Decizia civilă nr. 11317/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11317/2013
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | I. |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER :M. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul C. T., împotriva sentinței civile nr. 12823, din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat Ploscar L. pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_, recurentul a depus la dosar un set de înscrisuri în probațiune solicitând încuviințarea lor.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuția reprezentantei recurentului excepția inadmisibilității recursului raportat la art. 33 din Legea nr. 76/2012.
Reprezentanta recurentului arată că, având în vedere prevederile Legii 189/2000 aplicabile speței, hotărârea pronunțată de instanța de fond poate fi atacată cu recurs.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12823, din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII C. .Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței instanța a reținut că potrivit hotărârii atacate, Hotărârea nr. 34199/_, cererea reclamantului de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost respinsă, având în vedere existența unor date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
La dosar a fost depusă hotărârea atacată precum si actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Instanța a reținut că la dosar reclamantul a depus declarațiile a doi martori care au declarat pe proprie răspundere că acesta s-a refugiat din localitatea Boju, jud.C., prin localitățile Iuriu de Câmpie, Ceanu Mare, Boian, Bolduț, Viișoara, Câmpia Turzii, Turda, Mihai Viteazu, jud.C. începând cu perioada_ întorcându-se din refugiu în_ .
Martorii au declarat că despre împrejurarea atestată prin declarație au luat la cunoștință deoarece s-au întâlnit cu reclamantul pe teritoriul de refugiu în comuna Mihai Viteazu, jud.C. .
Instanța a reținut că declarația martorilor este sumară si în lipsa coroborării acesteia cu alte probe, nu s-a reținut ca fiind dovedită împrejurarea refugiului reclamantului.
Astfel, nu s-a precizat în ce condiții s-a refugiat reclamantul, care a fost efectiv perioada de refugiu, indicându-se ca perioadă generică_ -_, motivul fiind persecuția pe motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Împrejurarea că martorii s-au întâlnit cu reclamantul pe teritoriile de refugiu nu este relevantă în lipsa coroborării cu alte probe, aflarea unei persoane într-o anumită locație la un moment dat neputând fi interpretată în sensul existenței refugierii.
În faza de judecată, reclamantul nu a completat probațiunea si nici nu a solicitat audierea altor martori sau chiar a martorilor semnatari ai declarațiilor notariale, martori care să poată prezenta cunoștințele lor detaliate despre
împrejurarea ce necesită a fi dovedită. S-a depus doar un înscris eliberat de Inspectoratul Școlar Mureș, din care rezultă că reclamantul nu figurează în evidențele școlare ale Școlii Chețani din jud. Mureș, însă această împrejurare nu poate fi considerată relevantă, în sensul dovedirii pretențiilor.
Ca urmare, instanța a apreciat că în lipsa depunerii altor probe, hotărârea atacată este legală si temeinică, iar cererea formulată a fost respinsă. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs C. T.
, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, și, în consecință anularea Hotărârii nr. 34199/_ pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, constatarea calității de beneficiar a recurentului al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, obligarea intimatei C. J. DE P. C. să emită o nouă hotărâre în acest sens, obligarea intimatei-pârâte la plata drepturilor începând cu data introducerii cererii. In subsidiar, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea ei.
În motivarea recursului arată că a depus la C. J. DE P. C. o cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece, în perioada_ -_, a fost nevoit să se refugieze în localitatea Mihai Viteazu jud.
.
La cerere a anexat declarațiile notariale ale doi martori, Bota Ana și Măgurean Susana, așa cum prevede Legea nr. 189/2000.
Intimata-pârâtă i-a refuzat cererea de acordare a drepturilor solicitate invocând o adeverință emisă de Școala din Chețani, jud. Mureș, potrivit căreia, în perioada_ -_, ar fi frecventat cursurile acestei școli.
În aceste condiții, a atacat în instanță decizia de respingere dată de C. J. DE P. C. și a depus la dosar, în probațiune, o altă Adeverință (nr. 272/_ ),
emisă de Școala din Chețani, jud. Mureș, prin care se arată că în adeverința eliberată anterior s-a strecurat o eroare, fiind vorba de o altă persoană cu același nume ca și al său, dar cu CNP diferit, recurentul nefiind găsit în evidențele școlare în perioada_ -_ .
Astfel, deși a depus la dosarul cauzei această adeverință și cele două declarații notariale ale martorilor, prevăzute de Legea nr. 189/2000, instanța de fond i-a respins cererea, deoarece declarațiile martorilor sunt "sumare", iar adeverința emisă de Școala din Chețani "nu poate fi considerată relevantă".
Arată că dacă instanța a considerat că nu este lămurită de probațiunea depusă de recurent, în virtutea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, aceasta avea îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză", "în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Or, instanța de fond, deși a considerat că nu este lămurită și că nu s-a aflat adevărul în cauză, nu a stăruit în aflarea acestuia, prin invocarea unei eventuale completări a probațiunii, considerând nerelevante înscrisurile depuse de subsemnatul, înscrisuri care, coroborate, îmi probează cererea.
Ca atare, consideră netemeinică și nelegală hotărârea instanței de fond, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs în temeiul înscrisurilor de la dosar, precum și a unor noi declarații notariale, mai detaliate, ale martorilor, declarații pe care menționează că le va depune până la termenul de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea ei.
Analizând recursul, curtea reține, în ceea ce privește excepția inadmisibilității puse în discuție din oficiu, următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din ștampila aplicată cererii de chemare în judecată pentru acordarea de dată certă, această cerere a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 18 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, text legal intrat în vigoare la data de_, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Potrivit prevederilor art. 634 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), sunt hotărâri definitive acele hotărâri care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
În cuprinsul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2013, se arată că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Prin urmare, dacă la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, o lege specială cuprindea o mențiune prin care se prevedea că hotărârea pronunțată de prima instanță este definitivă (în sensul vechiului Cod de procedură civilă), aceasta va fi supusă, de la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, exclusiv căii de atac a apelului, cu excepția situațiilor în care Legea nr. 76/2013 prevede altfel.
Ori, în ceea ce privește cauza de față, art. 33 din Legea nr. 76/2013 prevede altfel, întrucât se arată că, la articolul 7 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(4) Împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este def in itiv ă
. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
Prin urmare, hotărârea tribunalului fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, împotriva acesteia nu mai poate fi promovată calea de atac a recursului, specifică contenciosului administrativ, astfel cum este aceasta reglementată de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, în aplicarea acestor dispoziții legale mai sus arătate, în cuprinsul dispozitivului sentinței civile atacate în cauză s-a menționat în mod expres că această hotărâre este definitivă.
Pentru aceste motive, constatând întemeiată excepția inadmisibilității recursului formulat, curtea urmează să respinge ca inadmisibil recursul declarat de
reclamantul C.
T.
împotriva sentinței civile nr. 12823 din_, pronunțată
în dosarul nr. _
al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 12823 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitiva.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. I. A. M. C. M. S.
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. T.
