Decizia civilă nr. 1322/2013. Anulare proces verbal de contravenție
Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Ă NR. 1322/R/2013
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul B. E. I. împotriva Sentinței civile nr. 22556/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ privind și pe intimatul I. DE P. AL J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și reține cauza in pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 22556/2012 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul
B. E. I. în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. C. și s-a menținut procesul verbal de contravenție seria CP nr.0561029/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
:
Prin procesul verbal de contravenție susmenționat petentului i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 280 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr.195/2002, constând în aceea că în data de_, în jurul orelor 17.55, a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_ pe B-dul 21 Decembrie 1989 din C. -N., iar în dreptul imobilului cu nr. 137, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public aflat pe sensul său de deplasare.
Prima instanța a apreciat că în speță nu pot fi reținute apărările formulate de petent, întrucât nu prezintă relevanță sub aspectul reținerii răspunderii contravenționale în sarcina sa și nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din codul de procedură civilă și de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petentul B. E. I. a
1
promovat calea de atac a recursului,
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul anulării procesului verbal și înlăturării sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că nu este întrunit conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina sa și că prima instanța și-a întemeiat soluția doar pe analizarea conținutul procesului verbal și parțial pe declarația sa, fără să ia în considerare faptul că mai era un autoturism care i-a obturat vederea, nefiind menționat nici numele pietonului căruia nu i-ar fi acordat prioritate, astfel că judecătoria a soluționat plângerea fără cercetarea fondului.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentat în instanță la acest termen de judecată pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul B. E. I. susține că Sentința civilă nr. 22556/2012 a Judecătoriei C.
-N. este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii deoarece nu este întrunit conținutul constitutiv al contravenției.
Analizând întregul ansamblu probator administrat în cauză, tribunalul constată că în mod judicios a concluzionat instanța de fond că starea de fapt reținută prin procesul verbal contestat corespunde realității.
În acest sens, în condițiile în care s-a concluzionat că procesul verbal de contravenție nu este afectat de vicii de legalitate (aspect necontestat în recurs prin motivele formulate de recurent), iar fapta contravențională a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, în mod evident procesul-verbal constituie o probă în sensul săvârșirii faptei pe care o atestă. Nu este vorba despre aplicarea unei prezumții de vinovăție care ar încălca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza A. c. României), ci de utilizarea ca mijloc de probă în proces a actului întocmit de un funcționar public cu respectarea dispozițiilor legale incidente (în acest sens, cauza Neața c. României)
De altfel, recurentul nici nu a contestat că un pieton se afla angajat în traversarea drumului, dar susține că a mai existat un alt autoturism pe prima bandă de circulație care nu a acordat prioritate de trecere și care i-a obturat vederea.
T. ul apreciază că nu se poate susține în mod convingător că săvârșirea unor fapte similare de către alte persoane urmată de nesancționarea acestora ar putea constitui un caz de înlăturare a răspunderii contravenționale. Răspunderea este una personală, iar cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei și respectiv de înlăturare a răspunderii sunt prevăzute în mod expres și limitativ de O.G. nr. 2/2001, neputând fi extinse pe cale jurisprudențială.
În ceea ce privește lipsa vinovăției - aspect la care recurentul face referire implicită, prin susținerea că vederea sa era obturată de celălalt autovehicul care nu a acordat prioritate
-, art. 1 din O.G. nr. 2/2001, actualizată, prevede că fapta contravențională presupune drept condiție esențială săvârșirea cu vinovăție, fără ca legea să excludă anumite forme ale acesteia; or, intenția eventuală (ca formă a intenției) presupune prefigurarea rezultatului negativ și acceptarea posibilității producerii lui, manieră în care a acționat și recurentul B.
E. I. . Din chiar apărările sale reiese că a văzut că un pieton era angajat în traversare și, chiar dacă nu a urmărit a nu-i acorda prioritate, a acceptat această variantă.
2
În fine, indicarea numelui pietonului nu este relevantă în cauză și lipsa sa nu este de natură a afecta legalitatea procesului verbal de contravenție în condițiile în care recurentul însuși nu a contestat angajarea pietonului în traversare.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de recurentul B. E. I. împotriva Sentinței civile nr. 22556/2012 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. G. C. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.AGC/tehn.MG 2 ex. 20.12.13
Jud. fond P. R. M.
3