Decizia civilă nr. 1240/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1240/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent S. C. V. împotriva Sentinței civile nr.21299/2012, pronunțată de Judecătoria C. N. privind și pe intimatul I. DE P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este formulat in termenul legal, a fost motivat și comunicat cu intimatul, nu se impune administrare de probe și reține cauza in pronunțare în baza actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.21299/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă plângerea formulată de petentul S. C. V. cu domiciliul în R. b-dul L. nr. 2 sc. 3 ap. 29 jud. Mureș, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDEȚEAN C. cu sediul in
C. -N. str. T. nr. 27 jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1629570 încheiat la data de_ de către intimat, petentul a fost sancționat pentru că la aceeași dată, ora 10, 51 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in C. -N. pe str. 21 Decembrie 1989 în direcția spre str. A. V. u, în dreptul stației OMV Mărăști, fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, pe sensul său de mers. Fapta este sancționata de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 280 lei (f. 15). Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, conform cărora
,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.";, aceasta este ținută de a verifica din oficiu legalitatea întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare contravențională sub aspectul motivelor ce atrag nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși petentul nu a formulat critici într-un atare sens, procedând la examinarea procesului verbal încheiat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute în norma indicată.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei), acest gen de contravenții intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței).
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că ,, orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță"; (Cauza N.
G. c. României par. 31).
Ca urmare, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
In procesul verbal s-a consemnat, sub semnătură, că la data săvârșirii faptei petentul nu a avut obiecțiuni, iar în plus în chiar plângerea formulată indică prezența unui pieton pe trecere susținând că acesta a pășit pe carosabil doar în momentul în care și autoturismul se afla pe trecerea de pietoni.
Instanța a reținut că susținerile petentului cu privire la o altă stare de fapt sunt neîntemeiate, în condițiile în care agentul constatator a constatat prin propriile-i simțuri fapta și nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal.
Ținând cont de probatoriul administrat, de împrejurarea că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal, nu a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi acoperită decât prin anularea procesului verbal, instanța reține că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic.
De asemenea, sancțiunea aplicata este in limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002 fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei și fiind de natură să îndeplinească funcția de prevenire și punitivă la care tinde orice sancțiune, astfel că, si din acest punct de vedere, procesul verbal apare ca temeinic si legal.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat plângerea formulată ca neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul S. C.
V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 8161/_ si pe fond admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulata si anularea procesului verbal seria CC nr. 5458639 din_ .
Susține nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal în condițiile în care nici un pieton nu era angajat în traversare în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria CP nr. 1629570 încheiat la data de_ petentul S. C. V. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 280 lei pentru aceea că la aceeași dată, ora 10, 51 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in C. -N. pe str. 21 Decembrie 1989 în direcția spre str. A. V. u, în dreptul stației OMV Mărăști, fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, pe sensul său de mers, fapta fiind sancționata de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut în mod corect, că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolelor 16 și 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor legale care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută prin procesul verbal contravențional este conformă cu realitatea, în concret, petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare aceleia reținute în procesul verbal, susținerile sale în sensul că nici un pieton nu se afla pe trecerea de pietoni neputând fi valorificate în sensul solicitat, în absența altor mijloace de probă, petentul confirmând oarecum cele reținute de agentul constatator în sensul că, odată ajuns în dreptul trecerii de pietoni un pieton s-a angajat în traversare, dar că fiind deja pe marcajul trecerii de pietoni și-a continuat deplasarea.
Așadar, și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea corespunzătoare realității și nu s-a făcut dovada unei stări de fapt contrare.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că prezentul recurs nu este fondat, sens în care în baza art.312 al. 1 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurentul S. C. V. cu domiciliul în R. b-dul L. nr. 2 sc. 3 ap. 29 jud. Mureș, împotriva sentinței civile nr.21299/1.XI.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_
Jud. fond . C. D.
