Decizia civilă nr. 1111/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1111/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul F. S. împotriva sentinței civile nr.20297/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul I. DE P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile,în temeiul disp.art.159¹ alin 4 C. pr. civila raportat la art. 2 pct.3,C. pr. civila de la 1865 este competenta material, general și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, sens în care reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar .
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 20297/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. S., cu domiciliul în loc. H.
, str. V., nr. 48, bl. M, sc. 2, et. 4, ap. 24, jud. C., în contradictoriu cu intimatul I. de
P. al J. C., cu sediul în mun. C. -N., str. T. nr. 27, jud. C. și în consecință:
S-a menținut ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 1402826 încheiat la data de_ de către organul constatator I.P.J. C. .A fost respinsă cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_, sub nr. de mai- sus, petentul F. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean C., anularea procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 1402826 încheiat la data de_ de către intimat.
În motivarea cererii, petentul a criticat procesul-verbal din perspectiva temeiniciei și legalității acestuia, învederând instanței că nu a săvârșit fapta contravențională imputată. Arată că nu au fost respectate normele în vigoare, precum și neîncadrarea acestora în dispozițiile OG 2/2001, având în vedere faptul că încadrarea și sancțiunea acordată de organul constatator nu își găsește corespondent și aplicabilitate în textul invocat, respectiv art. 77 alin.2 raportat la art. 102 alin.2 din OUG 195/2002. în cazul de față nu a existat nici un accident și nici nu s-au transportat mărfuri periculoase, în procesul verbal se reține o situație de fapt care nu există. În privința cuantumului amenzii, aceasta este mai mare decât ar fi trebuit. Un alt motiv de nulitate este faptul că la datele de identificare și adresa contravenientului s-a trecut la rubrica județ BIHOR, petentul având domiciliul în C. .
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosarul procesul-verbal de contravenție în copie (f. 4).
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1402826 încheiat la data de_ de către intimatul IPJ C., petentul F. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 1110, petentul a condus auto cu nr. înmatriculare_ din incinta stației PECO OMV de la km 490 și a efectuat virajul la stânga încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers, îndreptându-se spre orașul
H. .
În drept, fapta petentului a fost încadrată în prevederile art. 77/2 din ROUG 195/2002 și sancționată de art. 102 /2 din OUG 195/2002 și prev. de art. 108/1/d/9 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102/2 din același text de lege.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța a procedat, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța de fond a reținut că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare. Astfel, instanța de fond a reținut că petentul nu a dovedit nicio vătămare în ceea ce privește eroarea privind județul din care provine acesta.
Instanța de fond a reținut, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 108 alin.1 lit. d pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata conform aceluiași text normativ, amenda aplicată fiind stabilită conform art. 102/2 din OUG 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei,
instanța de fond a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de
nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este legal și temeinic sens în care a respins plângerea și a menținut procesul-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Mai mult, în speță, instanța de fond a reținut că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravenția concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, sancțiunea fiind aplicată prin orientare la minimul special prevăzut de lege, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate în sarcina petentului.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., și reținând culpa procesuală a petentului, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul F. S., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii contravenționale.
Susține recurentul că prima instanță nu a avut în vedere motivele invocate în plângerea formulată, respectiv greșita încadrare juridică a faptei pretins a fi săvârșite, valoarea amenzii aplicate fiind prea mare iar în procesul verbal a fost indicat greșit orașul H., județul Bihor în loc de județul C., unde locuiește.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1402826 încheiat la data de_ de către intimatul IPJ C., petentul F. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 1110, a condus auto cu nr. înmatriculare_ din incinta stației PECO OMV de la km 490 și a efectuat virajul la stânga încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers, îndreptându-se spre orașul
H., fapta astfel descrisă întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 77/2 din ROUG 195/2002 și sancționată de art. 102 /2 din OUG 195/2002 și prev. de art. 108/1/d/9 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102/2 din același text de lege.
Împotriva acestui proces verbal, în termenul prevăzut de lege, petentul a formulat plângere, susținând nelegalitatea și netemeinicia acestuia, în condițiile în care nu a recunoscut comiterea contravenției pentru care a fost sancționat.
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, prima instanță a reținut în mod just, că nu există nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, procesul verbal fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OUG nr. 2/2001.
În ceea ce privește greșita încadrare juridică a contravenției în prevederile art. 77/2 din OUG nr. 195/2002, menționăm faptul că textul de lege avut în vedere de agentul constatator este cuprins în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și nu în OUG nr. 195/2002 și se referă la interdicția de încălcare a marcajului longitudinal, context în care împărtășim punctul de vedere exprimat de judecătorie în sensul că încadrarea juridică este corectă. În plus, greșita menționare a județului Bihor reprezintă fără îndoială, o eroare materială.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal în discuție, este cea corespunzătoare realității iar contestatorul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare, mai mult în motivele de recurs acesta afirmă că a recunoscut comiterea faptei contravenționale imputate, contestând doar încadrarea sa juridică.
Pe de altă parte, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are
posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată contravenientului este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciind că sancțiunea avertismentului ar fi insuficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul își va revizui conduita pe viitor.
Împărtășim acest punct de vedere, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei contravenționale, împrejurările în care s-a săvârșit și conduita contravenientului, sancțiunea amenzii fiind în opinia noastră, corect individualizată.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că prezentul recurs nu este fondat, sens în care în baza art.312 al. 1 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul F. S., domiciliat în H., str. V. nr. 4B, bl. M, sc. 2, et. 4, ap. 24, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 20297/19.X.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.X.2013
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
.
