Decizia civilă nr. 1253/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1253/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L.
Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul U. D. împotriva Sentinței civile nr.19447/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca privind și pe intimatul I. DE P. J. C., intervenient C.
I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul și reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 19447/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul U. D., domiciliat în C. -N., str. F. nr. 108 ap. 31, se. B, et. 4, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., str.
T., nr. 27, jud. C. și intervenientul forțat C. I., cu domiciliul în T., str:
P., nr.3, bl.A1, sc. D, et.2, ap.44, jud. C., privind anularea procesului verbal de contravenție seria CC nr.8617946 încheiat la data de_, sau înlocuirea amenzii de 268 lei cu avertisment, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 31 martie 2011 sub nr. de mai sus, petentul U. D., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de P. al Județului C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție seria CC nr. 8617946/_ și, pe cale de consecință, exonerarea petentului de la plata sumei de 200 lei, cu titlu de amendă anularea penalizării cu 3 puncte, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii s-a arătat că, în fapt, la data de 11 martie 2011, în jurul orei 13:30 se deplasa cu auto marca SKODA, cu nr. de înmatriculare_ pe Bd. 21 Decembrie 1918, pe banda de circulație numărul 2 începând de la banda de circulație a troleibuzelor în sens invers. Apropiindu-se de intersecția cu Piața A. Iancu, lângă clădirea Prefecturii C., a semnalizat cu intenția de a vira la stânga spre Piața A. Iancu. În momentul în care a intrat în intersecție cu
intenția de a vira spre stânga, trecând prin dreptul semaforului, a sesizat că acesta s-a schimbat din culoarea verde în galben și a observat în oglinda retrovizoare din stânga o autoutilitară care circula în spatele său dar pe banda
1 de lângă banda de troleibuz care a "forțat"; pătrunderea în intersecție pe culoarea galben sau roșu a semaforului și nereușind să vireze la timp spre stânga l-a atins ușor în partea stângă, spate. Neajungând la nici o înțelegere, s- au deplasat pe rând la Biroul P. i Rutiere C. unde au prezentat declarații privind faptele de mai sus. Urmare a declarațiilor prezentate, la data de_ ora 8:00 ambii conducători auto au fost convocați la Biroul P. i Rutiere C. și agentul constatator le-a comunicat faptul că în urma analizării declarațiilor și a constatării avariilor s-a stabilit faptul că vinovăția pentru producerea accidentului îi aparține în totalitate. Drept pentru care a întocmit Procesul verbal cu nr. de mai sus prin care am fost sancționat cu amendă în cuantum de 268 lei și 3 puncte de penalizare.
Arată că procesul verbal contestat nu îndeplinește condițiile cerute de Ordonanța 2 din 2001, modificată și completată, mai precis art. 16, al. 1, al acestui act normativ, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă alte elemente importante, și indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția. Astfel, la rubrica: "Fapta săvârșită este prevăzută de:", agentul constatator nu menționează actul normativ care stabilește fapta consemnată în Procesul verbal ca fiind contravenție, menționând doar un articol care poate fi din orice act normativ. Pe cale de consecință se impune anularea procesului verbal contestat..
Mai arată că starea de fapt consemnată în Procesul verbal contestat nu corespunde realității. Agentul constatator, nefiind de față la data și locul accidentului, a cosemnat starea de fapt doar în baza declarației unuia din conducătorii auto implicați, fără să țină cont și de declarația sa. Rezultă astfel, că starea de fapt consemnată în Procesul verbal nu este cea reală.
În drept au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 2/2001, modificată și completată, O.U.G. 195/2002, modificată și completată.
Prin întâmpinare (f. 13), intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare s-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar sub aspectul temeiniciei, arată că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Arată că în cazul constatării accidentelor din care au rezultat doar pagube materiale (tamponări), agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și implicit a stabilirii vinovăției, decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate/circulație aplicabile în locul impactului și analiza poziționării avariilor la vehiculele în discuție, fiind extrem de rare situațiile în care acesta poate identifica eventuali martori oculari. Aspect care rezultă și din interpretarea dispozițiilor art.97 alin. l lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și din cele ale art.100 alin.3 lit. g din același act normativ.
Mai arată că în ceea ce privește neprezentarea la unitatea de poliție competenta pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)", solicită a se constata că, întrucât procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. l 15-118 C. pr. civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 21), petentul a arătat, sub aspectul legalității, că acesta nu îndeplinește condițiile cerute de Ordonanța 2 din 2001, modificată și completată, mai precis art. 16, al. 1, al acestui act normativ, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă alte elemente importante, și indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția. Astfel, la rubrica: "Fapta săvârșită este prevăzută de:", agentul constatator nu menționează actul normativ care stabilește fapta consemnată în Procesul verbal ca fiind contravenție, menționând doar un articol care poate fi din orice act normativ. Pe cale de consecință se impune anularea procesului verbal contestat. Iar sub aspectul temeiniciei, față de starea de fapt prezentată în plângerea contravențională, intimata, recunoaște faptul că agentul constatator nu cunoaște starea de fapt reală, întrucât are la îndemână, pentru a stabilii vinovăția și implicit pentru a aplica sancțiunea contravențională doar declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de circulație aplicabile la locul incidentului și poziționarea avariilor existente. Așadar, starea de fapt consemnată în procesul verbal contestat se bazează exclusiv pe instinctul agentului constatator, fără a avea nici un indiciu sau argument care să o susțină în detrimentul stării de fapt ce rezultă din declarația mea, decât declarația celuilalt participant la trafic.
Arată că față de cele expuse mai sus, consideră că acuzația adusă este o acuzație penală în sensul Convenției și, pe cale de consecință, beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina de a proba starea de fapt revine în primul rând organului constatator.
Asupra cauzei de față instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria CC nr.8617946 întocmit la data de_ petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 268 lei și 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100 alin. (3) pct.4 din OUG nr.195/2002.
S-a reținut că, la data de_, petentul a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe str.21 Decembrie direcția P-ța A. Iancu și la schimbarea direcției de mers a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
În cuprinsul procesului verbal agentul constatator a precizat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a suferit avarii la bara stângă spate, iar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a suferit avarii la bara dreaptă față.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent cu obiecțiuni.
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui în raport de prevederile art.17 din OG nr.2/2001, instanța de fond a constatat că în speță nu există nici o încălcare care să atragă nulitatea absolută a înscrisului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate al procesului verbal invocat de petent, în sensul că actul contestat nu indică actul normativ prin care se stabilește contravenția, instanța de fond respins-o, având în vedere că agentul constatator a indicat în concret textul de lege în baza căruia a fost aplicată sancțiunea și anume art.108 alin.(3) pct.4 din OUG nr.195/2002.
Cu privire la temeinicie instanța de fond a reținut în drept că, potrivit art.108 alin.(3) pct.4 din OUG nr.19/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda și 3 puncte penalizare, nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
În vederea soluționării cauzei instanța a solicitat intimatului să comunice întreg dosarul care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Drept urmare, anexat întâmpinării, intimatul a comunicat raportul agentului constatator, declarațiile celor doi conducători auto, procesul verbal de contravenție, schițele întocmite de conducătorii auto implicați în evenimentul rutier.
Din declarația petentului dată în fața organelor de poliție rezultă că acesta circula pe B-dul 21 Decembrie pe banda 2 de mers. În momentul în care a ajuns la intersecția cu str. A. Iancu a semnalizat și a virat la stânga pe banda 2 de mers. În momentul în care a intrat în intersecție a observat că semaforul și-a schimbat culoarea din verde în galben, iar în oglinda retrovizoare a observat că în spatele mașinii sale, pe banda 1 de mers ncircula auto cu nr. de înmatriculare_ . Aceasta a forțat pătrunderea în intersecție accelerând, dar nereușind să păstreze banda lui de circulație a acroșat mașina condusă de petent.
Din declarația celuilalt conducător auto, intervenientul forțat C. I. rezultă că acesta circula pe banda 1 de mers, iar în momentul în care a virat stânga pentru a se deplasa spre P-ța A. Iancu, autoturismul condus de petent care circula paralel cu acesta pe banda 2 de circulație i-a tăiat calea, acroșându-l pe partea dreaptă față.
În fața instanței de judecată intervenientul forțat a arătat că marcajul benzilor de circulație era vizibil, petentul intrând pe banda lui de mers.
Examinând fotografiile depuse de petent la dosarul cauzei care evidențiază locul în care s-a produs accidentul, precum și schița accidentului așa cum a fost realizată de părțile implicate în accident, instanța de fond a constatat că nu era posibil ca avariile să se producă datorită faptului că intervenientul forțat a intrat cu autoturismul său în fața mașinii condusă de petent.
Dacă dinamica producerii accidentului ar fi fost așa cum a prezentat-o petentul, locul distrugerilor produse autoturismului condus de acesta ar fi trebuit să fie în partea din față a autoturismului și nicidecum în partea stângă spate cum s-a constatat prin procesul verbal contestat.
Pe de altă parte, având în vedere că petentul circula pe banda 2 de la axul drumului pe B-dul 21 Decembrie efectuând viraj la stânga spre P-ța A. Iancu, acesta trebuia să păstreze tot banda 2 de circulație, permițând
autoturismelor care circulau pe banda 1 să vireze stânga în condiții de siguranță.
Mai este de reținut, din planșele foto depuse la dosar faptul că, dacă petentul păstra banda lui de circulație în momentul în care a virat stânga cele două autoturisme nu ar fi intrat în coliziune.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că în momentul în care petentul a virat stânga nu a păstrat distanța corespunzătoare față de autoturismul condus de intervenientul forțat, acroșându-l pe acesta pe partea dreaptă față.
Așadar, au fost înlăturate susținerile petentului și s-a constata că evenimentul rutier din ziua de_ s-a produs din vina exclusivă a acestuia.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța de fond a reținut că faptele sancționate de OUG nr.195/2002 sunt de pericol putând duce la pierderea de vieți omenești, astfel încât nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În considerarea celor enunțate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat petentul U. D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, reținea cauzei spre rejudecare și admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului verbal seria CC nr.8617946 încheiat la data de_ .
În motivarea recursului, s-a arătat că prima instanța a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. A mai arătat recurentul că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pe larg, în motivarea sentinței, în ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent în sensul ca procesul verbal nu indica actul normativ prin care se stabilește contravenția, instanța a reținut faptul că agentul constatator a indicat corect textul de lege în baza căruia a fost aplicată sancțiunea și anume art. 108 alin. 3 pct.4 din Ordonanța De Urgență A Guvernului numărul 195/2002. Recurentul precizează însă că acest text de lege nu există, prin urmare motivarea instanței prin care a respins solicitarea de constatare a nulității procesului verbal atacat nu se bucură de susținerea legală.
Cu privire la temeinicia aplicării sancțiunii, instanța de fond reține ca temei legal un text care nu are aplicabilitate în cauză.
Sub aspectul fondului, respectiv al stării de fapt, recurentul precizează ca nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
In drept au fost indicate dispozițiile art. 304 punctul 8 și 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă, tribunalul reține că acesta este nefondat.
Astfel tribunalul reține ca petentul - recurent a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 108 alineatul 1 litera b punctul 3 din OUG 195/2002, respectiv nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. Reținerea acestui text legal a rezultat din procesul verbal de contravenție depus la dosarul de fond, în anexa întâmpinări./f.19/.
Împrejurarea că instanța a reținut o altă numerotare a textului legal, nu poate constitui decât o eroare materiala care nu poate atrage modificarea soluției, în esență cele reținute de către prima instanță fiind legale și temeinicie în raport cu fapta săvârșită și textul legal incident.
Același aspect poate fi reținut de către tribunal și în privința aplicării sancțiunii. Instanța reține ca temei legal prevederile OUG 19/2002, in loc de OUG 195/2002, dar în mod evident și aceasta consemnare apare ca fiind o eroare materială ce nu poate atrage modificarea soluției.
Cu referire la starea pe fapt reținută în sarcina petentului, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, ca procesul verbal atacat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Procesul verbal de contravenție face întotdeauna dovada pâna la proba contrarie, ori în cursul procedurii plangerii contravenționale, petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției.
Din dinamica producerii accidentului, respectiv din schițele accidentului și declarațiile celor implicați,în lipsa altor probe, instanțele nu au cum să retina alte aspecte decât cele constatate de către agentul constatator.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge recursul declarat, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.
Fara cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul U. D., domiciliat în C. -N.
, str. F. nr.108, ap. 31, sc. B, et. 4, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 19447/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
