1.100 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. RUS V. G.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
