Decizia civilă nr. 1254/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ * R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 1254/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Judecător L. F. Judecător A. -L. I. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta SC R. SA împotriva Sentinței civile nr. 12332/2012 a Judecătoriei C. N. în contradictoriu cu intimata M. L., având ca obiect obligația de a face COMP SOL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă avocat Tiberiu Demarcsek, iar pentru intimata se prezintă avocat Stanca I. A.
.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare care se comunica la acest termen recurentei.
Reprezentanta recurentei învederează instanței că nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea si solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
T. UL
Prin sentința civilă nr.12332/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis cererea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, care a fost obligată la radierea mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei privind absențele nemotivate din 29, 30, 31 mai 2006, precum și la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pe baza contractului individual de muncă nr.223/12059/_ încheiat intre reclamantă în calitate de salariat si pârâta în calitate de angajator, reclamanta a exercitat funcția de contabil până la data de_ când, prin actul adițional nr. 100/02/01/1.22/CJ/_ contractul de muncă al reclamantei a încetat prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit.b din Codul Muncii, iar pârâta s-a obligat să plătească reclamantei suma de 36.288 lei, obligație îndeplinită, conform recunoașterii părților.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit ART. 8 din DECRETUL nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, abrogat la data de 13 noiembrie 2008, insa in vigoare la data inscrierii mentiunilor in carnetul de munca a reclamantei"(1) Rectificarea din oficiu a inscrierilor efectuate, precum și refuzul de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultind din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunica celui în cauza, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luării măsurii.(2) Impotriva măsurii luate potrivit alin. (1), precum și în cazul neeliberarii carnetului la încetarea activității, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plîngere la judecătoria în a carei raza teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectiva, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(4) Hotărîrile pronunțate de judecătorii în soluționarea plingerilor sînt definitive"; iar potrivit ART. 7";(1) In cazul cînd exista îndoieli asupra unor date înscrise în carnetul de munca sau în actele prezentate de titular, unitatea va cere prezentarea actelor originale în baza cărora au fost făcute înscrierile sau după caz, informațiile de la unitățile care au înscris datele în carnetul de munca ori au emis actele respective. (2) Înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de munca sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atesta alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de munca.";
Potrivit ART. 26 din același decret "(1) Carnetele de munca întocmite, înscrierile făcute în acestea, cât și dovezile privind activitatea în munca, până la data intrării în vigoare a prezentului decret, sunt valabile dacă au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor";.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că față de excepția inadmisibilității invocate de aceasta, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție iar prin acest mod, s-a pronunțat o soluție nelegală și i s-a creat u vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii atacate, așa cum prevăd dispozițiile art.105 alin.1 C.pr.civ.
Recurenta a considerat că o soluție de casare este determinată și de faptul că, nefiind cunoscută soluția pe excepție și concluziile primei instanțe, pur și simplu nu se poate exercita de către instanța de recurs controlul judiciar.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a arătat că hotărârea judecătoriei este injustă raportat la dispozițiile legale in materie, deoarece cererea reclamantei cu privire la radierea din cartea de muncă a zilelor de 29-_ ca nemotivate trebuia adresată înainte de toate societății, într-un termen foarte bine stabilit de textul de lege și o procedură prealabilă, respectiv de 15 zile de la da luării măsurii.
Recurenta a susținut că și în ipoteza în care termenul susmenționat ar fi început să curgă doar de la data înmânării către reclamantă a carnetului de muncă, respectiv_, este lesne de observat că acest termen a fost cu mult depășit la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv_ .
Pe de altă parte, recurenta a arătat că, instanța de fond nu a luat în considerare probe evidente aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa_ /_ conform căreia reclamanta s-a aflat în concediu de odihnă, dar până în data de_ și nicidecum până în data de_, cum în mod eronat susține aceasta.
Totodată, a susținut că prima instanța nu a luat in considerare nici dispozițiile art.69 alin.3 din contractul colectiv de muncă, care prevede că salariații au obligația de a prezenta certificatele medicale în termen de 7 zile înainte de data plății chenzinei a II-a și că, așa cum reiese din adresa susmenționată, s-a încercat contactarea reclamantei, însă aceasta nu a depus certificatul medical în timp util, astfel că situația creată îi este imputabilă.
Recurenta a menționat că prin adresa nr._ /_, i s-a adus la cunoștința reclamantei situația celor trei zile, însă aceasta nu a făcut nici un demers în clarificarea situației create, ci dimpotrivă, s-a adresat direct instanței de judecată abia în data de_, după mai bine de trei ani.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. L., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și a arătat că toate criticile formulate sunt nelegale.
A mai arătat intimata că excepția inadmisibilității a fost respinsă în cadrul dosarului inițial nr._ din care în mod legal s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect rectificarea cărții de muncă și că a respectat termenul legal prevăzut de D.L. 92/1976, deoarece i s-a predat cartea de muncă în data de_ iar acțiunea a fost introdusă in data de_, deci in interiorul termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Cât privește susținerea recurentei la îndeplinirea procedurii prealabile, intimata a arătat că obligația de a comunica în 15 zile luarea măsurii revine angajatorului și nicidecum angajatului.
În ceea ce privește incidența art.69 alin.3 din contractul colectiv de muncă, s-a arătat că acest motiv de recurs este inadmisibil, fiind invocat prima dată in recurs și că pe fondul cauzei acest petit a fost admis ca întemeiat, deoarece a dovedit cu certificatul medical că a fost in concediu medical.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pentru inceput tribunalul reține că inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă: diferă de apărările de fond și se apropie de excepțiile de procedură prin obiectul ei; diferă de excepțiile de procedură și se apropie de apărările de fond prin rezultatul ei - dacă e primită conduce la respingerea acțiunii.
Lipsa indicării exprese de către instanta fondului, a motivelor pentru care nu a achiesat apărărilor recurentei formulate prin invocarea excepției
inadmisibilității nu se constituie intr-un motiv de casare in raport de prevederile art 312 pct 3 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art 109 Cod procedura civila in redactarea de la data inceperii procesului ,sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta . Cu alte cuvinte respingerea actiunii pentru motivul că dreptul reclamat nu poate fi protejat în justiție pe calea aleasă de reclamant poate fi obtinută doar dacă legiuitorul ar fi prevazut expres obligativitatea parcurgerii in prealabil a unei alte proceduri. obligației legale
In speță nu se poate susține intemeiat existența ,in sarcina intimatei, a unei obligații legale constând in parcurgerea unei proceduri prealabilă cu trimitere la prevederile art.8 din Decretul nr 92/1976 privind carnetul de muncă.
Din interpretarea dispozițiilor legale invocate de recurent rezultă insă posibilitatea iar nu obligația angajatului de a solicita direct angajatorului efectuarea rectificărilor in carnetul de muncă precum și obligația acestuia din urmă de a soluționa cererea intr-un termen de 15 zile.Urmează că nefiind in fața unei proceduri prealabile obligatorii reglementată legal nu se poate vorbi despre inadmisibilitatea sesizării instanței fără incălcarea dreptului de acces la o instanță, garanție a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
In ceea ce privește absențele nemotivate evidențiate ca atare în carnetul de muncă al reclamantei în perioada 29-_, tribunalul constată că prima instanță a stabilit corect faptul că eliberarea cu intârziere a certificatului medical ( la data de_ ) nu ii poate fi imputată intimatei.
Pe de altă parte,dispozițiile art.69 alin 3 din Contractul pentru anii 2005-2006 la care face trimitere recurentul nu prevede ( si nici nu putea să prevadă legal) ca sancțiune pentru nedepunerea certificatului de concediu medical in termenul de 7 zile inainte de chenzina a II a pierderea dreptului angajatului la concediul legal pentru incapacitate temporară de muncă.
Pentru considerentele mai sus expuse și in temeiul art 312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta SC R. SA împotriva sentinței civile nr.12332/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în tot.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC R. SA împotriva sentinței civile nr.12332/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în tot.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. -F. B. | Judecător, L. F. | Judecător, A. -L. I. |
Grefier, I. -M. P. |
Red.MFB/tehn.MG 2 ex.
Judecător fond C. R.
