Decizia civilă nr. 6844/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6844/2013
Ședința publică din data de 12 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N., împotriva sentinței civile nr. 252 din data de_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu reclamanta P. D. A. și pârâta U. S. H., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei o întâmpinare însoțită de înscrisuri, în trei exemplare, iar la data de_ intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.252 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului B. Năsăud a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. D. împotriva pârâtei U. "S. H. " B. ,.
A fost obligată pârâta U. "S. H. " B. să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.
A fost respinsă cererea reclamantei de aplicare a penalităților în cuantum de 200 lei/zi de întârziere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 104,3 lei.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
U. "S. H. " B. împotriva chematului în garanție M. E., C.
, T. și S., (în prezent M. E. N. ).
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
A fost rspinsă cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata penalităților în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată.
S-a luat act de susținerea pârâtei în sensul că va solicita, pe cale separată, cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că adeverința eliberată de pârâta
U. S. H. atestă faptul că reclamanta a absolvit ciclul I studii universitare de licență - facultatea de Drept și Administrație B. specializarea administrație publică promoția 2009.
Eliberarea acestei adeverințe (al cărei temei rezidă în prevederile art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007) conduce la concluzia că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantei diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
În speță, se impune a se menționa faptul că adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat în psihologie este în ființă, nefiind revocat/anulat, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
Corespunde adevărului că pârâta a comunicat MECTS prin adresa nr. 40976/_ necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă, potrivit susținerile acesteia, achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar. Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamant este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007.
Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.
Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul pârâtei de a elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Culpa pârâtei este susținută și de faptul că pârâtul MECTS a făcut dovada prin adresele nr. 12356/F/_ și nr. 32048,36711,40456/_ că a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, pârâta USH fiind cea care a individualizat în
concret beneficiarii tipizatelor avizate prin aceste adrese, iar printre aceștia nu s- a numărat și reclamanta.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să
funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamantului (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.
De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Prin urmare, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, urmează ca în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 să oblige pârâta să elibereze în favoarea reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).
În privința capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la emiterea documentelor sub sancțiunea unei penalități de 200 lei/fiecare zi de întârziere, tribunalul reține că despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. În cauză, prevederile art. 18 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nu sunt necesare a fi aplicate, fiind mai eficientă de urmat procedura dispusă de art. 24 din același act normativ (în măsura în care neexecutarea hotărârii îi va putea fi imputată exclusiv pârâtei), aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta este ținută în
îndeplinirea obligațiilor sale nu doar de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea documentelor respective, dar și de activitatea Romdidac SA.
Examinând cererea de chemare în garanție formulată în cauză, instanța a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS (în prezent
M. E. N. ) de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.
Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate, date fiind prevederile art.5 din Ordinul nr.2284/2007, instanța reiterând în acest context faptul că prevederile OG nr.10/2009 nu sunt aplicabile în speță, deoarece s-a susținut examenul de licență în iulie 2009.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. N.
solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
În susținerea celor solicitate se arată că potrivit dispozițiile art.2 din Legea nr.288/2004, art.5 din Ordinul 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revin în exclusivitat instituției de învățământ . Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specialitate la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare. Aceste acreditări sau autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern. Potrivit Legii nr.288/2004 durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister la propunerea Consiliului național al Rectorilor și se aprobă de Guvern.
M. potrivit hotărârilor de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor vizând funcționarea instituțiilor de învățământ. Prin obligarea la aprobarea formularelor instanța a depășit atribuțiile substituin-du-se organismelor de certificare ministerului și respectiv evaluând calitatea unor programe de studii, criterii și standarde de autorizare provizorie sau acreditare.
Totodată se arată instanța nu a analizat hotărârile prin care sunt acreditate
/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare interpretând eronat prevederile legale aplicabile speței. Dacă organizarea ciclului de studii se face de minister trebuia să se verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța a omis să analizeze reglementările prevăzute de Legea nr.88/1993, OUG nr.75/2005, HG nr.535/1999 și HG nr.1011/2001.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării(acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către universitatea S. H. . Potrivit acestor norme formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. În speță la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanți, pârâta U. S. H. era acreditată cu forma de învățământ ZI nu și ID. Având în vedere că reclamanții-intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligație de a se supune în conformitate cu prevederile OUG nr.75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Raspunzand celor invocate intimata a solicitat respingerea recursului in considerarea ca retinerile instantei sunt corecte.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate
.
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și
desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare administratie publica- în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentei intrucat instanta a analizat daca refuzul este sau nu justificat prin prisma actelor normative si respectiv incidenta normelor referitoare la garantie de vreme ce indeplinirea obligatiei principale depinde de obligatiile statuate prin norme in sarcina institutiilor abilitate respectiv a recurentului.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 252 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
F. | T. | D. | M. | M. | H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
