Decizia civilă nr. 1108/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1108/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul M. C. -N., DP L. împotriva sentinței civile nr.22903/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimații SC P. G. C.
S., CU SA, SC P. G. C. S. -P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile,in temeiul disp.art.159¹ alin 4 C.pr.civ. raportat la art. 2 pct.3 C.pr.civ. de la 1865 este competenta material, general și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, sens în care reține cauza in pronunțare în baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 22903/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă plângerea formulată de petenta SC P. G. C. S., cu sediul în J. de Sus, nr.103 A jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., str. M., nr.1-3, jud. C. și în consecință.
S-a anulat în parte procesul verbal de constatare a contravenției nr._ în sensul că a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
A fost respinsă cererea de anulare a notei de constatare seria CJ nr.0024847 din_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată de petenta SC P. G. C. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L. se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună anularea procesului verbal de constatare nr.24847/484/_ precum și a notei de constatare seria CJ nr.0024847 din_ .
În motivare a arătat că în calitate de utilizator al auto cu nr. de înmatriculare_ a adus la cunoștința intimatei faptul că deținea tichet de parcare valabil, care se afla la bordul autoturismului la momentul controlului.
În aceste condiții, cei care au constata contravenția au comis un abuz datorită deficiențelor în necunoașterea legii ceea ce duce la aplicarea în mod distorsionat a acesteia.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. Arată că dacă petenta deținea tichet de parcare valabil avea obligația să-l afișeze pe bordul autoturismului, la vedere pentru confirmarea valabilității sale.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea termenului de prescripție, iar sub aspectul legalității, acesta cuprinde elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Referitor la neîndeplinirea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni, ascet drept este recunoscut doar contravenientului prezent la încheierea procesului verbal. Sub aspectul temeiniciei, practica judiciară a statuat că procesul verbal face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării îndrept până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat de intimat, petentei i s-a aplicat amenda de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 din HCL nr.26/2012. S-a reținut că la data de_ la orele 16:33 a staționat pe domeniul public aparținând
M. ui C. -N. pe B-dul 21 D. 1989 amenajat ca loc de parcare cu plată, fără a deține tichet sau abonament de parcare valabil.
La baza întocmirii procesului verbal a stat nota de constatare seria CJ nr.0024847 încheiat de P. L. cu ocazia depistării autovehiculului aparținând petentei ca fiind parcat fără a deține abonament sau tichet de parcare valabil.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului- verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflecta în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța de fond a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Mai mult, instanța de fond a reținut că petenta a contestat legalitatea procesului-verbal, întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiunii. Un asemenea drept îi este recunoscut însă doar acelui contravenient prezent la momentul încheierii procesului verbal. În cauză, procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentei și abia după identificarea proprietarului în baza de date a intimatului. Prin urmare, procesul verbal este legal și sub acest aspect.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut situația de fapt reținută de agentul constatator a fost răsturnată de petentă. Astfel, acesta a depus tichetul de parcare seria CJ nr.0049327 valabil la data de 20 martie 2012, începând cu ora 16 :10, două ore în zona 1 și 4 ore în zona 2. Prin urmare, la ora 16 :33 când a fost constatată contravenția, petenta deținea tichet valabil de parcare, astfel că sub acest aspect reținerile din procesul verbal sunt neîntemeiate. HCl nr.149/2009 prevede nu doar obligația de a deține abonament sau tichet de parcare valabil, ci și obligația ca acest document să fie afișat pe bord la vedere, mențiune existentă inclusiv pe tichetul de parcare. Cu privire la acest aspect, deși petenta a susținut că tichetul era afișat la vedere, din fotografiile depuse de intimat în probațiune, nu rezultă acest aspect. Prin urmare, petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că în conformitate cu prevederile art.21 din nr. 2/2001 se impune o reindividualizare a sancțiunii, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, ținând cont de faptul că tichetul nu a fost afișat la vedere.
În ceea ce privește solicitarea de anulare a notei de constatare aceasta a fost respinsă, întrucât constituie un act premergător încheierii procesului verbal, fără a avea o existență de sine stătătoare și fără a exista posibilitatea atacării în instanță. Reprezintă un act de cercetare la fața locului a agentului constatator și are o valoare probatorie întocmai ca pozele sau alte acte întocmite cu ocazia constatării faptei,și care poate fi înlăturată, nu anulată prin proba contrară.
Față de cele expuse anterior, reținând că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gravitatea faptei contravenționale, în condițiile în care petenta a demonstrat faptul că deține tichet de parcare, în temeiul dispozițiilor art.21 raportat la art.34 din OG nr.2/2001 a admis plângerea formulată de petenta SC P. G. C. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. și a anulat în parte procesul verbal de constatare a contravenției nr._ în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N. - DP L., solicitând admiterea recurs și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
Consideră sentința civilă atacată ca fiind nelegală deoarece fapta săvârșită de către petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa iar sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 de lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege pentru contravenția reținută, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă pentru a forma convingerea că petentul își va revizui pe viitor conduita.
Parcarea este regulamentară dacă conducătorul auto, la parcare, afișează pe bord, în interiorul autoturismului, vizibil din exterior, tichetul de parcare, potrivit instrucțiunilor înscrise pe el. Neafișarea/ afișarea defectuoasă a tichetului de parcare duce la imposibilitatea verificării valabilității acestuia. Fotografiile realizate la momentul controlului, comunicate de noi la dosar, dovedesc faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea petentei, staționa la momentul controlului pe B-dul 21 D. 1918 la nr. 98 din mun. C. -N., amenajat ca loc de parcare cu plată, fără a avea afișat vreun tichet sau abonament de parcare valabil.
Petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, contrare aceleia reținute în procesul verbal contestat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat de intimat, petentei i s-a aplicat amenda de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 din HCL nr.26/2012 constând în aceea că la data de_ la orele 16:33 a staționat pe domeniul public aparținând M. ui C. -N. pe B-dul 21 D. 1989 amenajat ca loc de parcare cu plată, fără a deține tichet sau abonament de parcare valabil.
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut în mod just, că nu există nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OUG nr. 2/2001. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea corespunzătoare
realității, deoarece deși contestatoarea a făcut dovada faptului că deținea un tichet de parcare, din fotografiile depuse a reieșit că acesta nu a fost afișat la vedere.
Pe de altă parte, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată contravenientei este prea aspră în raport de criteriile conferite de lege spre a fi avute în vedere la alegerea sancțiunii, conform art. 21 al.3 din OG 2/20001, înlocuind-o cu sancțiunea avertismentului.
Împărtășim acest punct de vedere, raportat la împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, petenta deținând un tichet de parcare, ceea ce înseamnă că pe viitor aceasta își va conforma conduita normelor legale.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. - DP
L. împotriva sentinței civile nr. 22903/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. - DP L., cu sediul în
C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 22903/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.X.2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
_
Jud.fond: Ana SS
