Decizia civilă nr. 10731/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10731/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător M. -I. I. Grefier N. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. A MUN. Z. împotriva sentinței civile nr.5934 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul intimat DP și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare, cu mențiunea că, în baza prev. art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat în numele AFP Z., raportat la cadrul procesual de la fond, care va fi analizată cu precădere.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5934 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis acțiunea reclamantului DP și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. -S. prin A. F. P. J. să-i restituie suma de 1542 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante achitată cu chitanța seria TS 8 nr.3575986 din_ .
S-a admis cererea de chemare în garanție a M. M. - A. F. pentru M., pe care a obligat-o să vireze în contul Administrației F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând pe fond acțiunea
, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al UE pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune. Ulterior, a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Analizând actul normativ incident, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. A MUN. Z.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că a invocat inadmisibilitatea acțiunii întrucât, în realitate, acțiunea are ca obiect restituirea taxei pe emisii și nu restituirea taxei pe poluare, taxa a cărei restituire se solicită fiind achitată ulterior datei de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluate provenite de la autovehicule. Astfel, la data promovării acțiunii, pârâta consideră că reclamanta nu are drept de restituire a taxei, iar potrivit legii dreptul pe care îl are reclamanta este de a contesta pe cale administrativă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 10 - 11 din Legea nr. 9/2012.
În concluzie, pârâta consideră că soluția instanței de fond este greșită, deoarece la data nașterii raportului juridic privind restituirea sumei, nu exista temei legal pentru restituirea sumei achitate de bunăvoie.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr. 9/2012, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din lege, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata ei, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Totodată, s-a arătat că atât Tratatul privind instituirea C.E. cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa specială pentru emisii, motiv pentru care pârâta apreciază că argumentația instanței de fond referitoare la încălcarea normelor comunitare este greșită întrucât în speță nu se solicită restituirea taxei pe poluare.
În cauză a formulat întâmpinare reclamantul intimat DP solicitând respingerea recursului (fila 5).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea actiunii derivata din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitata in anul 2012 si fundamentata pe art. 110 TFUE si in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 10-11 din Legea 9/2012 corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003, situația fiind similara cu cea pentru care a fost pronuntata de catre I. intr-un recurs in interesul legii decizia nr.24/_ .
Referitor la fond:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Taxa a carei restituire se solicita in speta este o taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 )astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data achitarii taxei.
Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .
Compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de OUG 50/2008 menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze
cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data achitării sumei în litigiu.
Astfel in forma sa inițială Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_, dispunându-se, totodată, restituirea sumelor achitate în temeiul formei inițiale a legii, pentru aceste tipuri de autovehicule. Ca atare, prin efectul combinat al acestor dispoziții, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .
In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta, regimul taxei pentru emisii poluante, asa cum este reglementat pana la_, fiind stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respins ca atare, constatându-se și că, în ceea ce privește recursul declarat de DGFP S., pentru AFP Z., această instituție nu a fost parte la fond, reclamantul înțelegând să se judece doar în contradictoriu cu A.
F. P. J. .
Ca atare, recurenta nu are calitate și nici interes să atace hotărârea fondului, cu atât mai mult cu cât împotriva sa nu a fost dispusă nicio măsură, în cauză devenind incidente și prev. art. 316 și art. 294 C.pr.civ.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către pârâta D. G. | A F. | |
P. | A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. |
A MUN. Z., împotriva sentinței civile nr.5934 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. , pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2013.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, M. -I. I. |
Grefier, N. T. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: S. M.
